Main menu

header

501 14 1de Cătălina Tăgârță

„Well-being” sau gradul de fericire al populației este un subiect care a căpătat o amploare din ce în ce mai mare în ultimii zece ani. La ora actuală, România ocupă detașat ultimul loc cu privire la starea personală de bine a copiilor, într-un studiu realizat de UNICEF în rândul țărilor dezvoltate de pe mapamond.

Au fost luate în calcul educația și factorii de risc

În calculul gradului de fericire, specialiștii au introdus cinci dimensiuni esențiale. E vorba despre: situația materială a familiei (venitul general al familiei), sănătatea și siguranța (rata mortalității infantile, greutatea la naștere, rata generală a imunizării, mortalitatea în rândul copiilor cu vârste între 1 an și 19 ani), educația (participarea și performanțele școlare), comportamentele și riscurile (obezitatea, alimentația, sportul, fumatul, consumul de alcool și de droguri, expunerea la violență fizică și verbală), locuința și mediul înconjurător (camere per copil, rata omuciderilor, poluarea aerului). Toate acestea sunt prezentate pe site-ul oficial: unicef-irc. org/publications/pdf/rc11_eng.pdf.

Starea de bine, esențială pentru dezvoltarea armonioasă

501 14 2Psihologii și specialiștii în educație confirmă importanța „well-being-ului” („starea de bine”) pentru dezvoltarea armonioasă a copiilor în familie, în societate și la școală. „Când vorbim despre copii, vorbim despre adultul în devenire, în speță despre societatea de mâine. La momentul actual, românii nu sunt familiarizați cu acest concept, care se referă la starea personală de bine, în funcție de care avem ulterior rezultate în plan familial, social și profesional. Există o tendință de a ne orienta foarte mult pe carieră fără a mai acorda vreo importanță satisfacției personale, fără a mai sta de vorbă cu noi înșine, cu nevoile noastre, cu accesarea unui stil de viață optim: somn, alimentație, sport, plimbări, activități culturale etc.”, consideră Aida Zodie, psiholog al Centrului de Psihoterapie și Consiliere Familială CUORE.

„Mai întâi aveți grijă de voi, apoi de cei din jur”

Totodată, specialistul este de părere că a devenit un scop în sine ca oamenii să devină profesioniști, însă ordinea firească este: „Mă simt bine cu mine, mă dezvolt, am un stil de viață sănătos și, ca urmare, o viață de familie și socio-profesională mulțumitoare?”. Aceste întrebări ar trebui să și le pună fiecare dintre noi înainte de orice altceva. „Așa cum în avion suntem instruiți ca în cazul depresurizării să ne punem nouă întâi masca de oxigen și apoi celui de lângă noi, același principiu ar trebui urmat și în viața de zi cu zi, indiferent dacă în discuție este implicat un copil sau nu. Psihoterapia vine în sprijinul adulților și al copiilor, în vederea descoperirii de sine și a stabilirii de obiective personale care ne împlinesc”, mai declară psihologul Aida Zodie.

„E nevoie de o imagine de sine pozitivă”

Când vine vorba despre stare de bine, întotdeauna sentimentele și emoțiile pot stabiliza sau destabiliza gradul de fericire. Adesea, persoanele au nevoie de un ghid, un specialist în probleme emoționale și de comunicare care să îi îndrume. „În ceea ce-i privește pe copii, cel mai indicat este un grup de dezvoltare socio-emoțională în care învață cum să-și exprime nevoile în maniera asertivă, să-și recunoască emoțiile și să le gestioneze adecvat, să empatizeze și să îi înțeleagă pe cei de lângă ei. Este modalitatea cea mai facilă prin care copiii se pregătesc să devină adulți adaptați, atenți la propriile nevoi și cu o imagine de sine pozitivă”, mai afirmă psihologul. Dacă ar exista un astfel de grup în școală, la care copiii să participe săptămânal, specialiștii sunt convinși că lucrurile s-ar schimba dramatic, și statisticile ar spune altceva. „Din păcate, la momentul acesta suntem orientați prea mult pe rezultatele școlare ale copiilor, și nu pe starea lor de bine”, crede psihologul.

„Psihoterapia vine în sprijinul adulților și al copiilor, în vederea descoperirii de sine și a stabilirii de obiective personale care ne împlinesc“

Topul fericirii în rândul copiilor (între 1 şi 19 ani):

1. Olanda

2. Norvegia

3. Islanda

...............................

6. Germania

...............................

13. Franţa

...............................

16. Marea Britanie

17. Canada

...............................

20. Ungaria

...............................

26. SUA

...............................

29. România (ultimul)

Să aibă o atitudine mulţumitoare faţă de ceea ce îi înconjoară

Cum i-ar putea ajuta psihologii, profesorii, părinții și prietenii pe acești micuți? „Ceea ce facem noi, ca psihologi, în cabinet, este să le acordăm atenția cuvenită, să îi valorizăm pe copii, să îi ajutăm să se iubească pe ei înșiși, să aibă o atitudine mulțumitoare față de ceea ce îi înconjoară. Părinții, profesorii și prietenii ar putea să îi asculte cu atenție mărită, să se arate interesați de sentimentele lor, să petreacă timp cu ei, să îi privească în ochi atunci când le vorbesc, să încerce să intre în lumea lor, să se joace și să se bucure împreună”, conchide Aida Zodie.