de Ştefania Băcanu şi Adrian Barna

Verucile sau negii, aşa cum se mai numesc popular, reprezintă una dintre cele mai comune afecţiuni, care poate apărea la orice vârstă, dar copiii sunt cei mai afectaţi, deoarece sistemul lor imunitar este în formare. Verucile pot fi de culoarea pielii, sau mai închise, şi apar pe gât, la nivel axilar, inghinal, dar şi în zona ochilor. Potrivit specialiştilor, acestea apar graţie unei expuneri la soare excesive sau atunci când sistemul imunitar este slăbit. Pavelina Andrei (medalion), medic specialist dermatolog în Ambulatoriul Spitalului Universitar de Urgenţă Bucureşti, ne-a explicat, în detaliu, formarea negilor, gradul de periculozitate şi metodele de tratament.

„Pot fi unice sau multiple”

- Ce sunt verucile şi de câte feluri sunt?

- Verucile sau negii sunt mici excrescenţe rotund-ovalare, bine delimitate, rozalii până la brun deschis, cu suprafaţa hiperkeratozică (îngroşată) care prezintă puncte brun negre în suprafaţă (capilare trombozate - vizibile la dermatoscopie). Cele localizate palmo-plantar prezintă întreruperea cadrilajului normal al pielii (dermatoglifelor). Verucile pot fi unice sau multiple (verucile în mozaic plantare), profunde (cele dureroase) sau superficiale, plane juvenile, filiforme, nekeratozice (condiloamele acuminate anogenitale).

- De ce apar verucile?

- Responsabile de apariţia lor sunt papilomavirusurile umane (HPV) care infectează ţesuturile epiteliale ale pielii şi mucoaselor. Cele mai frecvente manifestări clinice ale infecţiei cu HPV sunt negii (verucile). Există peste 200 de subtipuri HPV distincte, cu tropism diferit pentru anumite zone ale corpului. Tipurile HPV 1, 2, 4 infectează în mod obişnuit tălpile picioarelor (sunt dureroase din cauza presiunii exercitate pe talpă), degetele mâinilor periunghial sau subunghial. Tipurile HPV 6, 11, 16, 18 infectează zona anogenitală şi provoacă verucile anogenitale (condiloamele acuminate) cu potenţial mutagen. Tipurile 3 şi 10 cauzează verucile plane. Tipul 7, veruca măcelarului pentru persoanele care manipulează carcase de carne, păsări, peşte. Există şi o afecţiune genetică cu transmitere autozomal recesivă destul de rară, epidermodisplazia veruciformă, incriminate fiind tipurile 5, 8 în care verucile plane apar la nivelul zonelor fotoexpuse: faţă, gât, dosul mâinilor cu potenţial de transformare la vârsta adultă (cancere non melanomă).

„Sunt mai des întâlnite la persoanele care frecventează piscine, bazine de înot, săli de fitness”

- Sunt transmisibile?

- Negii apar cel mai frecvent la copiii şi la adulţii tineri şi sunt mai des întâlniţi la persoanele care frecventează piscine, bazine de înot, săli de fitness, dar şi în rândul anumitor profesii, cum ar fi manipulatorii de carne, păsări şi peşti. Condiţiile predispozante sunt afecţiunile care duc la întreruperea tegumentului indemn (dermatita atopică, eczeme), fisuri, tăieturi, răni, zgârieturi, scăderea imunităţii sau autoinoculare. De asemenea, transmiterea sexuală pentru localizările anogenitale şi orale este limitată doar pentru anumite tulpini (cel mai frecvent tipurile 6 şi 11) cu potenţial mutagen. Perioada de incubaţie este între trei săptămâni şi opt luni.

- Cum se diagnostichează?

- Diagnosticul verucilor cutanate este susţinut pe baza aspectului clinic, iar pentru condiloamele acuminate de la nivel anogenital, genotiparea HPV sau biopsia pot fi luate în considerare. Durerea este simptomul de acompaniament cel mai des întâlnit în cazul verucilor plantare. Diagnosticul diferenţial al verucilor include: skin tags sau acrocordon, clavus, keratoze seboreice, keratoliza punctată, angiofibroame periunghiale, cicatrice, granulom piogenic mic, melanom amelanotic, lichen plan, lichen nitidus sau condiloma lată, în cazul diagnosticului diferenţial al condiloamelor acuminate.

„Trebuie evitată lezarea acestora”

- Cum se tratează?

- În general, abordarea terapeutică depinde de tipul negilor (veruci vulgare, plantare, plane, filiforme sau condiloame acuminate) şi este influenţată de locaţia acestora, de efectele secundare ale tratamentului, de preferinţa pacientului, dar şi de complianţa pacientului la tratament. Pentru copii, capacitatea de a tolera disconfortul influenţează selecţia tratamentului.

- Ce riscuri există?

- Riscurile care apar, dacă nu sunt îndepărtaţi, sunt de natură cosmetică, funcţională (durere), impetiginizare (suprainfecţie bacteriană) sau potenţial mutagen, în cazul condiloamelor acuminate. La copiii şi adulţii tineri apare remisie spontană. Recurenţele sunt frecvente. Odată apărute, pacienţii trebuie să evite lezarea acestora pentru a împiedica înmulţirea, autoinocularea. Managementul terapeutic combate: durerea asociată, disconfortul sau insuficienţa funcţională, preocuparea pacien- tului pentru cosmetică sau stigmatizare socială, imunosupresia (un factor de risc pentru verucile extinse, rezistente la tratamente) sau negii persistenţi.

„Există şi metode naturiste de tratament“

- Există mai multe tipuri de tratament?

- Există o varietate de intervenţii terapeutice. Printre abordările comune în decizia terapeutică se numără distrugerea chimică sau fizică a ţesutului afectat (acidul salicilic, crioterapia, cantharidina, acidul tricloracetic, chirurgia, electrocauterul, laserul), creşterea răspunsului imunitar local (imiquimod, imunoterapia topică sau intralezională) şi terapia antiproliferativă (fluorouracil local, bleomicina). Pentru localizările faciale ale verucilor se recomandă evitarea tratamentelor agresive care produc iritaţii ce duc mai departe la hipopigmentări sau hiperpigmentări reziduale, în beneficiul imunomodulatoarelor sistemice şi preparatelor topice minim agresive. În funcţie de localizarea şi extinderea verucilor, managementul terapeutic poate fi făcut şi de pacienţi, acesta limitându-se la preparate topice.

- Ce spuneţi despre metodele naturiste?

- Există şi metode naturiste de tratament ce au în prim plan utilizarea plantelor sub formă de tincturi, dar şi acestea este indicat să fie făcute numai după recomandarea unui medic cu expertiză în acest domeniu. Pe de altă parte, un alt aspect foarte important este punctul final al tratamentului şi acesta este absenţa verucilor vizibile. Pe tălpile picioarelor sau palmelor, reapariţia dermatoglifelor normale, sau liniile pielii, susţine rezoluţia. Cu toate acestea, rezoluţia clinică nu confirmă eradicarea virusului, acesta putând să reapară în condiţii de scădere a imunităţii.