de Carmen Ciripoiu
Corolele albe sau roz care înnobilează copacii nu sunt doar o bucurie pentru ochiul oricărui iubitor de frumos, ci şi leacuri excepţionale pentru tratarea diferitelor boli.
Florile de salcâm combat stările de greaţă
Persoanele care suferă de gastrită, ulcer gastric sau duodenal găsesc în florile de salcâm un aliat de nădejde. Se administrează o linguriţă rasă cu pulbere din flori de salcâm de patru-şase ori pe zi, pe stomacul gol, timp de o săptămână. De asemenea, florile de salcâm reduc nivelul stresului din organism, responsabil pentru apariţia bolii. Pulberea din flori de salcâm se obţine prin măcinarea fină a florilor uscate cu ajutorul râşniţei de cafea. Preparatul se depozitează în sticle închise perfect, care se ţin în locuri întunecate şi reci. Atenţie! Nu se păstrează mai mult de două săptămâni, deoarece substanţele volatile din flori se evaporă. Florile de salcâm sunt benefice şi în cazul migrenelor şi al stărilor de greaţă. În această situaţie se prepară o infuzie dintr-o linguriţă cu flori la o cană cu apă, care se consumă de două-trei ori pe zi. Nu în ultimul rând, florile de salcâm sunt indicate în colon iritabil, esofagită de reflux şi constipaţie.
Îndepărtează oricare afecţiune a vezicii
În medicina populară, florile de cireş au fost folosite frecvent pentru tratarea bolilor de rinichi, dar şi a celor de inimă, precum şi ca tonic digestiv. În acelaşi timp, vracii aveau credinţa că acestea, puse la capul bolnavilor, alungau gândurile negre. Plămădeala de flori de cireş în vin este un remediu imbatabil pentru a-i veni de hac oricărei boli de vezică. Preparatul se obţine astfel: se umple un vas de lut cu flori tocate mărunt, apoi se acoperă cu vin alb. Se lasă la macerat timp de o lună, apoi lichidul se strecoară şi se depozitează în sticle care se păstrează la rece. Se consumă înainte de masă o ceşcuţă. Licoarea este excepţională pentru eliminarea nisipului şi a pietrelor la rinichi, dar şi contra infecţiilor urinare şi renale. Împotriva durerilor de gât şi a tusei este indicată fiertura obţinută din ramuri înflorite de cireş tocate, puse în apă fierbinte şi date într-un clocot. După ce se răceşte, preparatul se strecoară. Cu această poţiune se face gargară.
Infuzia din flori de măr ameliorează durerile toracice
Din cele mai vechi timpuri, florile de măr sunt cunoscute pentru acţiunea lor benefică asupra inimii şi a psihicului. O jumătate de linguriţă cu pulbere se administrează de trei ori pe zi, pe stomacul gol, pentru reglarea ritmului cardiac şi ameliorarea durerilor toracice care apar pe fond de stres şi supărare. Pentru a înlătura insomnia şi durerile de burtă se administrează infuzie din flori de măr obţinută dintr-un pumn cu flori la o jumătate de litru de apă. Dacă în acest preparat se pune şi coajă de măr, ceaiul este foarte bun contra diareii şi a deranjamentelor intestinale. În amestec cu florile de păr, acestea se recomandă de specialişti în imunitate scăzută, stări gripale şi viroze. Se toarnă 300 ml apă clocotită peste două linguriţe cu vârf cu flori de păr şi măr, se fierbe preparatul zece minute, apoi se lasă o oră la infuzat. Se consumă 150 ml de două-trei ori pe zi, cu o jumătate de oră înainte de mesele principale.
Carenţele de vitamine, înlăturate cu flori de vişin
Pe lângă faptul că au efect diuretic, florile de vişin contribuie la întărirea sistemului imunitar în caz de răceală însoţită de tuse şi febră. Leacurile cu flori de vişin sunt recomandate persoanelor cu indice scăzut de coagulare a sângelui. Într-o cană cu apă clocotită se pune o linguriţă cu flori, se acoperă şi se lasă la infuzat aproximativ 10-15 minute. Ceaiul se filtrează şi se bea călduţ, eventual îndulcit cu miere. Florile de vişin sunt indicate şi în caz de gastrită, constipaţie, pietre la rinichi şi icter. Cât priveşte florile de gutui, acestea sunt un calmant bun pentru tuse. Se administrează infuzie preparată din 30 g flori la un litru de apă clocotită. Se lasă vasul acoperit 30 de minute, se strecoară şi se consumă cantitatea obţinută fracţionat, pe tot parcursul zilei. O parte din infuzie se bea seara, încălzită, înainte de culcare. Pentru tuse convulsivă, peste 30 g flori de gutui se toarnă un litru de apă clocotită şi se lasă la infuzat un sfert de oră. Se strecoară şi se administrează 100-200 ml de trei ori pe zi sau în momentul accesului de tuse, care va fi calmat aproape instantaneu.
Uleiul de flori de soc, indicat persoanelor cu piele uscată
Adevărate elixire de vindecare, florile de soc au un efect spectaculos în cosmetică, hrănind pielea cu tendinţă de îngrăşare, dar şi pe cea îmbătrânită. Se recomandă uleiul din flori de soc preparat astfel: într-un borcan se pun 15 linguri cu pulbere de flori de soc peste care se toarnă o jumătate de litru de ulei de sâmburi de struguri. Se lasă la macerat două săptămâni, se filtrează, iar preparatul obţinut se depozitează în sticle închise la culoare. Se foloseşte ca soluţie de masaj imediat după baie sau după duş. Pentru un efect maxim, ideal ar fi ca tratamentul să se facă o dată la şapte zile. Pentru tratarea arsurilor solare, se întinde pe piele uleiul de flori de soc, care ajută la refacerea tegumentelor. Studii de ultimă oră arată că acest ulei ajută şi la prevenirea cancerului de piele.