de Valeria Roman şi Adrian Barna

Mersul pe vârfuri poate fi un răsfăț în cele mai multe cazuri, dar și un obicei periculos care nu trebuie deloc neglijat de părinți. Această problemă este frecvent întâlnită la copii, mai ales atunci când aceștia încep să facă primii paşi, însă „ticul” este întâlnit chiar și la vârsta de 4-5 ani. Specialiștii în ortopedie avertizează părinții să ia măsuri și să consulte un medic atunci când micuții lor merg perioade îndelungate pe vârfuri. Despre cum scăpăm de acest obicei care în timp poate avea consecințe asupra membrelor inferioare și despre metodele de tratament moderne am stat de vorbă cu doctor Tarek Nazer, medic specialist în ortopedie și traumatologie, la Clinica Masaya din București.

„Copilul trebuie corectat cu blândețe, prin joc”

- Este sau nu un semnal de alarmă pentru părinți mersul pe vârfuri al copiilor?

- În cele mai frecvente cazuri, problema mersului pe vârfuri nu este una de natură să alarmeze părinții. Copiii încep să meargă astfel ca mai apoi, în timp, să capete experiență, curaj și să pună toată talpa pe sol. Sunt însă şi copii care merg pe vârfuri până la vârste mai mari pentru a-şi păstra echilibrul, dar părinţii nu trebuie să-şi facă nici în acest caz prea multe griji.

- Cum se poate corecta acest obicei?

- Când mersul pe vârfuri este doar o obișnuință, copilul trebuie ajutat și îndrumat să meargă bine pentru a preveni micile accidente. Copilul trebuie corectat cu blândețe și cu ajutorul jocurilor în care se folosește talpa piciorului. Se poate face, însă, și tratament ortopedic, kinetoterapeutic sau, în cazurile avansate, chirurgical.

„Poate fi cauzat de scurtarea tendonului lui Ahile”

- Ce se poate ascunde în spatele acestui obicei relativ banal?

- Mersul pe vârfuri poate fi cauzat și de scurtarea tendonului lui Ahile, tendon ce leagă mușchii gambei de călcâi. Această afecțiune poate fi de natură congenitală. Tendonul despre care vorbeam suferă o scurtare pentru că nu este folosit la raza lui maximă de întindere mult timp. Acest lucru se poate rezolva prin gimnastică medicală și fizioterapie atunci când scurtarea este minimă. În cazurile avansate necesită tratamente chirurgicale și recuperare medicală de lungă durată, de aproximativ două-trei luni.

- În ce constă operaţia?

- Este o intervenţie de alungire a tendonului ahilean. Sunt mai multe tehnici chirurgicale folosite pentru alungirea tendonului, dar cea mai frecvent folosită este Z-et plastia, unde tendonul este secţionat în formă de litera Z, iar capetele acestuia sunt suturate, câştigând astfel lungimea necesară şi ajutând la recuperarea rapidă. Sunt cazuri foarte avansate în care poate fi necesar transferul de tendon.

Obiceiul este îngrijorător când cel mic are afecţiuni neurologice

- Când poate fi considerat o reală problemă de sănătate acest obicei?

- Mersul pe vârfuri poate avea și cauze patologice, când micul pacient a suferit o paralizie cerebrală ce a dus, ulterior, la un deficit motor. În acest caz, tratamentul devine mai dificil și necesită o perioadă îndelungată, precum și posibilitatea de a avea deficite și pe termen lung. Acest obicei este un semn care trebuie să ne îngrijoreze dacă copilul are și alte probleme de sănătate, cum sunt afecțiunile musculare sau neurologice, atrofia musculară sau leziuni ale nervilor care controlează funcția motorie.

- Când trebuie părintele să aducă copilul la medic?

- În cazul în care copilul merge pe vârfuri, prezintă rigiditate musculară sau mișcări necoordonate. Acestea sunt semne de îngrijorare. Medicul decide dacă toate aceste deficiențe care fac greoi mersul pot fi de natură patologică sau anatomică. Contează foarte mult și vârsta copilului, criteriu de care se va ține seama la consultația inițială. După examinarea clinică, medicul poate recomanda efectuarea testelor de diagnosticare a tulburărilor de dezvoltare sau electromiografia.

„Când mersul pe vârfuri este doar o obișnuință, copilul trebuie ajutat și îndrumat să meargă bine pentru a preveni micile accidente“