de Nicoleta Ghighilicea
- La 24 octombrie, milioane de credincioşi pleacă alături, în pelerinaj, pe urmele profetului Mahomed
Orice musulman este dator să meargă la Mecca cel puţin o dată în viaţă. Aproape 3 milioane de credincioşi din peste 180 de ţări vin în fiecare an la pelerinajul din Arabia Saudită, numit „hajj”. Indiferent de naţionalitate, grup etnic sau statut social, ei se îmbracă la fel şi îndeplinesc aceleaşi ritualuri. Se adună întâi la Marea Moschee din Mecca, şi apoi merg pe urmele profetului Mahomed, trecând prin alte locuri sacre ale musulmanilor: Muntele Arafat, Mina, Muzdalifa şi Medina. În acest an, ritualurile încep la 24 octombrie şi durează cinci zile.
Este oraşul natal al profetului Mahomed
Situat în vestul Arabiei Saudite, la 70 de kilometri de Marea Roşie, Mecca este oraşul unde s-a născut profetul Mahomed, întemeietorul religiei islamice. Dar cu mult timp înainte de a fi cel mai venerat loc din lumea musulmană era deja un centru religios. În jurul anului 2000 î.Hr., aici nu trăiau oameni şi nu se găsea apă. Musulmanii cred că acesta este locul unde profetul Ibrahim (Avraam, primul patriarh biblic) i-a adus pe roaba lui Agar şi fiul lor Ismail, pentru a-i proteja de gelozia soţiei lui, Sara. Le-a dat un burduf cu apă şi pâine, dar proviziile s-au terminat repede. Atunci, într-un gest de disperare, femeia a alergat între două dealuri şi s-a rugat lui Dumnezeu să o ajute. Apoi a văzut o fântână cu apă, şi aşa a fost salvată şi ea, şi fiul său. Cu timpul, locul a devenit popas pentru caravane, iar izvorul există şi acum şi se numeşte Zamzam. Când Avraam a venit din Palestina să-i vadă, a ridicat acolo un templu, aşa cum i-a cerut Dumnezeu. L-a construit în formă de cub, împreună cu fiul său Ismail (considerat strămoşul arabilor), iar de atunci a fost distrus şi refăcut de mai multe ori.
Kaaba, cel mai iubit sanctuar
Sanctuarul din piatră, ridicat odinioară de profetul Avraam, se numeşte Kaaba (Casa lui Dumnezeu), şi este locul central al pelerinajului de la Mecca. Spre acesta trebuie să-şi îndrepte faţa musulmanii în timpul rugăciunii, oriunde s-ar afla. La exterior, construcţia este acoperită cu un material din mătase neagră, pe care sunt brodate cu fire de aur şi argint versete din Coran. Nu are ferestre, iar accesul se face printr-o singură uşă. Cel mult 50 de persoane pot să stea aici confortabil. Podeaua şi pereţii sunt din marmură, pe care sunt scrise versete din Coran. Într-un colţ, la temelia zidului se află Piatra Neagră, considerată sfântă. Conform tradiţiei islamice, aceasta este de pe vremea lui Adam şi Eva şi ar fi căzut din cer. Se spune că la început a fost albă, dar s-a înnegrit din cauza păcatelor absorbite de-a lungul timpului de la cei care au atins-o. În secolul al VII-lea, când Kaaba a fost refăcută, profetul Mahomed s-ar fi aflat acolo şi ar fi sărutat această piatră.
Orice musulman trebuie să ajungă măcar o dată în viaţă în acest pelerinaj
Una dintre cele cinci porunci („stâlpi”) pe care se întemeiază islamul este aceea că orice musulman cu posibilităţi materiale trebuie să ajungă măcar o dată în viaţă în acest pelerinaj, care are loc între a 8-a şi a 13-a zi, din luna a 12-a a calendarului islamic. Celelalte patru obligaţii sunt: mărturisirea de credinţă, cele cinci rugăciuni zilnice, milostenia (zakatul) şi postul din luna Ramadan.
Îmbrăcaţi în haine simple, de culoare albă, pelerinii încep ritualurile la Marea Moschee din Mecca, unde credincioşii înconjoară de şapte ori Kaaba. Mulţi dintre ei încearcă să sărute Piatra Neagră, aşa cum a făcut Mahomed. Apoi, ei trebuie să bea apă de la izvorul Zamzam şi să alerge într-un pasaj construit între două dealuri, aşa cum a făcut Agar cu mii de ani în urmă, când căuta apă.
Porţile cerului se deschid rugăciunilor
Pelerinii pleacă apoi spre Mina, la 8 kilometri de Mecca, unde petrec noaptea în tabăra de corturi. În ziua următoare, ei trebuie să urce pe Muntele Arafat, care este de fapt un deal stâncos, cu o înălţime de 70 de metri. Potrivit tradiţiei islamice, acesta este locul unde profetul Mahomed şi-a rostit ultima predică, în urmă cu 14 secole. Urcuşul pe Muntele Arafat este momentul culminant al pelerinajului, când musulmanii cred că porţile cerului se deschid rugăciunilor, iar greşelile lor sunt iertate. Seara, pelerinii coboară de pe munte şi se îndreaptă spre Muzdalifa, ca să înnopteze şi să adune 70 de pietre mici.
Credincioşilor li se iartă toate păcatele
În zori, pelerinii părăsesc şi această tabără şi se întorc la Mina, iar aici aruncă cu pietre în trei stâlpi numiţi Jamraat, ca să „ucidă diavolul”. Tot în acest oraş are loc şi etapa finală a pelerinajului, Sărbătoarea Sacrificiului (Eid al Adha), în timpul căreia sunt tăiate animale - oi, capre, cămile, vaci -, iar carnea este dată săracilor. Sacrificiul se face în amintirea berbecului jertfit de profetul Avraam în locul fiului său. În ultima zi, pelerinii se întorc la Mecca, iar cei care doresc pot merge la Moscheea lui Mahomed din Medina. Credincioşilor care fac acest pelerinaj li se iartă toate păcatele.
Pentru musulmanii de diferite naţionalităţi care se află în Europa şi vor să ajungă la Mecca a fost creat la Paris un program de instruire şi de consiliere, începând din 2007. La „Academia Hajj”, ei învaţă despre ritualurile pelerinajului, primesc sfaturi medicale şi sunt ajutaţi să găsească fondurile necesare deplasării în Arabia Saudită. Cei care predau cursurile sunt medici, academicieni şi lideri religioşi. În fiecare an, peste 35.000 de musulmani din Franţa merg în pelerinajul de la Mecca.
În timpul pelerinajului la locurile sfinte, credincioşii se obişnuiesc să fie toleranţi, răbdători şi iertători. În cele cinci zile, ei ţin post, deci nu au voie să se certe cu cineva, să rănească sau să ucidă pe cineva. În plus, nu trebuie să se bărbierească sau să îşi taie unghiile, nu folosesc deodorant sau uleiuri parfumate şi nu au raporturi sexuale. Indiferent din ce ţară sunt, femeile nu îşi acoperă faţa cu voal. Bărbaţii poartă doar haine fără cusătură, nu au voie să aibă pălărie sau turban, iar încălţămintea lor nu trebuie să le acopere glezna.
• La pelerinajul de la Mecca, nicio persoană de altă religie nu are voie să vină. Totuşi, doi occidentali deghizaţi, care vorbeau fluent araba, au reuşit să-l parcurgă: Johann Burckhard, în 1814, şi britanicul Richard Burton, în 1853.