Main menu

header

496 14 1de Cătălina Tăgârță

Limfomul este o formă de cancer care afectează deopotrivă tinerii şi vârstnicii, însă boala apare în principal la adulţi, cel mai frecvent la persoane cu vârste cuprinse între 45 şi 60 de ani. La nivel global, există peste 1 milion de persoane care suferă de limfom. Aproximativ 360.000 de cazuri noi de limfoame sunt diagnosticate anual în întreaga lume. În ţara noastră, în fiecare an sunt diagnosticate 1.566 de cazuri noi de limfom, prevalenţa bolii la cinci ani fiind de 3.796 de cazuri. Din păcate, anual, 735 de persoane pierd lupta cu această boală.

Există două tipuri ale acestei boli

Cu ocazia Lunii Internaţionale de Luptă împotriva Limfomului (septembrie), Asociaţia Bolnavilor cu Limfoame a desfăşurat a treia ediţie a campaniei „Info Limfom”, ce îşi propune să crească gradul de informare a publicului despre această formă de cancer care ucide în fiecare an mai mulți oameni decât calamitățile naturale. Căci, potrivit unui raport publicat în anul 2009, în perioada 1990-2008 și-au pierdut viața din cauza inundațiilor, furtunilor, alunecărilor de teren, temperaturilor extreme și incendiilor de pădure aproximativ 34.000 de persoane, în timp ce numai limfomul non-Hodgkin, cea mai frecventă formă de limfom, a ucis la nivel global, în anul 2012, peste 85.000 de pacienți. Există două tipuri de limfom: limfom non-Hodgkin şi limfomul Hodgkin, afecțiuni ce se diferențiează prin anumite particularități. Ambele tipuri sunt forme de cancer ale sistemului limfatic.

Scăderea în greutate trebuie să dea de bănuit

Afecţiunile sunt diferite, dar limfomul non-Hodgkin reprezintă cea mai răspândită formă a cancerului limfatic (90% dintre cazuri). „Pe scurt, limfomul este o formă de cancer ce afectează sistemul limfatic, parte a mecanismului natural de apărare al organismului. Starea de oboseală cronică, infecţiile repetate, scăderea în greutate şi inflamarea unuia sau mai multor ganglioni sunt simptome care trebuie luate în seamă, fiindcă pot ascunde prezenţa unui limfom”, a declarat profesor doctor Anca Roxana Lupu, de la Spitalul Clinic Colţea, Clinica de Hematologie, preşedinte al Societății Române de Hematologie. Limfomul este o boală ce rămâne în continuare o mare provocare atât pentru medici, cât mai ales pentru pacienți. E important ca persoanele care manifestă simptomatologia amintită să se prezinte de urgență la medic. Pentru a veni în sprijinul pacienţilor cu informaţii utile lor, Asociaţia Bolnavilor cu Limfoame a reeditat anul acesta „Dicţionarul de Limfom”. „Dorim ca acest dicționar să devină un mijloc de informare important pentru pacienţii cu limfom, pentru rudele şi prietenii acestora”, a declarat și doctor Radu Niculescu, preşedintele Asociaţiei Bolnavilor cu Limfoame. Cartea poate fi accesată online pe site-ul www.dictionarlimfom.ro. În plus, mai multe informaţii despre cea mai frecventă formă de limfom sunt disponibile şi pe portalul viataculimfom.ro.

Pacienții cu non-Hodgkin, ajutați în activitățile zilnice

În cazul în care cineva drag a fost diagnosticat cu limfom non-Hodgkin (LNH) şi se bazează pe îngrijirea dumneavoastră e bine să ştiţi cum să procedaţi. Pacienţii se pot simţi adesea obosiţi/sau orice activitate îi poate obosi uşor. Vor aprecia dacă veţi înţelege aceste lucruri şi dacă le veţi oferi ajutor la sarcinile zilnice, cum ar fi gătitul, cumpărăturile sau curăţenia în casă. Este foarte important să nu vă aşteptaţi ca în această perioadă să fie capabili să facă foarte multe lucruri. Totuşi, trebuie să nu uitaţi că pot fi şi momente în care prietenul sau ruda se va simţi destul de bine şi se va putea descurca pe cont propriu. Încercaţi să observaţi cum se simte - fiţi acolo dacă are nevoie de dumneavoastră şi ajutaţi-l să îşi reia viaţa normală în alte circumstanţe. În aceste situații, păstrați distanța și țineți minte că poate fi util să ajutaţi pacientul doar să îşi planifice dieta sau să vă ocupaţi de pregătirea meselor. În plus, rețineți că în aceste momente bolnavul poate avea nevoie de un ascultător înţelegător, de sfaturi practice.

Variantele de tratament pot diferi chiar de la un spital la altul

Vă întrebați probabil ce se va întâmpla cu persoana care suferă de limfom non-Hodgkin? Acest lucru depinde în mare măsură de tipul de LNH pe care îl are. În tratamentul limfomului non-Hodgkin, scopul constă în a ajuta pacienţii să ducă o viaţă cât mai normală, chiar și în prezenţa bolii. Însă experienţa fiecărui pacient cu limfom non-Hodgkin este unică. „Variantele de tratament pot fi diferite de la o ţară la alta sau de la un spital la altul, de aceea, cel mai bine este să le cereţi sfaturi referitor la ceea ce vă aşteaptă membrilor echipei medicale care au grijă de ruda sau de prietenul dumneavoastră”, spun specialiștii. Din cauza tratamentului mai mult sau mai puțin agresiv, persoanele cu limfom non-Hodgkin pot pierde în greutate. O perioadă lungă, de lipsă a poftei de mâncare şi uneori chiar greaţa şi vărsăturile sunt la ordinea zilei, mai ales în timpul tratamentului. Asiguraţi-vă că partenerul de viaţă, prietenul sau ruda au o alimentaţie sănătoasă, hrănitoare. Veţi putea să le întreţineţi pofta de mâncare dacă veţi găti dumneavoastră în locul lor şi dacă îi veţi încuraja să aibă mai multe mese puţin consistente pe durata zilei.

Simptomele obişnuite ale majorităţii tipurilor de LNH includ oboseală, dificultăţi de respiraţie şi transpiraţii abundente, dar şi apariţia unor noduli sau umflături. Totuşi, mulţi pacienţi pot avea perioade în care simptomele se manifestă foarte puţin sau deloc şi în care pot duce o viaţă normală

8 lucruri pe care trebuie să le ştiţi despre limfomul non-Hodgkin

  1. Celulele albe ale sângelui sunt cunoscute sub denumirea de limfocite;
  2. Tratamentul şi rezultatele depind de tipul de LNH de care suferiţi;
  3. Limfomul non-Hodgkin este adesea denumit LNH;
  4. LNH este o formă de cancer care afectează celulele albe ale sângelui;
  5. Există două tipuri importante de LNH: indolent şi agresiv;
  6. Există tratamente pentru toate tipurile de LNH;
  7. Dacă nu sunteți sigur de ce tip de limfom suferiți, consultați medicul;
  8. Nu sunteți singur. Medicii și asociaţiile de pacienţi vă pot ajuta.