de Mariana Borloveanu

- O slujbă de seară înălţătoare, la care toţi credincioşii primesc pâine şi vin

Această rugă de noapte, săvârşită la început doar în mănăstiri, în cadrul privegherilor, s-a răspândit în timp şi în bisericile de mir, slujindu-se în mod deosebit în cadrul Vecerniei de dinaintea sărbătoririi unor sfinţi mari sau praznice împărăteşti. În timpul Litiei, noi îi aducem slavă lui Dumnezeu, dar în acelaşi timp ne arătăm şi umilinţa, părerea de rău pentru păcatele săvârşite şi cerem milostivire pentru noi, pentru toţi cei aflaţi în nevoi, dar şi pentru sporul casei. Când vorbim despre Litie ne gândim atât la slujba Litiei, cât şi la bucăţile de pâine şi vin dăruite participanţilor la slujbă.

Actualizare a agapelor frăţeşti
Cuvântul „litie” vine de la grecescul liti, care înseamnă rugăciune de implorare, plină de umilinţă. Aceeaşi denumire o aveau şi procesiunile de noapte organizate de Sf. Ioan Gură de Aur, precum şi de alţi mari ierarhi din sec. IV-V, pentru combaterea ereziilor cu ajutorul cântărilor ortodoxe. În timp, la rugăciunile vechilor litii procesionale s-a adăugat un ceremonial nou, în cadrul căruia se binecuvântează artosele (pâinile) aduse de credincioşi la biserică, împreună cu puţin vin, untdelemn şi grâu. Preotul împarte cele cinci pâini în bucăţele mici, pe care le stropeşte cu vin, urmând ca în timpul Privegherii să fie dăruite tuturor celor care participă la slujbă, iar uleiul binecuvântat se foloseşte la miruirea credincioşilor. Grâul dă spor roadelor acelui an. Litia este oarecum o actualizare a agapelor frăţeşti din comunităţile creştine foarte timpurii. Pe atunci, după ce credincioşii se împărtăşeau cu Trupul şi Sângele Mântuitorului Hristos, aceştia se adunau la o masă comună, în cadrul căreia se crea o legătură frăţească, marcată de credinţa lor şi de împărtăşirea din acelaşi Dumnezeu.
Aceste agape aveau şi un scop caritabil, în sensul de a oferi hrana necesară celor mai săraci dintre ei. Pâinea de la Litie simbolizează Biserica lui Hristos, care s-a împărţit peste tot locul ca grâul peste munţi şi care a fost adunată de Hristos într-un singur trup. Astfel, pâinea a primit şi un înţeles mistic, ea ilustrând esenţa vieţii spirituale a creştinului.

Bunurile se aşază în forma crucii
Nefiind o slujbă de sine stătătoare, Litia nu se săvârşeşte niciodată singură şi are două părţi. Prima parte a acestei slujbe se săvârşeşte în pronaosul bisericii. Momentul în care preotul împreună cu credincioşii trec din naos în pronaos simbolizează alungarea din Rai a protopărinţilor noştri Adam şi Eva şi este urmat de rugăciunea de pocăinţă pentru redeschiderea Cerului şi a milostivirii dumnezeieşti. Aici se invocă mijlocirea tuturor Sfinţilor, începând cu Maica Domnului şi continunând cu Sfinţii Îngeri, Sfântul Ioan Botezătorul, Apostolii, Ierarhii, Mucenicii, Cuvioşii şi Sfinţii pomeniţi în ziua respectivă. În cea de-a doua parte a slujbei, preotul şi credincioşii revin în naosul bisericii, unde între timp este adusă o masă pe care sunt aşezate, sub formă de cruce, pâine, vin, untdelemn şi grâu. Artosele care se aduc drept jertfă simbolizează cele cinci pâini pe care Mântuitorul le-a binecuvântat şi pe care, înmulţindu-le, a săturat cu ele în pustie 5.000 de bărbaţi, în afară de femei şi de copii (Luca 9, 12-17). Vinul, grâul şi untdelemnul se binecuvântează împreună cu pâinile şi reprezintă prinosul sau ofranda adusă de noi lui Dumnezeu din cele mai de preţ roade ale pământului. Acest act liturgic urmează modelul jertfelor nesângeroase, aduse la templu în timpul Legii Vechi: „Toată pârga de untdelemn şi toată pârga de struguri şi pârga grâului lor, toate câte aduc ei Domnului...” (Numeri 18, 12).

Păstrează farmecul Privegherilor din mănăstiri
Cea de-a doua parte a Litiei este de origine mănăstirească, fiind săvârşită în cadrul Privegherilor. Aceste înălţătoare slujbe încep de cu seară şi ţin până noaptea târziu, uneori chiar până dimineaţa. Din acest motiv s-a instituit obiceiul ca la Vecernie să se binecuvânteze bucăţi de pâine, care apoi sunt împărţite celor care iau parte la slujbă, pentru a prinde putere în timpul Privegherii şi pentru a putea ajuna (fără mâncare şi fără apă) până a doua zi, la vremea Împărtăşirii. Cu timpul însă, rânduiala a fost preluată şi de bisericile parohiale, săvârşindu-se doar împreună cu Vecernia. Această slujbă de seară ia practic locul Privegherii, dar şi prima parte a Litiei îşi are semnificţia ei. Frumuseţea şi profunzimea rugăciunilor sunt întregite de ofranda pe care credincioşii o aduc din roadele pământului, pentru ca Dumnezeu să înmulţească cele necesare existenţei cea de toate zilele. În felul acesta, se pot bucura de binecuvântarea Litiei şi cei care nu pot ajunge la privegherile de la mănăstiri.

O rugă care alungă tot răul

Cartea numită Liturghier ne desluşeşte toate binefacerile Litiei: „Cade-se a şti că pâinea, care s-a binecuvântat, este izbăvitoare de toate relele pentru cel care o va lua cu credinţă. Pâinile să le tai şi să le împarţi credincioşilor, care pot să le mănânce cu cinste, fie în biserică, fie acasă, mai înainte de alte bucate. Vinul să-l bei cu bună cucernicie, ca pe un lucru binecuvântat”.

• Pâinile care se binecuvântează se mai numesc şi artose.