Cei mai mulți îl știu ca pe un admirabil actor de comedie, în teatru și în film, dar și dascăl de suflet la UNATC, unde pregătește și tot lansează la scenă tineri care devin, rapid, „nume”. Puțini însă știu ce remarcabil regizor este Doru Ana. L-am descoperit (și am devenit prieteni atunci!) ca actor cu har rar al comicului autentic, prin anii ’80, pe când era un tânăr de viitor pe scena teatrului brașovean. La măsuța directorului de scenă l-am văzut întâia oară acum un deceniu. Cu o încântătoare montare a capodoperei lui Caragiale, „O scrisoare pierdută”, la Teatrul Bulandra, în Grădina Icoanei. O bijuterie de spectacol, jucat absolut admirabil de o trupă în care cei mai mulți abia părăsiseră aula facultății, unii de la clasa Doru Ana. Au entuziasmat, atunci, la premiera din 2008, dintr-o distribuție impecabilă, o încântătoare Daniela Nane (Zoe), Ștefan Pavlu (Tipătescu), Vlad Zamfirescu (Cațavencu), Gh. Ifrim (Pristanda), Marius Florea Vizante (Dandanache), astăzi nume de prim-plan ale scenei noastre.

…Cu gândul la acea splendoare de spectacol, am intrat și în improvizata Sală Atelier de la Teatrul Mic (Sala Mare este închisă, nu se știe până când!), la început de Martie, să urmăresc premiera „Escu”, scrisă de Tudor Mușatescu, în 1933, tot în cheie caragialiană, tema fiind, firește, politica, bat-o vina, una dâmbovițeană sută la sută. În „Escu”, echivalent cu tipul anonim, între atâtea intrigi, politice și de alcov, pentru putere (țintind să devină șeful partidului și să aibă un loc în guvern!), se (z)bate un anume Decebal Necșulescu, logic, canalie sadea. Care, culmea, ajunge peste noapte chiar prim-ministru! Dar numai pentru… o noapte! Nu pentru câteva luni, cum e regula pe la noi! Să mai spunem că teatrul nu bate politica…

…În ultima premieră de la Teatrul Mic, regizorul Doru Ana reușește un nou spectacol minunat, la care se râde cu lacrimi de jalnicul nostru prezent politic, același și în vremea lui Nenea Iancu și a autorului mult jucatei piese „Titanic Vals”! Directorul de scenă a reușit, și de data aceasta, să descătușeze mirabil pofta de joc a actorilor, să ofere claritate Ideilor, dând textului (cu scurte inserții din… Caragiale!) nu doar nerv, ci și o acidă actualitate, dureroasă!

…În decorul inspirat al lui Ștefan Caragiu, o comedie politică de zile mari, cu două recitaluri extraordinare - Dan Condurache (în rolul lui Iorgu Langada) și Adriana Șchiopu (Miza), și o revelație - Ovidiu Niculescu, în rolul principal, al lui Decebal Necșulescu. Laude și pentru jocul actorilor… Doru Ana (generalul Stamatescu în „Escu”; Zaharia Trahanache în „O scrisoare pierdută”), Radu Zetu (Traian Necșulescu), Sergiu Fleșner (Platon Stamatescu în „Escu”, Ionescu în „O scrisoare pierdută”!), Vlad Corbeanu (Bebe Damian, la Teatrul Mic, Feciorul în „O scrisoare pierdută”), veșnic tinerii Petre Moraru (Doctorul) și Avram Birău (Comisarul) etc. O remarcabilă comedie politică a zilelor noastre, gândită profund și jucată cu patos, mereu cu fața (și sufletul) spre public!