de Mariana Borloveanu

- Biserica Ortodoxă îl sărbătoreşte la 27 mai, ziua adormirii sale

Sfântul Ioan Rusul s-a născut într-un sătuc din Rusia, acolo unde a fost crescut în frică şi dragoste de Dumnezeu. Pentru credinţa sa a fost ars de viu, dar trupul i-a rămas intact, transformându-se în moaşte binemirositoare. Cei care le ating cu evlavie trăiesc adevărate minuni, vindecându-se de boli cărora medicii nu le mai dau nicio şansă de rezolvare.

A trăit ca un rob şi a fost înmormântat ca un stăpân
Tânăr fiind, s-a alăturat celor care luptau pentru a-şi apăra ţara. Luat prizonier de un ofiţer superior turc, Sfântul a fost dus în localitatea de baştină a acestuia, oraşul Procopie. Cei mai mulţi dintre robi, pentru a-şi uşura situaţia, se lepădau de Hristos, trecând la religia musulmană. Cuviosul Ioan răbda cu smerenie robia şi batjocura otomanilor. Celui care l-a luat prizonier i-a spus că preferă să moară decât să renunţe la credinţa ortodoxă. Cuviosul Ioan a primit asprele condiţii ale vieţii martirice, torturile, la care s-au adăugat şederea împreună cu animalele în staul, posturile, rugăciunile şi privegherile. În final a reuşit să îmblânzească furia turcilor, care, uimiţi fiind, l-au numit Sfânt.

Minunile sale au oprit furia turcilor
Căpetenia musulmanilor, pe când se afla la Mecca, a trăit o neaşteptată minune. Prin îngerul Domnului, Sfântul Ioan i-a trimis acestuia mâncare caldă din Asia Mică în Arabia. Sfântul a mers în staul, a îngenuncheat şi s-a rugat din adâncul inimii, cerând lui Dumnezeu să trimită farfuria cu mâncare caldă stăpânului său. Ruga i-a fost ascultată; farfuria a dispărut, iar fericitul Ioan s-a întors la masă şi a transmis stăpânei că a trimis mâncarea la Mecca. După trei luni, când s-a întors, stăpânul turc le-a arătat tuturor farfuria cu însemnele taberei pe ea. Această minune, pe care Sfântul a făcut-o cu îngăduinţa Domnului Hristos, a oprit ura turcilor. Strălucirea sa sufletească şi înţelepciunea încununată cu milostenie au potolit în cele din urmă mânia musulmanilor.

Împărtăşit cu Sfintele Taine ascunse într-un măr
Deşi tânăr, după o vreme de permanentă trăire în post şi rugăciune, apropiindu-se sfârşitul vieţii sale pământeşti, Cuviosul s-a îmbolnăvit. Cunoscând dinainte ceasul ieşirii sale din trup, a cerut să fie culcat pe paie, în staulul unde adesea se ruga, şi a trimis să fie chemat preotul pentru a-l spovedi şi a-l împărtăşi cu Sfintele Taine. Preotul, temându-se de turci, i-a adus Sfintele Taine ascunse într-un măr scobit, pentru ca, în clipa când va ajunge lângă Sfânt, acesta să poată fi împărtăşit. În seara aceleiaşi zile, 27 mai 1730, Sfântul Ioan Rusul şi-a dat sufletul în mâinile Domnului. Surpriza a venit de la turci, care au îngăduit preoţilor şi creştinilor din Procopie să ia trupul Sfântului şi să-l pregătească de înmormântare, iar la ceremonie au participat şi creştini, şi musulmani. Cel atât de batjocorit de toţi a fost înmormântat ca un împărat.

Deşi au trecut printr-un incendiu, moaştele au rămas intacte
Într-o noapte de noiembrie 1733, duhovnicul Cuviosului a avut o vedenie. Sfântul Ioan i s-a arătat, spunându-i că trupul său a rămas întreg şi neputrezit, aşa cum îl îngropaseră, şi că ar fi bine să-l scoată şi să îl păstreze, ca binecuvântare a lui Dumnezeu. După ce o lumină cerească s-a arătat deasupra mormântului, asemenea unui stâlp de foc, creştinii l-au dezgropat, găsindu-i trupul intact şi înmiresmat. Sfintele sale moaşte au fost depuse cu evlavie în biserica în care obişnuia să privegheze Sfântul. Creştinii au început să vină pentru binecuvântare, iar Sfântul a început să săvârşească minuni. Din nefericire, într-o înfruntare între musulmani şi egipteni, un trimis al sultanului, pentru a se răzbuna pe creştini, a jefuit biserica şi a aruncat în foc Sfintele moaşte. Văzând însă trupul Sfântului care se mişca în mijlocul flăcărilor ca şi cum ar fi fost viu, turcii au fugit îngroziţi, povestind tuturor că Sfântul este viu. După plecarea turcilor, creştinii au împrăştiat cărbunii şi cenuşa şi au găsit trupul Sfântului întreg şi înmiresmat. Nu a rămas decât o negreală de la jar şi de la fum, ce se păstrează şi astăzi. Acest sfânt mai nou al lumii creştine este venerat în întreaga lume.

Hotărăşte singur când să i se schimbe veşmintele
De fiecare dată când preoţii Bisericii Sfântului Ioan Rusul au vrut să schimbe veşmintele Sfântului, acest lucru a fost cu neputinţă, pentru că racla nu s-a deschis. Doar când este voia Cuviosului, acesta i se arată în vis unui credincios din diferite locuri ale lumii şi îi spune în somn: „Vino şi salută-mă, eu sunt Ioan din Rusia. Vino la biserica mea şi spune preotului că a sosit vremea să-mi schimbe veşmintele… Să vii să vezi perna mea, care este plină de lacrimi. Eu plâng pentru voi, cei tineri. Mă rog îndeosebi pentru voi lui Dumnezeu, ca să vă întărească”. Acest lucru s-a întâmplat în anii 1937, 1955, 1977 şi 2005.

• Astăzi, moaştele Sfântului Ioan Rusul se află în Insula Evia, în Grecia

Mâna sa dreaptă se află la Muntele Athos

În timpul vieţii, Sfântul a dorit mult să ajungă la Muntele Athos, însă nu şi-a putut împlini dorinţa. După moartea sa, acesta i s-a arătat în vis unui preot, spunându-i să caute mâna sa dreaptă, care era separată de trup, şi să o ducă la Muntele Athos. Ascultându-i povaţa, creştinii au dus mâna dreaptă a Sfântului Ioan Rusul la Mănăstirea Sfântul Pantelimon din Sfântul Munte.