de Elena Şerban
Două nume mari ale artei mondiale. Doi pictori de geniu. Unul francez, Claude Oscar Monet, născut la 14 noiembrie 1840, la Paris. Celălalt român, Corneliu Baba, născut la 18 noiembrie 1906, la Craiova. Cei doi artişti au în comun nu doar noiembrie ca lună a naşterii, dar şi dragostea faţă de peisaje.
Claude Monet
Claude Monet este considerat pictorul de la care a pornit impresionismul. Născut în familia formată din Claude Adolphe şi Louise Justine Aubrée, Claude s-a mutat în Normandia pe când avea doar 6 ani. Micul Claude a luptat din greu pentru a deveni pictor, deoarece tatăl său, proprietar al unei băcănii, îşi dorea ca fiul să-i continue afacerea. Din fericire pentru el, tânărul Claude a fost lăsat să se înscrie la şcoala de arte din Le Havre. În această perioadă se întreţinea din vânzarea unor caricaturi, graţie cărora a şi atras atenţia unui pictor cunoscut în acele vremuri, de la care a învăţat cu adevărat să picteze. Viaţa boemă a fost întreruptă brutal în 1861, când Claude a fost chemat în armată, în Algeria. După armată, l-a întâlnit pe Pierre-Auguste Renoir, împreună cu care a fondat mişcarea impresionistă. Numele vine de la tabloul pictat de Monet în 1872, „Impression, soleil levant” (din franceză, „Impresie, răsărit de soare”). Au urmat „Femeia în rochie verde”, „Femeia în grădină”, tablouri al căror model a fost Camille Doncieux, cea care a devenit, ulterior, prima sa soţie. Cei doi au fost căsătoriţi timp de nouă ani, până în 1879, când Camille a murit de tuberculoză. În 1892, Claude s-a însurat cu Alice Hoschede, cu care se spune că avea o relaţie încă din timpul mariajului cu Camille. Pictorul, care a avut doi copii, Jean şi Michel, a murit la 5 decembrie 1926, la Giverny, bolnav de cancer la plămâni.
Corneliu Baba
Portretist prin definiţie, dar obligat să picteze ţărani şi oţelari în timpul regimului comunist, Corneliu Baba a fost comparat cu marele Francisco Goya. Baba a început studiul picturii în 1926, la Şcoala Naţională de Arte Frumoase din Bucureşti, dar nu a obţinut nicio diplomă. Asta nu l-a împiedicat însă să îşi deschidă prima expoziţie publică, în 1934, la Băile Herculane. Cel care a citit talentul uluitor al tânărului pictor a fost marele Nicolae Tonitza. Cu ajutorul său, Baba şi-a continuat studiile la Iaşi, şi chiar a primit o diplomă în Arte Frumoase în 1938. Apoi, în 1946, a fost numit profesor de pictură. După schimbarea regimului politic din România, pictorul a fost arestat şi închis pentru scurtă vreme la Închisoarea Galata din Iaşi. Apoi, a fost suspendat din postul său de la facultate şi a fost mutat de la Iaşi în Capitală. Eliberat, pictorul a ţinut să mulţumească noului regim prin tablourile sale cu ţărani, oţelari şi alţi muncitori socialişti. Şi-a revenit rapid şi a pictat foarte multe scene din timpul Răscoalei din 1907. A fost apoi acuzat că a reuşit să intre pe sub pielea conducerii de partid şi de stat a României comuniste, mai ales după ce i-a făcut un portret lui Nicolae Ceauşescu. În consecinţă, pictorul ar fi avut o expoziţie personală la New York. În 1958, Baba a primit titlul de Maestru Emerit al Artelor. Pictorul a murit la 28 decembrie 1997.
