… Acest 2012, în principal „Anul Caragiale”, a însemnat în lumea teatrului românesc un tonic evantai de Festivaluri, în măsură să sfideze galopanta criză materială. Anul s-a încheiat şi cu o neaşteptată Gală, „Zielele Teatrului Nottara” (a III-a ediţie), în fapt un Festival al cărui clou l-au reprezentat Colocviile, farmecul întâlnirilor de gen de altădată. Dezbateri de specialitate în fiecare zi, schimburi sincere de opinii, un climat realmente de cultură teatrală, ceea ce a lipsit în ultimii ani la Festivaluri, făcând excepţie de la simple „acţiuni bifate” FNT-ul, reuniunile de la Buzău, Giurgiu, Timişoara. La „Nottara”, week-end-ul trecut, o participare de ţinută: directori de la şapte teatre din ţară (Bacău, Buzău, Galaţi, Giurgiu, Ploieşti, Sibiu, conducătoarea teatrului-gazdă - Marilena Ţepuş), artişti, teatrologi, critici dramatici, secretari literari („cei care au mai rămas de-i numeri pe degetele unei mâini”!) şi ziarişti din Bucureşti, Cluj, Craiova, Iaşi, Oradea, editori de carte, profesori, reprezentanţii Ministerului Culturii (Dan Marius Zarafescu) şi UNITER (Aura Corbeanu), studenţi bucureşteni la Teatrologie şi Regie etc. La aşa asistenţă aleasă (păcat că a fost un singur dramaturg!), Colocvii pe măsură, cu teme tentante, stringente şi dezbateri la obiect, în căutarea soluţiilor necesare. S-a pus „punctul pe i” în privinţa naşterii noilor vedete autentice, separate total de pseudovedetele care au inundat canalele de televiziune şi sălile de spectacole, am văzut „Teatrul Nottara între ochiul criticii şi privirea publicului“ (dezbatere necesară pentru orice instituţie de cultură din ţară!), nu s-a ocolit un subiect grav, „Comedia crizei versus criza comediei”, o tragicomedie contemporană nu doar în teatrul nostru.

… Remarcabilă prezenţa editurilor care se zbat să nu moară cartea de teatru, producţia lor fiind notabilă, ţinând cont de fondurile ridicole de care dispun şi de criza financiară: Editura Fundaţiei Culturale „Camil Petrescu” (condusă de remarcabilul om de teatru Florica Ichim, care face sacrificii uriaşe şi să existe încă excelenta revistă „Teatrul azi”, un manual de cultură teatrală!), „Nemira” (condusă de dramaturgul Valentin Nicolau), „TracusArte” (cu eruditul şi neobositul Ioan Cristescu la timonă), „Palimpsest” (care se contopeşte cu entuziastul Ion Cocora, remarcabil critic de teatru, poet şi fost director de teatru), Editura Institutului Cultural Român şi altele. Din nefericire, cu tot preţul foarte scăzut al cărţii de teatru, ea nu se prea vinde şi pentru că încă nu s-a găsit o modalitate eficace de difuzare. Una dintre ideile notabile din sesiunea cărţii de teatru a fost propunerea realizării unui Dicţionar al teatrului românesc, care poate apela în uriaşa muncă de documentare prin decenii şi la „Cartea cu artişti” şi Istoria dramaturgiei române contemporane, ambele lucrări de referinţă ale regretatului Mircea Ghiţulescu. Frumoasele Colocvii de la „Nottara” se cer repetate, anul viitor, în lumea teatrului românesc!