de Cătălina Tăgârță
Apetitul crescut, tahifagia, predilecția pentru dulciuri, ingestia compulsivă și sedentarismul reprezintă principalii factori psihosociali care predispun copiii la obezitate „primară”, sunt de părere psihologii specializați în tulburări de alimentație și obezitate. Mai mult decât atât, studiul internațional European Childhood Obesity Surveillance Initiative (COSI), realizat de Organizația Mondială a Sănătății (OMS), relevă faptul că băieții de 8 ani sunt de două ori mai predispuși la obezitate sau la supraponderalitate decât fetele de aceeași vârstă.
Tulburările alimentare pot apărea din perioada intrauterină
Specialiștii în domeniu arată că aceste tulburări, ce țin atât de alimentație, cât mai ales de greutatea corporală, pot apărea încă din perioada intrauterină, când se formează o legătură între mamă și copil, dar un factor extrem de important în sănătatea copilului este strâns legat de contactul emoțional dintre cei doi. „În această perioadă, fătul trăieşte şi se dezvoltă în simbioză cu mama: doarme, respiră, se hrăneşte, creşte în corpul mamei. Actul hrănirii are legătură directă cu mama. Tot ceea ce trăieşte mama este preluat de făt. După naştere, prin alăptare, legătura celor doi continuă. Studiile făcute au arătat că nu alăptatul în sine este important, ci contactul dintre cei doi. O mamă absentă, anxioasă, grăbită, depresivă transmite bebeluşului starea de nesiguranţă. El plânge, iar mama suplimentează hrana. În realitate, lui îi lipsesc siguranţa, afecţiunea. În creier se află centrul de comandă pentru sete, foame etc. Prin hrănire fără foame, creierul este setat ca, la emoţii, să apeleze la hrană. În acest fel, adolescentul şi adultul se hrănesc la orice emoţie negestionată”, afirmă psiholog psihoterapeut integrativ Maria Verdi, directorul ReCreation Life.
Frustrările, acoperite prin ronțăit
Potrivit specialistului, dacă ar trebui să vă raportați la rolul bărbatului în societate, veți ajunge la concluzia că acesta este cel care dă o identitate, recunoaştere și siguranţă familiei. „Bărbatul ancestral era vânătorul, iar femeia era cea care hrănea. Bărbatul modern împarte responsabilităţile cu femeia: spală, calcă, face mâncare, îşi ia concediu de creştere pentru copil. Este în conflict cu ce face şi ce este conceput să fie. Băieţii sunt crescuţi cu telefon şi tabletă de la 1-2 ani, petrec mult timp la calculator, la desene animate violente. Toate informaţiile aflate din aceste mijloace de comunicare dau emoţii neexplicate, neînţelese, ce sunt trăite în absenţa părinţilor. Copilul îşi acoperă temerile, neînţelegerile, frustrările ronţăind alimente care îngraşă. La sfârşit de săptămână, băiatul petrece timpul împreună cu familia în localuri de tip fast-food; iar din lipsa timpului, copilul este dus și adus de la şcoală cu maşina. Cei care locuiesc în mediul rural fac mai multă mişcare, sunt angrenaţi în treburile gospodăreşti, sunt învăţaţi cum să devină bărbaţi”, este de părere psihologul Maria Verdi.
Grăsimea, barieră față de lumea exterioară
Alimentaţia defectuoasă prin exces cantitativ şi aport caloric crescut, calitatea deficitară a alimentelor, lipsa activităţii fizice, predilecţia pentru dulciuri, sucuri, ciocolată, prăjituri şi preparate fast-food, somnul deficitar, mâncatul la tv sau la calculator, mâncatul pe fond de stres, în ritm rapid şi cu mişcări de masticaţie reduse, obiceiul de a ciuguli sau de a mânca în timpul nopţii, acestea sunt motive cunoscute deja pentru îngrășare.
Obezitatea şi excesele de greutate sau îngrăşarea reprezintă semnele insecurităţii materiale şi afective, menţionează psihologul. „Copiii aflaţi în această situaţie prezintă o insecuritate inconştientă, sunt fricoşi. Au temeri că trebuie să înfrunte diverse situații, că nu vor reuşi, că vor fi respinşi, că sunt fără apărare, motiv pentru care depozitează grăsimea ca o barieră între lumea exterioară şi ei, pentru a se simţi protejaţi. Graşii sunt adesea tandri şi fragili, au o mare nevoie de a fi protejaţi. Lipsa de încredere, nevoile neexprimate, lipsa comunicării duc la autopedepsire prin mâncatul fără măsură. În realitate, obezitatea copilului este un semnal pentru părinţi. Acel copil vrea să vă atragă atenţia, să vă transmită «Alo, sunt şi eu în viaţa voastră!»”, afirmă psiholog psihoterapeut integrativ Maria Verdi, directorul ReCreation Life.
Mișcarea ajută digestia
De asemenea, specialistul atenţionează că toate afecţiunile sau tulburările întâlnite la copiii cu vârste de până la 12 ani sunt mesaje ale disfuncţiilor în cuplu, în familie, iar copilul doar le manifestă, le somatizează. Potrivit psihologului: „Alimentația sănătoasă, mișcarea și afecțiunea sunt singurele remedii ale obezității copiilor. Dacă doriți să normalizați greutatea copiilor cu diete, cu înfometări, să știți că mai degrabă le măriți neputinţa, frustrarea”. În casă sau afară, copiii trebuie să îşi consume energia, să facă mişcare. „Indiferent de anotimp, mişcarea este foarte importantă pentru digestie. Este foarte bine să introducem în alimentaţia lor fructe, legume proaspete şi cereale. Sunt sărace în calorii, bogate în fibre şi induc rapid senzaţia de saţietate”, afirmă psihologul Verdi. De asemenea, specialistul în tulburări de alimentație și obezitate recomandă părinților să reducă sau chiar să elimine din alimentația copilului mâncarea de tip fast-food, chipsurile, snacksurile, sucurile acidulate. „Este important să îi învăţăm să mestece bine hrana, să aibă un program regulat de masă, de somn, de lecţii, de relaxare, de mişcare. Să mănânce doar când le este foame, şi nu în fața televizorului sau a calculatorului. Trebuie să consume lichide, sucuri preparate în casă; iar la şcoală să îşi ia gustări care să le asigure necesarul energetic cu alimente sănătoase”, declară psihologul.
Mâncaţi cel puţin o dată pe zi alături de copii
Totodată, specialistul afirmă că pentru a preveni obezitatea copiilor este imperios necesar să le alocați timp de calitate, în care să îi ascultați, să îi înţelegeți. „Fără telefoane, Facebook sau tabletă, deoarece aceste unelte distrag atenția de la un contact real. Trebuie să mâncați împreună cu ei măcar o masă pe zi, să pătrundeți în lumea lor fără a-i sufoca, să îi încurajați, să apreciați ceea ce fac bun, să le explicați înainte de a le da directive. Totodată, trebuie să îi învăţați cu răbdare, să le stimulați creativitatea, să îi ajutați să îşi găsească abilităţile, să îi încurajați către grupuri de dezvoltare personală unde învaţă să se cunoască, să socializeze, să dobândească încredere în ei. Este bine să înţelegeți că cei mici nu fac ce le spuneți, ei fac ce văd la părinţi, care sunt primele lor modele”, mai declară psihologul Maria Verdi (foto).