de Raluca Grințescu
Lipicioasa (Gallium aparine) este o plantă erbacee anuală care creşte la marginea drumurilor, pe pajişti şi în locuri necultivate, predominant umede, la altitudini de până la 2.500 de metri. Se găseşte în peisajul Europei, Asiei şi Americii de Nord şi este cunoscută şi sub numele de turiţă. Face parte din familia Rubiaceae sau Rubiacee.
Florile se lipesc uşor de blana animalelor
Florile sunt hermafrodite, cu petale albe, de forma unor mici steluţe, iar seminţele sunt sferice, mici şi prezintă numeroşi perișori lipicioşi, care se lipesc cu uşurinţă de blana animalelor, motiv pentru care planta se numeşte „lipicioasă”. Acesta este şi un mod foarte simplu de înmulţire a plantei, prin împrăştierea seminţelor în alte locuri. Numele de Gallium provine din limba greacă, de la cuvântul care înseamnă „lapte”, şi face referire la faptul că planta poate ajuta la coagularea laptelui şi apoi la prepararea brânzei. Ca plantă medicinală, lipicioasa se foloseşte atât pentru uz intern, cât şi extern, încă din vremuri de demult. De la ea se recoltează părţile sale aeriene - frunzele şi ramurile -, care se pun la uscat într-un loc bine aerisit, curat şi umbrit.
Ameliorează problemele de prostată
Principala utilizare a plantei este în infecţiile, inflamațiile şi bolile de la nivelul tractului urinar, datorită proprietăţilor ei diuretice, de promovare a fluxului crescut de urină. Ea ajută în eliminarea substanţelor reziduale din vezica urinară şi din rinichi, a calculilor biliari, dar şi în ameliorarea problemelor de prostată. Datorită proprietăţilor antiinflamatoare de îndepărtare a toxinelor din piele, planta este indicată în cazul psoriazisului, în tratamentul rănilor, eczemelor, ulcerelor, acneei, zgârieturilor, tăieturilor şi al altor afecţiuni de la nivelul pielii.
Planta are aplicaţii şi în homeopatie, deoarece facilitează drenajul limfatic, în cazuri de cistită şi în diferite iritaţii de la nivelul vezicii urinare, unele dintre ele deosebit de dureroase.
Frunzele și tulpinile, folosite în bucătărie
Frunzele şi tulpinile tinere ale plantei sunt comestibile, foarte hrănitoare şi utilizate în gastronomie, proaspete, crude sau fierte, la prepararea unor salate, sosuri şi supe, ele având un gust uşor amar şi un conţinut bogat de vitamina C (din acidul citric), tanini şi substanţe glucozide. Lipicioasa conţine o substanţă ce produce cumarină - responsabilă pentru parfumul deosebit de fân necosit. Aceste preparate sunt recomandate în curele de slăbire, deoarece ajută la scăderea în greutate.
Ceaiul purifică sângele
Ceaiul din frunze de lipicioasă este bun pentru uz intern şi extern, are proprietăţi tonice, revigorante, astringente şi de purificare, antiinflamatoare, diaforetice, febrifuge, laxative şi diuretice. Ceaiul se prepară astfel: se pun trei linguriţe cu plantă la o cană cu apă fierbinte, se lasă zece minute, se filtrează şi se bea cald. Are o culoare roşiatică şi un gust plăcut, poate fi îndulcit cu o linguriţă cu miere. O cană cu ceai de trei ori pe zi ajută în cazuri de cistită, amigdalită, febră, boli de piele cu erupţii purulente, arsuri la stomac, boli autoimune şi la purificarea sângelui.
Recomandată în tulburări psihice
Ajută în eliberarea de toxine din ţesuturi şi piele şi de bacterii din ganglionii limfatici, acţionează ca un agent de purificare şi de curăţare a întregului organism, este un bun remediu şi în tratamentele cosmetice pentru păr, la îndepărtarea mătreţii. De asemenea, ceaiul este calmant, creează o stare de relaxare, este recomandat în tulburări psihice, în combaterea stresului, a anxietăţii şi a neliniştii.
Sucul are efect tonic
Frunzele plantei pot fi consumate în salate, la fel precum cele de spanac, sau pot fi utilizate la prepararea unui suc natural ale cărui beneficii pentru organism sunt extraordinare. Sucul se pregăteşte astfel: se ia un smoc de tulpini fragede şi frunze, cam cât să se poată ţine cu o mână, se curăță bine de resturi de fire de iarbă, de părţile galbene sau nesănătoase şi se spală sub jet de apă, apoi se lasă la scurs; se taie tulpinile în bucăţele mai mici şi se pun într-un blender; se adaugă o jumătate de pahar cu apă şi se amestecă bine cu ajutorul blenderului până se obţine sucul; eventual se strecoară prin tifon, pentru a îndepărta părţile mai mari, şi se bea de trei ori pe zi câte un pahar. Dacă se doreşte, se poate adăuga şi un cub de gheaţă. Sucul rămas se păstrează la rece la frigider, într-un recipient de sticlă închis perfect cu un capac. Acest suc natural are efect tonic; este bine ca la început să se înceapă cu o cantitate mai mică şi treptat să se ajungă la un pahar.