Main menu

header

de Mariana Borloveanu

În mijlocul Cetăţii Vechiului Ierusalim, spre latura dinspre vest, în cartierul creştin, se află flacăra vie a creştinilor din întreaga lume: Biserica Învierii. Începând de la coloanele crăpate de lumina dumnezeiască până la Piatra Ungerii, Golgota şi Sfântul Mormânt, toate acestea se află în incinta aceleiaşi Biserici a Învierii Domnului Iisus Hristos. Sfântul Împărat Constantin a numit această biserică - Martyrion. A ales numele de „mărturie”, aceasta fiind considerată ca unicul martor al evenimentelor cruciale din istoria mântuirii.

Piatra Ungerii unde a fost înmiresmat Iisus
Biserica Învierii, care se află pe culmea cea mai înaltă a spiritualităţii umane, poartă cu sine, peste secole, urmele lucrării mântuitoare a lui Iisus Hristos, ale patimii, morţii şi Învierii Sale.
La numai câţiva metri de la intrare se află o lespede din piatră roşiatică, ce emană un puternic miros de smirnă şi mir, loc cunoscut sub numele de Piatra Ungerii. Deasupra acestei pietre frumos mirositoare atârnă opt candele, care emană o lumină difuză. Aici L-au aşezat pe Iisus Hristos, după ce L-au coborât de pe Cruce, ungându-L cu mir şi smirnă, după cum era obiceiul celor care urmau să fie înmormântaţi. Tot aici se află şi un mozaic viu colorat, care redă scena acestui eveniment cutremurător din viaţa Mântuitorului Hristos.

Golgota pe care a fost răstignit Mântuitorul
Pe piatra Muntelui Golgota se află astăzi un paraclis cu două altare, de o parte şi de alta a locului în care a fost înfiptă Crucea pe care a fost răstignit Mântuitorul. Altarul din dreapta se află deasupra locului în care Iisus a fost dezbrăcat de haine şi răstignit pe Cruce. Chiar în mijlocul altarului principal este o crăpătură a stâncii în care a fost înfiptă Crucea Răstignirii. Pentru a atinge stânca, credincioşii coboară mâna printr-un orificiu al unui disc din aur, împodobit cu scene de pe Drumul Crucii, donat Sfântului Mormânt de domnitorul român Şerban Cantacuzino. Pe stânca laterală se văd urme ale sângelui Mântuitorului Hristos, care s-a scurs pe piatra Golgotei. Paraclisul Sfânta Golgota este împodobit cu icoane de o rară frumuseţe, în mărime naturală, înfăţişându-L pe Mântuitorul Hristos pe Cruce, alături de Maica Sa, sfâşiată de durere.

Cel mai venerat loc: Sfântul Mormânt
Coborând de pe Golgota ne oprim în mijlocul unui spaţiu susţinut de 18 coloane de piatră şi acoperit cu o cupolă imensă. Sub bolta înaltă se află un baldachin de piatră, îmbrăcat în marmură şi podoabe scumpe, care acoperă Sfântul Mormânt. Interiorul Sfântului Mormânt este împărţit în două încăperi: Capela Îngerului şi Mormântul.
Capela Îngerului mai este cunoscută şi sub numele de Piatra Sfântă. Este mai mare ca suprafaţă decât cea de-a doua încăpere, iar în centrul ei se află un bloc de marmură, pe care stă un fragment din piatra pe care a răsturnat-o îngerul de pe mormântul Domnului.
Din Capela Îngerului se trece în Sfântul Mormânt printr-o uşă mică, pe sub care cei care intră trebuie să se plece înaintea Mormântului. Urmează o încăpere mică, săpată în piatră, în care se află Sfântul Mormânt. O lespede din marmură albă protejează locul pe care a fost aşezat trupul mort al Mântuitorului, care după trei zile a înviat. În ambele încăperi se află numeroase candele de argint, aparţinând atât ortodocşilor, cât şi armenilor, copţilor şi catolicilor.

Biserica propriu-zisă a Învierii
Chiar în faţa Sfântului Mormânt se află Biserica mare a Sfintei Învieri, care aparţine Patriarhiei Ortodoxe a Ierusalimului. Astfel, Biserica Ortodoxă are trei altare de slujbă: 1. Sfântul Mormânt al Domnului, unde slujesc ortodocşii, armenii, copţii şi catolicii; 2. Paraclisul Sfânta Golgota; 3. Biserica Sfintei Învieri, care este Catedrala Patriarhiei Ţării Sfinte, unde slujesc numai ortodocşii.

Se slujeşte doar în patru altare creştine

Trecând prin „Poarta Sfântă” se ajunge în Biserica Învierii Domnului, acolo unde însă nu se slujeşte decât în patru altare creştine: ortodox, armean, copt şi catolic. Lăcaşul de cult este imens şi, în afara acestora, mai sunt altare şi paraclise mai mici, în care însă nu se slujeşte: Capela Sfintei Maria Magdalena, Capela Arătării lui Hristos, Altarul Temniţei lui Hristos, Altarul Împărţirii Veşmintelor, Altarul Încununării Domnului cu spini, Paraclisul lui Adam. Harul se simte însă pretutindeni, aşa cum încă de la intrare stă scris: „Intraţi în curţile Domnului, în Mormântul dătător de viaţă, unde sălăşluieşte Harul şi stăpâneşte lumina cea binecuvântată”.