Pe final de stagiune, Teatrul Național „Marin Sorescu” din Craiova a dat lovitura! Valorosul director de teatru (nu doar de scenă!) Mircea Cornișteanu nu s-a lăsat până nu l-a adus pe marele regizor Robert Wilson să monteze în Bănie, unde, acum doi ani, ne-a fermecat cu „Sonetele” shakespeariene. Să regizeze, nici mai mult, nici mai puțin, „Rinocerii”, fulminanta piesă a lui Eugen Ionescu, autor celebru, refuzat de două ori de Bob Wilson să-i pună în scenă un text din teatrul absurdului. Acum, la 44 de ani de la primul refuz, Craiova a oferit un eveniment teatral. Care, prin generozitatea lui Mircea Cornișteanu, a fost vizionat de mai toată floarea criticii dramatice și a lumii artistice românești.

...Sigur, cine s-a aflat în premieră la un „spectacol marca Robert Wilson” a fost șocat, bulversat, fascinat și derutat. De cum s-a intrat în sală, la „Rinocerii”, publicul s-a trezit în față cu pădurea capetelor personajelor răsărind pe podeaua din avanscenă, unde sporovăiau povești până și despre... „rinocerul din fața magazinului Auchan” (trimitere minoră la locul faptei, ca și mișcările pe o cunoscută melodie românească). După care a început superba pictură cu lumină, umbră și penumbră, uriașe ecrane albe, negre și roșii, o beție a culorilor, a mișcării, săgeți aruncate adânc în creierul spectatorului de 26 de lămpi puternice prinse la poalele scenei. Și actorii, pierduți în spațiu, suspendați, rătăciți în sublime proiecții video, trecuți printr-o pădure în care copacii mor în picioare, dărâmați de forțe misterioase, ca și alaiul „Rinocerilor”, altul decât în textul lui Eugen Ionescu... Este ceea ce reputatul Bob Wilson, superstar între creatorii prezentului, numește „Teatrul formal”, ca o replică la teatrul nostru cel de toate secolele, pe care texanul îl consideră o minciună, câtă vreme se bazează pe naturalism! În acest teatru al formei, textul aproape că nu mai există ori este un minim pretext, actorii, toți cu lavaliere, sunt desene animate, siluete, marionete, cu fețele neapărat albe și purtând mănuși albe, ca să prindă cât mai artistic nuanțele luminii spre care trebuie să privească mereu. În acest teatru formal, prin care Robert Wilson a uluit lumea-ntreagă, piesa lui Eugen Ionescu a existat mai mult cu numele. Totul a fost condensat în lectura albă a Logicianului, în speță Ilie Gheorghe, fixat pe un scaun înalt, cu o mașină de scris în față, unicul personaj din teatrul nostru neformal, poate ca o semnificație a totalitarismului! În jurul Logicianului, al naratorului, o formidabilă trupă de actori, mult lăudați de Bob Wilson pentru profesionalism (Mirela Cioabă, Raluca Păun, Iulia Bleonț, Tamara Popescu, Monica Ardeleanu, Valer Dellakeza, Claudiu Bleonț, Valentin Mihali, Angel Rababoc, Nicolae Poghirc, George Albert Costea, Cosmin Rădescu, Constantin Cicort, Dragoș Măceșanu), depersonalizați într-o superbă simfonie a siluetelor! Am privit, fascinat, un teatru-experiment, un Eveniment pentru minte. Dar rămân cu sufletul la teatrul neformal!