de Nicoleta Ghighilicea

- Noi descoperiri arheologice atestă pasaje din Sfânta Scriptură

Cercetătorii israelieni au găsit mai multe dovezi care datează din timpul Regelui David, printre care şi obiecte de cult. Trei altare atestă pentru prima dată existenţa religiei iudaice în acea vreme şi sunt unice, pentru că seamănă cu cele din Templul lui Solomon, care a fost construit după 40 de ani. Descoperirile arată că locuitorii erau monoteşti şi interziceau închinarea la idoli.

O premieră în istorie
Lucrările de excavare au fost făcute de o echipă de arheologi condusă de profesorul Yosef Garfinkel, de la Universitatea Ebraică din Ierusalim. Aceştia au găsit ruinele unui străvechi oraş fortificat pe teritoriul fostului regat Iudeea, din perioada Regelui David, numit Khirbet Qeiyafa, care era situat la 30 de kilometri sud-vest de Ierusalim. Oraşul a existat doar 40 de ani, cât a durat şi domnia lui David, şi apoi a fost distrus cu violenţă. Zidurile, care erau de şase metri înălţime, aveau o circumferinţă de peste 700 de metri, iar de-a lungul lor se aflau 99 de locuinţe. Este pentru prima dată când sunt descoperite ruinele unui oraş fortificat din acea perioadă, care demonstrează că aici a existat un regat centralizat al israeliţilor, aşa cum este descris în Biblie. Sunt dovezi incontestabile pentru acei istorici care susţineau că David ar fi fost doar conducătorul unui trib mic, cu oameni săraci, sau chiar un personaj mitologic.

Întâia dovadă a religiei iudaice
Arheologii au anunţat că au scos la iveală unelte din piatră şi metal, vase din lut, obiecte de artă şi de cult folosite în urmă cu 3.000 de ani. Printre acestea se află şi trei altare, care confirmă că religia iudaică era practicată în această zonă din timpul Regelui David. Două dintre ele sunt portabile şi au modele diferite. Unul este din lut, are înălţimea de 25 cm şi este decorat cu doi lei şi trei păsări. Este format dintr-o uşă principală şi doi stâlpi care corespund celor descrişi în Biblie la construirea Templului din Ierusalim: „Şi a aşezat stâlpii pridvorului Templului; l-a aşezat pe primul, în dreapta, şi l-a numit Iachin; l-a aşezat şi pe cel de-al doilea, în stânga, şi l-a numit Booz” (Cartea a Treia a Regilor 7, 21). Cercetătorii nu pot spune însă nici astăzi care este semnificaţia acestora, iar numele lor este, de asemenea, un mister.
Celălalt model de altar, înalt de 35 cm, este făcut din calcar. Are o uşă ascunsă, care este un simbol al divinităţii şi regalităţii în acea vreme, dar şi decoraţiuni care se întâlnesc la templele clasice greceşti, cum ar fi Pantheonul din Atena. Experţii se aşteaptă acum ca acest obiect de cult să clarifice unele cuvinte din Biblie, mai ales cele referitoare la arhitectura Templului.

Idolatria era interzisă
Pentru echipa condusă de profesorul Garfinkel, cel mai important lucru este că nu s-au descoperit figurine de animale sau de oameni, ca în alte situri arheologice, ceea ce arată că locuitorii erau monoteişti şi interziceau idolatria. Tot aici au fost găsite mii de oase de oi, capre şi vite, dar niciunul de porc. Istoricii spun că astfel se demonstrează că populaţia oraşului Khirbet Qeiyafa avea două interdicţii: una legată de închinarea la idoli şi cealaltă referitoare la carnea de porc. În consecinţă, oamenii care trăiau aici aveau o religie diferită de cea a popoarelor care erau în regiune în acea vreme.

Cel mai vechi text în ebraică
Săpăturile arheologice de la Khirbet Qeiyafa au început în 2007 şi de atunci au fost realizate în fiecare vară, timp de şase săptămâni. După un an s-a făcut şi prima descoperire: un ciob de oală din secolul al X-lea î.Hr. pe care este inscripţionat un text în limba ebraică. Este cea mai veche scriere evreiască găsită până în prezent şi se aseamănă cu unele versete din Biblie, oferind dovezi incontestabile cercetătorilor care credeau că Vechiul Testament a fost scris în secolul al VI-lea î.Hr. De aceea, Khirbet Qeiyafa este considerat astăzi unul dintre cele mai importante situri arheologice biblice din lume.

David, al doilea rege al evreilor

Unul dintre cele mai cunoscute personaje biblice şi cel mai mare dintre regii israeliţi, David este descris în Sfânta Scriptură ca un om „după inima lui Dumnezeu”. A fost întâi păstor, iar după ce l-a omorât pe uriaşul Goliat, Regele Saul l-a răsplătit şi i-a dat-o pe fiica sa ca soţie. După moartea acestuia, David a ajuns rege, iniţial în Iudeea, apoi şi în Israel, reuşind să unească cele 12 triburi israelite. Pentru a-şi consolida puterea, a organizat un stat centralizat, care şi-a extins hotarele. El a reuşit să cucerească Cetatea Salem, locuită de canaaniţi, şi a stabilit capitala aici. I-a schimbat numele în Ierusalim şi a devenit astfel centrul religios şi politic al regatului evreiesc. Aici a adus şi Chivotul Legământului, iar mai târziu a făcut planuri pentru construirea marelui Templu, pe care l-a realizat însă fiul său Solomon, succesorul la tron. David a fost unul dintre proorocii Vechiului Testament, autorul Psalmilor şi unul dintre strămoşii Domnului Iisus Hristos. În cei aproape 40 de ani de domnie, Regele David a purtat numeroase războaie, şi din toate a ieşit biruitor. Viaţa sa marcată de succese a fost însă umbrită de două păcate mari. A comis un adulter cu Betsabea, pe care a văzut-o când aceasta făcea baie, iar apoi, ca să o aducă în haremul său, a aranjat ca soţul său să fie ucis în bătălie. Proorocul Nathan l-a mustrat pentru aventura sa, iar regele, lovit de durere, şi-a recunoscut greşeala şi i-a cerut iertare lui Dumnezeu. Atunci a scris şi Psalmul 50 de pocăinţă. Copilul născut din adulter a murit la scurt timp de la naştere, dar David a primit cu umilinţă pedeapsa trimisă de Domnul şi s-a căit până la moarte. După toate acestea a fost iertat de Dumnezeu, iar Betsabea l-a născut pe Solomon, care avea să devină rege.

• Universitatea Ebraică din Ierusalim este una dintre cele mai renumite din lume şi a fost înfiinţată în 1918, cu sprijinul unor personalităţi ca Albert Einstein şi Sigmund Freud.