…Nu mă număr printre fanii neconvenționalului, ceea ce nu mă împiedică, însă, să urmăresc și astfel de spectacole, considerând că unele pot etala forme novatoare în arta spectacolelor. Cu condiția să nu eludeze logica elementară, „măsura în toate”, bunul-simț. În context, recentul Festival Internațional de Teatru ATELIER 25, sau Gala Teatrului Altfel, de la Baia Mare, cu lumini și umbre în aria neconvențională. De la spațiul de joc la modalitățile de tratare.

…Un fascinant spectacol neconvențional numit „Magnifica Illusione” a oferit Teatro „Dell’Argine” din Bologna. Parabolă, tulburător studiu de istorie, într-un cub miraculos, scenografie de vis, ritmată de o muzică fantastică. Potopul mitic, Geneza lumii, Focul războaielor au fost redimensionate într-o sublimă mișcare a cubului, nebunia tehnicii actuale și măiestria regizorilor Simon Barletti și Andreea Paolucii oferind pe scena Teatrului maramureșean un Spectacol nemaivăzut în România… Mult aplaudate și „Doctor fără voie”, într-o șură, și „Manneken’s Piss”, spectacolul catalanilor de la Compania „Campi qui pugui” din Barcelona, inginiozitatea lor făcând din povestea celebrei statuete din Bruxelles un moment aplaudat.

…La polul opus, spectacolul „Origini” al Teatrului „Aureliu Manea” din Turda, în regia lui Cătălin Grigoraș. Un fel de mult zgomot (și foc) pentru nimic, șase băieți și tot atâtea fete, cu trupurile văruite, unii având cap de porc, chinuindu-se să recreeze istoria umană, cu un demers stângaci, pe alocuri jenant, cu simboluri forțate, fără logică și elementara cultură a devenirii Omului!... Pe aproape și spectacolul nonverbal „Sunetul intens al unei străzi” prezentat de Teatrul Maladapye & Quartsiluni Ensemble din Budapesta. Început frumos, cu intenția de a reliefa forța de comunicare și conexiune a muzicii, cu opt interpreți notabili la pian, flaut, clarinet și vocal, spectacolul a alunecat pe final în derizoriu, toți cei din scenă ajungând să latre sau să schelălăie precum câinii!?

…Cel mai mult m-a deranjat spectacolul „Uniformes”, al Companiei „Garage 29” din Bruxelles. 35 de minute de plictis, chiar dacă muzica era de calitate, două interprete cu mișcări de roboți nefăcând 20 de minute decât să distrugă câteva pătrate-castele de nisip, apoi, cam în tot atâta timp, să încerce să toarne pe ele nisipul răvășit. M-am numărat printre cei care, în final, am mărturisit cu sinceritate că nu am înțeles nimic, ca mai toți cei prezenți, inclusiv patru dintre cei cinci membri ai Juriului. Numai că, lovitură de teatru… neconvențional, „Uniformele” au primit un Premiu special (!?!) al Juriului, trei dintre cei care în seara reprezentației s-au declarat mâhniți de un asemenea spectacol l-au găsit peste noapte plin de idei (Sic!) și l-au votat pentru Premiu în dauna magicului „Magnifica Illusione” și a lui „Manneken Piss”! Un simplu gând spre „Fenomenologia spiritului” a lui Hagel ar fi oferit Idei („Ființa în sine”, „Ființa pentru sine”) și ar fi evitat o jenantă schimbare la… față în câteva ore!