de Iulian D. Moleianu

Recomandate drept unele dintre cele mai gustoase leacuri dăruite de natură, arahidele provin din America de Sud. Fructele acestor plante sfidează regulile generale ale dietelor clasice, deoarece, dacă în general este dificil să renunţăm la alimentele preferate, în cazul arahidelor, acest lucru nu este valabil, ele putând fi consumate fără grija creşterii în greutate.

Aliatele rezistenţei oaselor

Graţie conţinutului bogat în substanţe nutritive precum vitaminele E, B3, acid folic, cupru şi triptofan, arahidele îmbunătăţesc activitatea bilei şi a ficatului, iar compuşii fructelor ajută la îmbătrânirea ţesutului celular. Arahidele sunt cele mai digerabile fructe oleaginoase şi au proprietăţi vermifuge şi dizolvante ale unor calculi. Din aceste motive, fructele sunt indicate cu precădere în cazuri de deficit de creştere. Deoarece sunt bogate în fibre care ajută la digestie, prevenind şi apariţia cancerelor (mulţumită fitosterolilor, care reduc riscul dezvoltării de celule canceroase), arahidele ajută inclusiv funcţiile creierului, reducând riscul unor boli considerate până nu demult fără leac, precum Alzheimerul. De curând, un studiu efectuat la Buenos Aires a arătat că persoanele în vârstă care au consumat ani buni arahide crude nu se confruntă cu aceleaşi pierderi de memorie pe care le reclamă majoritatea bătrânilor. De asemenea, persoanele în vârstă trebuie să se concentreze pe consumul acestor fructe, deoarece proprietăţile lor ajută la păstrarea sănătăţii oaselor, mulţumită cantităţii mari de calciu pe care o conţin.

Merită prescrise diabeticilor

Tratamentul cu arahide se administrează în cazuri de tuberculoză, litiază urinară, colici nefritice, tenie, şi poate fi prescris inclusiv diabeticilor şi vegetarienilor. Printre avantajele consumului de arahide se află şi prevenţia calculilor biliari, afecţiune ce se manifestă în special la bărbaţi, prin dureri care ajung la inimă, gust amar în gură, vărsături şi greţuri puternice.

De folos împotriva crăpăturilor sânilor

Frunzele plantelor au virtuţi vasoconstrictoare şi tonifiante venoase. Extractul fluidului din frunze este folosit contra varicelor şi edemelor gambelor. Infuzia de frunze în comprese poate fi utilizată la tratamentul plăgilor atone şi în ulcerele gambelor. În Argentina anilor 2000, pentru mamele care alăptau în maternitatea din Rosario, acolo unde au fost realizate o serie de studii referitoare la tratamentul cu esenţă de arahide, uleiul de acest tip avea o reputaţie mare în tratamentul împotriva crăpăturilor sânilor. De asemenea, uleiul de arahide are un efect benefic asupra reducerii colesterolului şi evită apariţia bolilor cardiovasculare cu până la 20% dacă este consumat zilnic. Dietele mediteraneene ajută şi la păstrarea siluetei şi la scăderile în greutate.

Medicament pentru scafandri şi pentru sportivi

Dintre toate fructele oleaginoase, arahidele conţin cea mai mare cantitate de materii grase şi azotate. Din acest motiv, arahidele ajută şi în cazul surmenajului intelectual, al oboselii fizice severe şi în facilitarea tranzitului intestinal. În plus, arahidele calmează şi reechilibrează rinichii, acelaşi studiu recent efectuat la Buenos Aires arătând că aceste fructe sunt o mană cerească pentru scafandri, care deseori reclamă afecţiuni la nivel urologic. Arahidele sunt recomandate sportivilor de performanţă şi femeilor însărcinate, ca susţinătoare de efort, mai ales în combinaţie cu miere.

Fructele prăjite scad excitabilitatea sexuală

Este de preferat consumul de arahide crude, deoarece altfel îşi pierd din vitamine şi din enzime. Mai mult, consumul exagerat de arahide prăjite poate determina scăderea excitaţiei sexuale. De asemenea, creşte cantitatea de substanţe cancerigene, iar adausul de sare afectează rinichii, putând conduce la retenţie de apă şi la hipertensiune. Prin prăjire, carbohidraţii au un indice glicemic mai mare, apărând riscul de a fi depuşi sub formă de grăsime. În manuscrisele mayaşe de acum mai bine de 6.000 de ani, cercetătorii au găsit menţionate proprietăţile medicale ale acestor fructe, care erau considerate drept „hrana sacră din ceruri”. Explicaţia stă în faptul că, la vremea respectivă, arahidele erau consumate pisate, amestecate cu apă sau cu diverse licori, ca înlocuitor pentru făină.

Persoanele care sunt alergice la aceste fructe şi mai ales cele care suferă de afecţiuni grave la ficat trebuie să evite să le consume. Aceste fructe pot fi toxice în situaţii nedorite de hepatite sau de ciroze dacă sunt  consumate în exces

Moduri de administrare

Uz intern: fructele pot fi consumate ca atare, crude, preparate sau prăjite, dar şi prelucrate sub formă de ulei. Tratamentul cu o linguriţă cu ulei dimineaţa, timp de 15 zile, este unul dintre cele mai bune leacuri contra teniei, dar şi a tusei cronice. De asemenea, esenţa obţinută din fructe sau uleiul heraclin (oleum haraclinum) este considerat drept unul dintre cele mai eficace antiepileptice. În general însă, arahidele trebuie consumate în stare crudă, pentru că doar în acest fel se pot păstra calităţile lor medicinale, nutritive şi energetice.

Uz extern: aceste fructe leguminoase pot fi utilizate şi extern, sub formă de cataplasme în cazuri de arsuri şi de xeroze cutanate.