de Elena Şerban

„Ciuleandra”, „Pădurea spânzuraţilor”, dar şi „O scrisoare pierdută” sunt doar câteva dintre producţiile care îl au ca regizor pe unul dintre cei mai cunoscuţi români: Liviu Ciulei. Născut la 7 iulie 1923, la Bucureşti, a studiat teatrul la Conservatorul Regal de Muzică, instituţie pe care a absolvit-o în 1946. Deşi era îndrăgostit de teatru, regizorul a urmat şi cursurile Facultăţii de Arhitectură, până în 1949. Ciulei a debutat ca actor în 1945, la Teatrul Mic, în piesa „Încătuşarea”. Debutul ca regizor a avut loc însă mult mai târziu, în 1957, când a pus în scenă „Omul care aduce ploaia”, la Teatrul Bulandra.

Timp de mai bine de 10 ani, între 1963 şi 1974, a fost directorul acestei instituţii, de unde a fost însă înlăturat după ce a permis montarea unei piese considerate controversate. Era vorba despre spectacolul „Revizorul”, regizat de Lucian Pintilie.

Câţiva ani mai târziu, Ciulei a decis să părăsească România. El a lucrat ca regizor, dar şi ca profesor de teatru atât în Europa, cât şi în Statele Unite ale Americii, Canada şi Australia. A fost director artistic al teatrului Tyrone Guthrie din Minneapolis, iar din 1986, profesor de teatru la Columbia University şi New York University. S-a întors în ţară după 1989, regizând o serie de piese celebre. Datorită celei de-a doua sa profesii, cea de arhitect, Liviu Ciulei a realizat scenografia la nu mai puţin de 125 de spectacole.

Artistul a fost căsătorit de două ori. Prima dată cu actriţa Clody Berthola, mai mare decât el cu 10 ani, şi apoi cu jurnalista Helga Reiter. Şi cum aşchia nu sare departe de trunchi, nici fiul său, Thomas, nu putea să aleagă altă carieră decât pe cea de regizor.

Liviu Ciulei a murit într-un spital din München, la 25 octombrie 2011. Regizorul a primit de-a lungul carierei sale numeroase distincţii, însă de departe cea mai importantă a fost cea pentru regie, la Festivalul de la Cannes, în 1965, pentru „Pădurea Spânzuraţilor”.