de Diana Tudor
Infecția urinară este o afecțiune frecvent întâlnită, care afectează anual aproximativ opt milioane de oameni, conform datelor furnizate de Asociaţia Europeană de Urologie. Deși manifestările sale nu sunt grave, boala poate avea un impact semnificativ asupra calităţii vieții pacienţilor dacă nu este tratată corespunzător. De cele mai multe ori, simptomele sunt suportabile, motiv pentru care există tendința de a le neglija până la apariția complicațiilor. Mai multe informații despre acest subiect aflăm de la dr. Rucsandra Manu (foto), medic primar urolog în cadrul Institutului Clinic Fundeni.
Urinările frecvente, primul simptom
- Ce sunt infecţiile urinare?
- Infecțiile urinare reprezintă consecinţa prezenţei şi multiplicării microorganismelor la nivelul tractului urinar. Colonizarea microbiană poate fi asimptomatică sau simptomatică. Infecţiile urinare se clasifică în funcţie de sediul topografic şi de coexistenţa unor condiţii fiziologice sau patologice. Din punct de vedere topografic, acestea pot fi împărţite în infecţii urinare joase şi infecţii urinare înalte. Din prima categorie fac parte: uretritele, localizate la nivelul uretrei, prostatitele, care apar exclusiv la bărbaţi şi sunt localizate la nivelul prostatei, şi cistitele, care sunt infecţii ale vezicii urinare. Din cea de-a doua categorie fac parte pielonefritele, infecţii localizate la nivelul rinichiului. De asemenea, din punct de vedere al coexistenţei unor condiţii fiziologice precum sarcina sau menopauza sau al unor condiții patologice, precum obstrucţiile litiazice sau neoplazice în eliminarea urinii, diabetul zaharat sau diferitele derivaţii urinare, infecţiile urinare pot fi complicate şi necomplicate.
- Care sunt cele mai frecvente simptome?
- Printre primele simptome care îngrijorează pacienţii se numără urinările frecvente, reduse cantitativ, asociate cu arsuri sau cu usturimi, urină tulbure și urât mirositoare, precum şi durerile perineale, suprapubiene sau lombare. Schimbarea culorii urinei, urinarea cu sânge, aşa-numita hematurie sau durerile lombare asociate cu febră, frisoane, greţuri şi vărsături sunt semne alarmante ce necesită consultul unui medic urolog. De obicei, uretritele se manifestă prin secreţii uretrale, ce pătează lenjeria, şi arsuri micţionale. Tabloul clinic al unei prostatite este dominat de durerea perineală asociată cu micţiuni frecvente şi alterarea stării generale a bolnavului prin febră şi vărsături. Cistitele se caracterizează prin prezenţa simptomatologiei de polachiurie asociată cu usturimi la urinare şi micţiuni imperioase, manifestate prin nevoia urgentă de a urina imediat ce a apărut senzaţia. Manifestările clinice ale unei pielonefrite includ, de obicei, durerea lombară uni sau bilaterală, febră peste 39 de grade Celsius și piurie, adică prezenţa puroiului în urină.
Apar mai des la femei
- Care sunt cauzele apariției infecțiilor urinare?
- În apariția infecțiilor urinare este foarte importantă relația dintre agentul microbian și organismul-gazdă la care va apărea infecția. Elementul central al agentului patogen îl constituie capacitatea microbului de a se multiplica și de a determina infecția de tract urinar. Cel mai frecvent microorganism patogen întâlnit în etiologia infecțiilor urinare este Escherichia Coli, bacterie anaerobă ce provine, în special, de la nivel intestinal. Alte microorganisme implicate sunt reprezentate de Pseudomonas aeruginosa, Klebsiella, Enterobacterm, Candida albicans, Mycoplasma species sau Ureaplasma urealyticum. Predispoziţia oamenilor la apariţia infecţiilor urinare este determinată de sexul persoanei, de anomaliile de tract urinar și de capacitatea de apărare împotriva infecțiilor urinare. Majoritatea infecțiilor urinare apar la femeile tinere, fenomenul fiind mai rar întâlnit la bărbații sub 50 de ani. Frecvența crescută la femei este justificată de mai mulți factori, dintre care amintim: construcția anatomică a aparatului urinar feminin, uretra feminină fiind mult mai scurtă decât cea masculină, lipsa unei igiene corespunzătoare după contactul sexual, utilizarea dispozitivelor contraceptive spermicide, dar și menopauza, din cauza modificării florei vaginale, ce crește riscul contaminării bacteriene.
- Ce influență are perioada rece asupra declanșării sau acutizării infecțiilor urinare?
- Studiile observaționale efectuate au ajuns la concluzia că în perioada rece crește frecvența manifestărilor infecției urinare, cel mai probabil prin stresul imun produs.
Se administrează antibiotice
- Multe femei amână vizita la medic, având simptome suportabile. La ce riscuri se expun astfel?
- Amânarea vizitei la medicul urolog la primele semne sau tratarea necorespunzătoare poate determina remiterea simptomelor sau posibilitatea ca acestea să devină suportabile, fapt ce duce la cronicizarea afecțiunilor, urmată de apariția de sechele ale aparatului urinar, precum şi de disfuncții erectile în prostatite, cicatrice sau hipotrofii renale în cazul pielonefritelor.
- Cum tratăm infecțiile urinare în funcție de gravitatea lor?
- În prezența unor simptome precum cele descrise anterior, pacienții tind să ceară sfaturi oricui, însă mai puțin unui medic urolog. Inițierea unui tratament într-o infecție urinară fără efectuarea unui sumar de urină și a unei uroculturi poate duce la apariția de germeni rezistenți la antibiotice și, implicit, la complicații multiple, o durată mai îndelungată a terapiei, precum și costuri ridicate ale tratamentului. Tratamentul de bază al infecțiilor urinare este reprezentat de antibioterapia corespunzătoare uroculturii, asociată în unele cazuri cu alte terapii precum: antialgice, antispastice, antivomitice. Durata variază atât în funcție de locul infecției, cât și de complicațiile asociate. Succesul tratamentului este confirmat atunci când urocultura și sumarul de urină efectuat la 7-14 zile de la terminarea tratamentului sunt negative.
„Luaţi comprimate sau ceaiuri din extracte de merişor“
- Cum prevenim apariția infecțiilor urinare?
- Prevenția infecțiilor de tract urinar se realizează începând cu tratarea factorilor favorizanți: tratamentul litiazei urinare, al adenoamelor prostatice, al fimozelor sau al altor malformații ale aparatului urinar, cu educarea pacientului în ceea ce privește igiena intimă, recomandarea consumului de minimum doi litri de lichide zilnic, precum şi reglarea tranzitului intestinal. Profilaxia infecțiilor de tract urinar recurente la femei se poate realiza prin administrarea de probiotice, de vaccinuri sau de estrogeni - în cazul pacientelor aflate la menopauză. În cazul infecțiilor urinare recidivante cu E. Coli este recomandată administrarea de imunostimulante pe bază de extracte bacteriene. Printre alte metode de prevenție se numără: administrarea de comprimate sau de ceaiuri din extracte de merișor, evitarea dispozitivelor spermicide de contracepție, efectuarea de micțiuni frecvente și de controale periodice la medicul urolog împreună cu urocultura sau cu sumarul de urină.