de Adela Stăncescu

Unul dintre cele 12 praznice împărăteşti ale Bisericii Ortodoxe, Adormirea Maicii Domnului - denumită în popor şi Sânta Marie Mare - aminteşte de moartea şi înălţarea la cer a Fecioarei Maria, la 15 august. Aceste scene sunt redate în icoana tradiţională a sărbătorii, ce se bazează doar pe relatări din Sfânta Tradiţie, deoarece Evangheliile nu oferă informaţii despre aceste momente.

Apostolii veghează lângă patul funerar
De-a lungul timpului, praznicul Adormirea Maicii Domnului a fost reprezentat în mai multe moduri, dar în iconografia tradiţională este descris astfel: în faţa unei case, Fecioara Maria este întinsă pe pat, cu mâinile încrucişate pe piept, iar în jurul său stau de veghe Sfinţii Apostoli, cu expresii pline de tristeţe. La capul său se află Apostolul Petru, aplecat, care tămâiază cu o cădelniţă. În partea opusă stă Apostolul Pavel, care priveşte la Maica Domnului, cu mâna dreaptă întinsă către ea, într-un gest ce exprimă o evlavie profundă. Tradiţia spune că Apostolii au fost aduşi pe nori „de la marginile lumii”, unde predicau Evanghelia, pentru a fi de faţă la acest eveniment, prezenţa lor arătând legătura strânsă care a existat între aceştia şi Fecioara Maria. Singurul care a ajuns după înmormântare a fost Toma.

Hristos a luat sufletul Maicii sale
Dincolo de patul funerar se află Mântuitorul, în lumina slavei, cu îngeri în jurul său. Hristos ţine cu ambele mâini sufletul mamei sale, reprezentat ca un prunc înfăşat, care simbolizează naşterea la o nouă viaţă, în momentul morţii sale. Prezenţa lui Iisus aici atestă faptul că Maica Domnului avea şi ea nevoie de mântuire, ca şi ceilalţi oameni, dar în acelaşi timp arată că preaslăvirea Născătoarei de Dumnezeu se face numai prin raportarea la Fiul său. Atât Mântuitorul, cât şi trupul şi sufletul Fecioarei Maria sunt pictaţi cu aureole, iar în acelaşi mod sunt zugrăviţi şi îngerii. În schimb, apostolii şi ierarhii nu sunt reprezentaţi cu aureole, pentru a se scoate astfel în evidenţă chipul lui Hristos şi cel al Maicii sale.

Mesajele sfinţilor ierarhi
Recunoscuţi în icoană după crucile mari pe veşmintele lor, sfinţii ierarhi ţin deschise Evangheliile. Potrivit lui Dionisie din Furna, aceştia sunt Dionisie Aeropagitul, Ierotei şi Timotei I al Tomisului. Alături de ei se pot vedea şi unele femei plângând. La dreapta casei se află Sfântul Ioan Damaschin cu o foaie de hârtie pe care scrie: „După vrednicie, ca pe un suflet, te-a primit pe tine Cerul”. Iar în partea stângă a casei este Sfântul Cosma Melodul, care are şi el o hârtie pe care se poate citi: „Femeie muritoare, pe tine, cea mai presus de fire a lui Dumnezeu Maică”.

Evreul profanator, pedepsit de înger
Deseori în imaginea consacrată a praznicului Adormirea Maicii Domnului este pictat şi un evreu care, potrivit tradiţiei, a încercat să răstoarne patul funerar al Maicii Domnului. Însă în acel moment a venit un înger şi i-a tăiat mâinile cu sabia, ca să împiedice această profanare. Evreul, pe nume Iefonias sau Atonie, este zugrăvit stând în genunchi, iar mâinile lui tăiate încă atârnă de patul în care se află Fecioara Maria. De asemenea, în faţa lui este reprezentat îngerul cu sabia ridicată.

Născătoarea de Dumnezeu, înălţată la Ceruri
Deasupra acestor scene se vede Maica Domnului, aşezată pe tron, într-o aureolă, cu 24 de îngeri în jurul său, care o poartă spre Cer, ceea ce arată momentul Înălţării sale. Icoana şi praznicul Adormirii Maicii Domnului se referă doar la caracterul muritor al Născătoarei de Dumnezeu, întreaga Biserică fiind prezentă la moartea sa. După trei zile de la înmormântare, când a ajuns şi Toma, apostolii i-au deschis mormântul ca să o vadă şi acesta, dar nu au mai găsit decât acoperământul Maicii Domnului. Momentul ridicării cu trupul la Cer al Fecioarei Maria rămâne o taină a lui Dumnezeu. Spre deosebire de Iisus Hristos, care s-a dus la cer prin puterea sa, Maica Domnului a fost purtată de îngeri.

Mormântul, la Ierusalim sau la Efes?

Dacă în privinţa înălţării la Cer cu trupul a Fecioarei Maria nu este nicio îndoială, referitor la locul în care a fost înmormântată există două teorii: unii cercetători cred că s-a aflat în Ierusalim, iar alţii susţin că a fost în Efes. Sfinţii Părinţi vorbesc despre mormântul din Grădina Ghetsimani, într-o galerie subterană săpată adânc în piatră. Sfânta Elena a zidit aici o biserică, în secolul al IV-lea, iar mai târziu a fost construită o capelă, şi apoi o bazilică superioară. Distrusă de perşi, a fost refăcută în scurt timp, iar în secolul al XI-lea, cruciaţii au înălţat o altă biserică, pe care au restaurat-o de mai multe ori. Din secolul al XVIII-lea, acest lăcaş de cult a revenit ortodocşilor greci, iar hramul său este la 15 august. Aici se află şi icoana Maicii Domnului Ierusalimiteanca, făcătoare de minuni. Există însă şi o altă teorie potrivit căreia mormântul se află la Efes. Ceea ce se ştie sigur este că Sfântul Evenghelist Ioan a luat-o în grijă pe Maica Domnului, la îndemnul Mântuitorului, atunci când era pe Cruce. Iar ea l-a însoţit pe Sfântul Ioan peste tot, pentru a propovădui Evanghelia. Nu există însă nicio dovadă care să arate cât timp a petrecut Fecioara Maria în cele două oraşe.

• Fecioarei Maria i s-a recunoscut numirea de Născătoare de Dumnezeu în anul 431, la al treilea Sinod Ecumenic, însă acest apelativ se folosea deja în practica liturgică.