Plantă bianuală, degeţelul roşu are un adevărat ritual de colectare. Tăierea frunzelor se face în zile însorite, între orele 10:00 şi 16:00, când se acumulează maximum de principii active. Recoltarea nu trebuie să fie făcută de copii ori femei gravide, din cauza toxicităţii. După uscare, frunzele rămân verzi, fără pete brune, fără miros şi cu gust amar. Conţinutul chimic este foarte bogat în săruri minerale: cupru, mangan, crom, nichel, bariu şi stronţium, vitamina C, acizi organici, flavone, coline, acetilcoline şi mucilagii.
Îmbunătăţeşte circulaţia sangvină Din fericire, şi în cazul afecţiunilor cardiace se pot găsi soluţii naturiste pentru ameliorarea unor simptome sau chiar pentru vindecarea totală. Degeţelul roşu este una dintre plantele care ajută cardiacii. Există situaţii de creştere a frecvenţei ritmului cardiac (tahicardia) sau de reducere a numărului de pulsaţii sub valorile normale (bradicardia). În unele cazuri se constată o succesiune neregulată a pulsaţiilor inimii, cuextrasistole, sub forma unor contracţii suplimentare ce tulbură succesiunea regulată a contracţiilor. Se recomandă tinctura glicero-alcoolică din degeţelul roşu, consumându-se câte 10-15 picături pe zi, timp de două, trei zile, urmate de un regim de întreţinere cu trei sau cinci picături pe zi. Tratamentul are o acţiune calmantă la nivel cardiac. Mai mult, această plantă face adevărate minuni în cazul circulaţiei sangvine deficitare.
Un diuretic excelent Efectul diuretic al degeţelului roşu se datorează creşterii debitului cardiac şi ameliorării circulaţiei sângelui în aparatul vascular, dar şi prezenţei saponinelor şi flavonoidelor. Degeţelul roşu se mai recomandă în afecţiuni ale aparatului urinar, retenţie de apă în organism, dar şi contra depresiei nervoase, tulburărilor de somn şi migrenelor. Proprietăţile terapeutice ale acestei plante sunt utile în ameliorarea bolilor precum icter, stază hepatică, reumatism acut, hidropizie, febră tifoidă şi hipertrofia prostatei. De asemenea, degeţelul acţionează ca adjuvant şi în afecţiuni precum pneumonia adulţilor şi bătrânilor, edem pulmonar, astm simptomatic în urma leziunilor valvulare.
Claudia Stan
Important! Degeţelul roşu se administrează pe durate scurte şi sub control medical strict, în cazuri bine diagnosticate de insuficienţă cardiacă. Prelungirea tratamentului poate duce la acumulări în organism şi intoxicaţii grave manifestate prin: rărirea pulsului la valori subnormale, greţuri, vărsături, diaree, ameţeli, sughiţuri, dureri de cap, uscăciune în gât, paliditate şi convulsii.
Reţete: Infuzia se face din 0,2-0,8 g frunze proaspete în 180 ml apă clocotită. Se lasă la infuzat 30 de minute în vas acoperit, se strecoară, se îndulceşte după gust şi se bea întreaga cantitate fracţionată în patru-cinci reprize pe zi. Maceratul se pregăteşte din 0,1-0,6 g pulbere din frunze şi 300 ml de apă, se macerează la rece timp de 12 de ore, se strecoară şi se consumă întreaga cantitate în 24 de ore, fracţionată în patru-cinci reprize.
Supozitoarele (uz extern) sunt preparate din 0,1 g de pulbere de frunze uscate şi două grame de unt de cacao. Se folosesc câte trei supozitoare în 24 de ore, cu acţiune în staza venei aorte.
Plantă bianuală, degeţelul roşu are un adevărat ritual de colectare. Tăierea frunzelor se face în zile însorite, între orele 10:00 şi 16:00, când se acumulează maximum de principii active. Recoltarea nu trebuie să fie făcută de copii ori femei gravide, din cauza toxicităţii. După uscare, frunzele rămân verzi, fără pete brune, fără miros şi cu gust amar. Conţinutul chimic este foarte bogat în săruri minerale: cupru, mangan, crom, nichel, bariu şi stronţium, vitamina C, acizi organici, flavone, coline, acetilcoline şi mucilagii.
Infuzia se face din 0,2-0,8 g frunze proaspete în 180 ml apă clocotită. Se lasă la infuzat 30 de minute în vas acoperit, se strecoară, se îndulceşte după gust şi se bea întreaga cantitate fracţionată în patru-cinci reprize pe zi.