Main menu

header

cotnari wide

O jumătate de veac de Comedie

mircea_m_ionescu… Anul a început încântător pentru teatrul românesc. Cu un spectacol rar, de istorie şi poezie, de entuziasm şi nobile aduceri aminte. Sărbătorirea celor 50 de ani de la ctitorirea Teatrului de Comedie, redută prin decenii a culturii române, a însemnat o gală a legendelor, scrisă în filigran de suflet, un miraculos drum prin arhiva sentimentală a teatrului românesc…

Read more: O jumătate de veac de Comedie

Comedie cu amanţi

mircea_m_ionescu… Conştient că publicul are nevoie, mai ales în aceste vremuri destul de triste, de cât mai multe comedii bune (nu şuşe!), Teatrul Evreiesc de Stat a încheiat anul 2010 cu o premieră de mare haz, în limba română: „Azilul amanţilor”, text de ecou prin lume al britanicilor John Chapman (actor, dramaturg, exponent celebru al farsei interbelice) şi Dave Freeman. Piesa s-a mai jucat şi la noi, la Târgu-Mureş, cu titlul „Clinica amanţilor”, iar opţiunea repertorială de la TES s-a dovedit foarte inspirată. Căci avem de-a face cu o spumoasă comedie de situaţii şi replici cu haz, în care actorii joacă efectiv cu o plăcere molipsitoare. Când un text ca acesta întâlneşte un evantai de actori profesionişti, precum cei de la teatrul condus de veşnic tânărul Harry Eliad, şi un regizor ca freneticul Dan Tudor, născut pentru comedia fină (ca şi actor!), nu putea rezulta decât un spectacol dinamic, la care se râde sănătos, în cascade.

Read more: Comedie cu amanţi

Cinci fete, două femei şi o mare actriţă

mircea_m_ionescu... Prin final de februarie trecut, la sfârşit de iarnă, Teatrul „George Ciprian” din Buzău descindea în Bucureşti, la „Nottara”, cu un spectacol („Nişte fete” de americanul Neil LaBute) care s-a acoperit de elogii, ajungând să bată şi la porţile UNITER. Jucau atunci, încântător, în regia lui Cristi Juncu, cinci fete şi un bărbat.

Read more: Cinci fete, două femei şi o mare actriţă

CapodOpera lui Marius Bodochi

mircea_m_ionescu… După regalul lui Marius Bodochi, la Opera Naţională, cu un uluitor Salieri, în „Amadeus”, nu-mi mai găsesc metaforele, cuvintele par sărace, nu mai fac nicio comparaţie cu filmul lui Milos Forman şi „Oscarul” lui Murray Abraham din ’85. Când ai şansa să urmăreşti o asemenea seară sublimă, nu-ţi rămâne decât să nu te mai uiţi o săptămână la televizor, să refuzi alte spectacole şi să retrăieşti minunea artistică dată în dar, poate, de Dumnezeu.

Read more: CapodOpera lui Marius Bodochi

Ce zile, ce nopţi, la Brăila!

mircea_m_ionescu… Toamna teatrală s-a încheiat cu acorduri nobile. După salba de festivaluri (FNT, Piatra-Neamţ, Giurgiu, Braşov, Piteşti) a fost o veritabilă gală, „Zile şi nopţi de teatru la Brăila”. În adevăratul templu al Thaliei, care este superbul Teatru „Maria Filotti” din Brăila, timp de opt zile s-a ţinut un regal al artelor: teatru, muzică (modernă şi clasică), pictură şi istorie teatrală. Cu trupe profesioniste din opt oraşe autohtone (Alba-Iulia, Baia Mare, Brăila, Galaţi, Giurgiu, Piatra-Neamţ, Ploieşti, Sfântu Gheorghe) şi una din Şumen (Bulgaria). Cu reprezentaţii de teatru clasic, însă şi muzical (Teatrul „Nae Leonard” din Galaţi, Fanfara din Brăila), cu spectacole de păpuşi şi bijuterii de canto, chitară, clarinet, flaut şi pian.

Read more: Ce zile, ce nopţi, la Brăila!

Şi adolescenţii scriu teatru!

mircea_m_ionescu... Un concurs inedit, lansat (în august) şi finalizat (week-end-ul trecut) la Giurgiu, în cadrul „Festivalului Internaţional al Teatrelor din Oraşe Dunărene” - „Dramaturgie în doi”. Din 16 oraşe şi un sat din România, din Elveţia, Franţa şi Germania au fost trimise la concurs, pentru jurizare, 37 de texte, semn că românul încă scrie mult, şi nu doar poezie. Chiar şi piese în două personaje, care se scriu mai greu, dar care, mai ales în criză economică, se pot pune în scenă mai uşor. Un concurs plin de frumoase surprize, de la câştigător, un debutant în dramaturgie (Ion Bogdan Martin, cu „Tranka-Fleanka”), până la treapta de bronz a podiumului, cu... trei laureaţi: doi consacraţi (Doru Moţoc, cu „A 3-a bilă”; Ana-Maria Bamberger, din Hamburg, cu „Karstandt Blues”) şi un alt debutant, marea surpriză a concursului, Mirel Buzdugan. Autorul textului „Visul mereu tânăr” are 18 ani împliniţi. S-a născut la 8 km de locul natal (Moineşti) al lui Tristan Tzara, la Comăneşti, unde este elev în ultimul an de liceu. Are sensibilitate şi sinceritate, citeşte mult şi visează cu ochii deschişi. Pe scena din „Cafeneaua Artiştilor” de la teatrul giurgiuvean, inaugurată, în ajun, cu legenda Mircea Albulescu, adolescentul de lângă minele Comăneştilor şi sondele Moineştilor mărturisea că vrea să urmeze facultatea de teatru. Până atunci, negreşit, va scrie alte texte, visând ca piesa premiată să vadă lumina scenei, aşa cum se va întâmpla cu „Tranka-Fleanka” (care va avea premiera, la Giurgiu, la 16 decembrie) şi cu „Eu sunt din România” (de Carmen Dominte, fericita şi merituoasa câştigătoare a Premiului II).

Read more: Şi adolescenţii scriu teatru!

Splendoarea juniorului ajuns la maturitate artistică

mircea_m_ionescu… Sincer să fiu, m-a surprins vestea că la Teatrul de Comedie se va monta celebra piesă „Cui i-e frică de Virginia Woolf?”. Ce să caute în templul comicului o dramă despre moartea subită a oricărei iluzii, care traversează deceniile (premiera a avut loc pe Broadway, la 13 octombrie 1962, iar filmul cu Elizabeth Taylor şi Richard Burton s-a umplut de Oscaruri - cinci la număr - în 1967)?! Valorosul regizor Gelu Colceag a avut însă miza lui cu acest text de referinţă din dramaturgia universală, într-un veritabil maraton actoricesc (două ore şi 45 de minute, cu pauză). A revitalizat scriitura lui Edward Albee, dându-i actualitate, prin nefericirea cuplului Martha (fiica boss-ului unei universităţi americane) şi George (ginerele şefului instituţiei unde este profesor asociat) demonstrând că tema de meditaţie în cauză nu are ţară sau timp. Iluzia înţelegerii (de fericire nu poate fi vorba!) întreţinută de cei doi timp de 25 de ani, cu sacrificii şi cinism, se amplifică prin venirea în apartamentul cu iz universitar (sugestivă scenografia Dianei Cupşa) a cuplului Honey - Nick. Comportarea tinerilor sosiţi de la un şef academic trădează că, de fapt, ei nu reprezintă decât copia în embrion a gazdelor, alt semn că iluzia (şi crima uciderii ei, a viselor şi a speranţelor, cum afirmă Gelu Colceag) este o repetabilă povară. Dincolo de montarea impecabilă, Gelu Colgeac a mai izbutit o „lovitură”: regalul actoricesc al celor distribuiţi într-o piesă extrem de grea.

Read more: Splendoarea juniorului ajuns la maturitate artistică