de Adela Stăncescu

- La 1 septembrie Iisus Hristos a început propovăduirea Evangheliei

Moştenire din Vechiul Testament, anul bisericesc începe în septembrie, când au avut loc mai multe evenimente, printre care şi coborârea lui Moise de pe Muntele Sinai cu Tablele Legii. Creştinii sărbătoresc însă la 1 septembrie ziua când Iisus a predicat prima dată în sinagogă. Tot acum este prăznuit şi Sfântul Dionisie Exiguul, născut pe teritoriul ţării noastre, care este considerat „părintele” erei creştine.

Primul şi ultimul praznic împărătesc sunt Naşterea şi Adormirea Maicii Domnului
Sfinţii Părinţi au stabilit că prima zi a lunii septembrie este un început al mântuirii creştinilor, deoarece este ziua în care Hristos a intrat în sinagoga din Nazaret şi a citit din proorocia lui Isaia care vorbea chiar despre el: „Duhul Domnului e peste Mine, pentru că El M’a uns; El M’a trimis să le binevestesc săracilor, să-i vindec pe cei zdrobiţi la inimă, robilor să le vestesc libertate şi orbilor vedere, pe cei asupriţi să-i trimit în libertate şi să vestesc anul bineprimit al Domnului” (Luca 4,18-19 după Isaia 61,1-2). Acesta este momentul începerii activităţii publice a Mântuitorului. Pe parcursul unui an bisericesc, de la 1 septembrie la 31 august, se rezumă lucrarea de mântuire de la creaţie şi până la sfârşitul lumii. Anul începe şi se sfârşeşte sub ocrotirea Sfintei Fecioare Maria, prin care se săvârşeşte mântuirea oamenilor, ea fiind cea care a născut pe Iisus Hristos, răscumpărătorul păcatelor noastre. Astfel, primul şi ultimul praznic împărătesc sunt Naşterea şi Adormirea Maicii Domnului.

Trei mari perioade în jurul Paştilor
În centrul anului bisericesc se află sărbătoarea Sfintelor Paşti. În jurul acesteia gravitează trei mari perioade liturgice, ce grupează sfintele slujbe ale întregului an: Triodul, Penticostarul şi Octoihul. Prima se referă la activitatea arhierească a Domnului, având în centru pătimirile şi jertfa răscumpărătoare a Mântuitorului. Durează zece săptămâni, de la Duminica Vameşului şi a Fariseului până la Duminica Paştilor, şi cuprinde Postul Paştilor. Penticostarul, ţine de la sărbătoarea Învierii Mântuitorului până la Duminica Tuturor Sfinţilor (prima după Rusalii). Are în total opt săptămâni şi este perioada de bucurie pentru Învierea, Înălţarea la cer a lui Iisus Hristos şi pentru Pogorârea Duhului Sfânt. În restul anului este Octoihul, cea mai lungă perioadă. Are între 40 şi 46 de săptămâni, în funcţie de data Paştilor şi corespunde activităţii învăţătoreşti a Domnului. Multe din pericopele evanghelice rânduite în duminicile acestui interval sunt parabolele Mântuitorului sau Predica de pe munte.

Indictionul, moştenire de la romani
Anul bisericesc este cunoscut şi ca Indictionul, denumire care vine din timpul primul împărat al Romei, Octavian Augustus. Era perioada de 15 ani în care se strângeau impozitele din ţările de la marginea imperiului. Indictionul începea în septembrie şi era împărţit în trei. În primii cinci ani, se dădeau fier şi aramă pentru săbii, scuturi şi coifuri, în a doua perioadă de cinci ani se lua argint pentru plata ostaşilor, iar în ultimii ani se ducea la Roma aur pentru împodobirea zeilor păgâni. Înţelesul Indictionului a fost schimbat la Sinodul I de la Niceea, din anul 325, când Sfinţii Părinţi au hotărât praznicul anului nou bisericesc.

Luna septembrie în Vechiul Testament
În Vechiul Testament, noul an începea tot cu luna Tişri, adică septembrie, când au avut loc mai multe evenimente: apele potopului au scăzut şi corabia lui Noe s-a oprit pe Muntele Ararat, proorocul Moise a coborât de pe Sinai cu Tablele Legii, s-a început construirea cortului Domnului şi era singura dată când marele arhiereu intră în Sfânta Sfintelor, pentru a aduce jertfa pentru sine şi pentru păcatele poporului. Din această lună începeau să se numere anii poruncilor Vechii Legi, astfel încât în al cincizecilea an evreii se odihneau. Tot acum se iertau toate datoriile săracilor şi se dădea libertate celor din robie. În prima zi din septembrie evreii aveau zi de odihnă, posteau şi aduceau Domnului ardere de tot.

Sfântul Dionisie Exiguul, „inventatorul“ erei creştine

Originar din Scythia Minor (Dobrogea de astăzi), Dionisie Exiguul s-a născut în jurul anului 465 şi a trăit 80 de ani. A intrat într-o mănăstire dobrogeană încă din copilărie, dar a fost chemat la Roma de Papa Ghelasie şi aici şi-a petrecut cea mai mare parte a vieţii. A fost închinoviat la Mănăstirea Sfânta Anastasia, ctitoria împăratului Constantin cel Mare, unde s-a ocupat de arhiva Cancelariei Pontificale, pe care a reorganizat-o şi a devenit noul ei fondator. Dionisie Exiguul a rămas în istorie ca un renumit traducător de opere teologice din greacă în latină. Cea mai importantă realizare a sa este introducerea calendarului creştin, împărţind istoria în două perioade: „înainte de Hristos” şi „după Hristos”. Până atunci se folosea calendarul roman care număra anii de la întemeierea Romei.

• În această zi este pomenit şi Iosua sau Isus al lui Navi, urmaşul lui Moise care a condus poporul evreu în Canaan.
• La 1 septembrie se oficiază slujba Te Deum în toate bisericile din ţară.