de Mariana Borloveanu

- leacuri mănăstireşti

Porumbul, crud sau copt, are efect împotriva stresului, ajutând la buna funcţionare a sistemului nervos, la remedierea afecţiunilor musculare, dar şi la producerea globulelor roşii, de care organismul are nevoie. Efectul detoxificant al substanţelor din porumb uşurează efortul ficatului de neutralizare a substanţelor toxice, reducând considerabil evoluţia afecţiunilor hepatice chiar şi după instalarea cirozei. Uleiul, boabele de porumb sau mămăliga duc la ameliorarea sau chiar la vindecarea cardiopatiei ischemice şi a psoriazisului. Părintele Porfirie de la Neamţ ne-a făcut cunoscute aceste remedii naturiste, din dorinţa ca oamenii să recurgă la tratamente dintre cele mai simple şi eficiente.

Uleiul din germeni redă elasticitatea vaselor de sânge
Românii cultivă porumbul de peste 200 de ani. Vechii călugări aveau maşini speciale de presare la rece a porumbului. Toamna, după culesul recoltei, se luau ştiuleţii cei mai sănătoşi şi, după ce se îndepărtau boabele, acestea erau bine vânturate şi uscate. Într-o tavă imensă se întindea un strat de boabe, care timp de o săptămână erau stropite cu apă călduţă şi ţinute la soare sau în locuri bine aerisite şi încălzite, până când acestea încolţeau. Se mai ţineau o zi şi o noapte la zvântat, după care germenii erau presaţi la rece. Uleiul astfel obţinut era folosit ca medicament în refacerea elasticităţii vaselor de sânge, având un puternic efect de scădere a colesterolului. Chiar dacă astăzi nu mai există o astfel de modalitate a obţinerii uleiului de porumb, acesta poate fi găsit în magazinele de specialitate, fiind un ulei la fel de eficient, chiar dacă este obţinut prin metode industriale. Uleiul din germeni de porumb, presat la rece, este un antidot sigur împotriva durerilor generate de cardiopatia ischemică, dar şi a celor generate de arterită. Timp de trei luni întregi se beau două linguri cu ulei pe zi, una la un sfert de oră după trezire, iar cea de-a doua, cu un sfert de oră înainte de culcare. Cura cu ulei de porumb, la nevoie, se poate prelungi până la 120 de zile, când rezultatele vor fi cele dorite. Efecte miraculoase se obţin şi în tratarea petelor uscate sau solzoase, generate de psoriazis. Acestea se ung de trei-patru ori pe zi, până la vindecarea completă.

Cel mai vechi leac pentru oase
Boabele de porumb au în compoziţia lor atât flavonoide, saponine, taninuri, rezine, uleiuri volatile, alantoină, ergosterină, betaină, proteine (zeina, cu un conţinut important de acid glutamic şi leucina), cât şi săruri de potasiu şi minerale (fier, fosfor, magneziu, zinc), carotenoizi, vitamine de grup B, vitaminele E, C, A, hidrocarburi şi amidon. Cu mii de ani în urmă, pe când se cultiva doar în America Centrală, porumbul era cunoscut sub denumirea de „grâu indian”. Încă din vremea aceea, făina de porumb constituia hrana de bază a mayaşilor, aztecilor şi incaşilor. La început, localnicii foloseau doar făina obţinută în urma măcinării boabelor, dar cu timpul au început să se trateze cu ceai obţinut din boabe macerate sau din mătase verde sau uscată. Tratamentul cu boabe fierte este cel mai vechi leac de tratare a problemelor la nivelul oaselor. Se curăţă boabele de pe un ştiulete mediu de porumb bine uscat şi, după ce se spală, se pun la fiert în doi litri de apă, într-o oală de pământ. După două ore şi jumătate se ia vasul de pe foc şi se lasă acoperit până la răcirea completă. Se scot boabele de porumb cu ajutorul unei palete şi se păstrează pe o farfurie, la temperatura camerei. Acestea se consumă pe parcursul unei zile, iar tratamentul durează două luni, cu zece zile pauză şi alte două luni de cură. Zeama rămasă în urma fierberii boabelor se bea în loc de apă, proporţia pe toată perioada tratamentului fiind un litru pe zi de apă şi unul de zeamă de porumb. Acest remediu naturist ajută la întărirea oaselor, fiind eficient în tratarea rahitismului accentuat şi la stoparea evoluţiei sclerozei multiple.

Cataplasmele cu mămăligă elimină pietrele
Până şi cea mai rebelă răceală poate fi înlăturată cu mălai. Într-un pahar cu apă fiartă şi răcită se pun două linguriţe cu mălai obţinut din porumb, care se amestecă bine şi se bea cu înghiţituri mici. Dacă febra nu cedează, iar simptomele gripale se accentuează, se va recurge la aplicarea cataplasmelor cu mămăligă caldă pe piept şi pe zona gâtului. Acestea se menţin o jumătate de oră, timp în care se acoperă zona expusă cu o pătură groasă.
Cu sute de ani în urmă, mămăliga era folosită şi pentru eliminarea pietrelor de la rinichi sau de la fiere. După o oră în care cataplasmele erau ţinute pe locul bolnav, se eliminau pietre de dimensiuni considerabile. Acest leac poate fi folosit cu succes şi în zilele noastre, cu precizarea că este un leac al momentului, şi nu poate da rezultate pe perioade îndelungate.

Uleiul împiedică îmbătrânirea pielii

Porumbul conţine substanţe derivate ale acizilor arahidic şi palmitic, extrem de importante pentru sănătatea organismului. Fiind foarte bogat în vitamina E, care este cunoscută ca vitamină a tinereţii, uleiul din germeni de porumb, presat la rece, amână şi stopează procesele degenerative specifice îmbătrânirii şi împiedică formarea ridurilor. Persoanele care în locul tratamentelor cosmetice preferă masajul cu ulei de porumb au pielea fermă şi catifelată, acesta având şi un puternic efect hidratant.

• Combaterea gripei este rezultatul cel mai eficient al administrării interne sau externe a tratamentului cu mămăligă.
• Porumbul era considerat de indieni un zeu al tuturor culturilor.