Main menu

header

507 13 1de Cătălina Tăgârță

Chisturile ovariene pot nelinişti orice femeie. În majoritatea cazurilor, acestea nu sunt grave, însă există şi situaţii când operaţia este singura soluţie de tratament. Pentru a ști ce variantă trebuie să urmați, e necesar, pentru început, să vă adresați unui medic specialist. În urma unei ecografii de rutină, acesta își va da seama dacă e nevoie să vă îngrijorați sau nu.

Disconfortul în momentul actului sexual trebuie să vă trimită la medic

Chisturile sunt formaţiuni ce seamănă cu nişte săculeți plini cu lichid. Ele apar mai ales la femeile aflate în perioada fertilă, dar pot surveni şi la pubertate şi la menopauză. Dimensiunea variază de la doi până la zece centimetri (alteori sunt şi mai mari). În general, cele mici nu au simptome, însă cele mari pot da dureri abdominale, balonări sau disconfort în timpul contactului sexual, uneori poate fi vorba despre urinări frecvente, despre greaţă şi vărsături, despre durere pelvină după exerciţii fizice intense, despre dureri vaginale și chiar sângerări, despre menstruaţie neregulată, despre ameţeală şi despre slăbiciune. Iată, așadar, care sunt semnele ce trebuie să vă trimită de urgență la medic. Odată ajuns la specialist, e bine să știți că aceste formațiuni sunt de mai multe tipuri: funcționale, organice, asociate endometriozei și sindromului ovarelor polichistice.

Cele seroase au risc crescut de malignitate

Chisturile funcţionale sunt cel mai frecvente (90% dintre cazuri), aproape toate femeile având cel puţin unul de acest tip la un moment dat în viaţă. Ele au legătură cu modificările din timpul ciclului menstrual, sunt benigne şi nu necesită tratament, întrucât dispar de la sine, așa că, dacă vă aflați în această situație, nu aveți de ce să vă îngrijorați. Chisturile organice sunt cele care au, de obicei, un diametru mai mare de șase centimetri, şi prezintă modificări ale ţesutului ovarian, care pot fi benigne sau maligne. La rândul lor, acestea sunt împărțite în trei subcategorii: seroase (conţin un fel de papile şi necesită urmărire atentă, pentru că au risc de a deveni maligne), dermoide (au în componenţă diverse ţesuturi, cum sunt cele de la unghii sau de la dinţi, dar adesea sunt benigne) sau mucinoase (au un lichid vâscos, prezintă potenţial malign). Mai sunt și chisturile asociate endometriozei, afecţiune în cadrul căreia ţesutul endometrului (mucoasa din interiorul uterului) se dezvoltă la nivelul altor organe. În ceea ce privește sindromul ovarelor polichistice, în afara chisturilor pe ovare, această afecţiune este însoţită şi de menstruaţie neregulată, infertilitate, îngrăşare şi acnee.

Compresia organelor învecinate, una dintre complicații

Un chist mare se poate răsuci în jurul propriului ax, întrerupând circulaţia sangvină și generând o durere abdominală insuportabilă. Dacă nu se iau măsuri la timp, unele dintre formațiunile apărute la nivelul ovarelor pot da complicații cum ar fi: torsiunea de ovar și ruptura de chist ovarian, care se manifestă, în principal, prin dureri abdominale intense, apărute brusc, iar uneori și prin hemoragie. O altă complicaţie este compresia chistului asupra organelor învecinate (vezică, rect), lucru ce duce la apariţia problemelor renale şi a tulburărilor de tranzit intestinal. Chisturile ovariene pot, de asemenea, interfera cu tratamentele de fertilitate.

Mulți medici recomandă anticoncepționale

Tratamentul chisturilor ovariene este diferit în funcţie de vârstă, de aspectul ecografic, de complicaţii şi de mărime. Cele cu dimensiuni între doi şi cinci centimetri necesită urmărire periodică prin ecografii, întrucât multe dintre ele se retrag de la sine. Dacă femeia se află la vârsta reproductivă, cele mai multe chisturi sunt funcţionale (provin dintr-un folicul nerupt cu ocazia ovulaţiei) şi, în acest caz, tratamentul este medicamentos (contraceptive orale). Anticoncepţionalele ajută nu numai la retragerea chisturilor, ci şi la prevenirea apariţiei altora. Femeilor trecute de menopauză li se pot indica analize suplimentare (precum markerii tumorali, pentru evaluarea riscului de cancer ovarian).

Laparoscopia păstrează integritatea ovarelor

Alteori, e nevoie de intervenție chirurgicală: când chisturile nu dispar după șase luni de tratament medicamentos, când sunt mai mari de șase centimetri, când sunt însoţite de simptome supărătoare care persistă de mult timp sau când se suspectează că sunt maligne. Medicul poate opta pentru intervenția chirurgicală sau pentru cea laparoscopică, ambele realizate cu anestezie generală. Intervenţia laparoscopică prezintă avantaje precum recuperarea mai rapidă şi dureri mai mici după operaţie. În plus, în acest fel este păstrată integritatea ovarelor. În situaţia în care femeia se află la menopauză, atunci, în majoritatea cazurilor, se impune tratamentul chirurgical încă din prima fază.

Factorii de risc care pot conduce către dezvoltarea de chisturi ovariene sunt: ciclurile menstruale neregulate, istoria de chisturi ovariene anterioare, menstruaţia precoce, infertilitatea, hipotiroidismul sau dezechilibrele hormonale, tratamentul pentru cancerul de sân

Utilizaţi Agnus castus în scop preventiv sau curativ

Până vă faceți timp să ajungeți la medic, puteți apela la câteva remedii naturiste, care vă pot scoate rapid din încurcătură: Agnus castus sau Vitex, armurariu, trifoi roșu, păpădie, polen etc. Agnus castus este folosit de secole ca modulator hormonal feminin. Are capacitatea de a stimula secreția hormonului luteinizant, care are un rol important în secreția progesteronului de către ovar. Chisturile pot fi cauzate de prea mult estrogen, iar Vitex echilibrează nivelul acestuia. Și trifoiul roșu are efecte similare estrogenului, de aceea, este foarte des utilizat în tratarea dezechilibrelor hormonale. Armurariul este bun pentru detoxifiere. Ficatul ajută la filtrarea toxinelor din organism, inclusiv la înlăturarea hormonilor în exces. Și păpădia este un bun diuretic și ajută organismul să elimine excesul de hormoni care pot cauza chisturi. Coada-șoricelului ameliorează congestia pelvină și normalizează ciclul menstrual. Wild Yam este bun pentru păstrarea balanței hormonale. Acesta conține substanțe chimice care imită sau pot fi transformate în hormoni, cum ar fi estrogenul. Plantele pot fi luate sub formă de infuzie, câte o cană pe zi, iar Agnus, sub formă de capsule, câte trei pe zi.

Polenul întărește și vitaminizează organismul, fiind un remediu ayurvedic utilizat în păstrarea sănătății reproductive a femeii, protejând ovarele împotriva formării chisturilor.