de Dana Purgaru

De multe ori, oamenii trec pe lângă tufele de măceşe şi ignoră comoara ascunsă în micile fructe roşii, preferând în schimb să cumpere vitamine şi minerale de la farmacie. Din măceşe nu se prepară numai un ceai sănătos şi gustos, ci şi numeroase alte leacuri pentru diferite afecţiuni.

În România cresc 51 de specii spontane sau cultivate
Văr cu trandafirul, măceşul, o specie de plantă nativă în Europa, nord-vestul Africii şi vestul Asiei, este una dintre cele mai puternice şi generoase plante medicinale. De altfel, medicii din Grecia şi din Roma Antică, India şi China au apreciat foarte mult virtuţile terapeutice ale măceşelor, fapt ce poate fi verificat în unele dintre tratatele lor păstrate până în zilele noastre.
În România cresc 51 de specii spontane sau cultivate, cea mai răspândită fiind Rosa canina. La maturitatea deplină, măceşele roşii, cu gust dulce-acrişor, sunt foarte valoroase din punct de vedere terapeutic.

Sunt pline de vitamina C
Măceşele conţin din belşug vitamina C, binevenită în special în sezonul rece, când organismul nostru poate deveni mult mai vulnerabil în faţa virusurilor din cauza temperaturilor scăzute. Practic, aceste mici fructe roşii au de aproximativ 15 ori mai multă vitamina C decât citricele. Aceasta ajută la absorbţia fierului în organism şi la fixarea calciului, la vindecarea diverselor răni, combate sângerarea gingiilor, sporeşte rezistenţa organismului împotriva bolilor infecţioase, ajută în stările de surmenaj fizic şi intelectual şi apără de răceli. Necesarul de vitamina C se poate realiza şi prin mestecarea, în cursul zilei, a 30-50 g pulpă de măceşe, curăţată de seminţe şi de perişori.
Şi în ceea ce priveşte vitamina A, măceşele excelează - ele depăşesc de două ori caisele la acest capitol, de zece ori afinele şi de peste 20 de ori merele.

Ceaiul se bea călduţ
Pentru decoctul din fructe zdrobite se iau două linguri cu fructe şi se fierb în 500 ml apă, la foc mic, zece minute, însă ţineţi cont că măceşele se pun în apă după ce aceasta a dat în clocot. Ceaiul se strecoară, se îndulceşte şi se bea călduţ, în special dimineaţa.

Suc din fructe zdrobite
Sucul din măceşe se prepară din 100 g fructe zdrobite care se ţin 12 ore scufundate într-un litru de apă rece. Se strecoară prin pânză deasă, se adaugă 100 g zahăr şi se consumă câte două-trei căni pe zi ca băutură vitaminizantă rece. Zahărul poate fi înlocuit cu miere, după gust. Sucul se poate prepara şi cu ajutorul unui storcător - din 3 kg de măceşe se obţine un litru de concentrat.

Pont! La sucul de măceşe puteţi adăuga şampanie, şi astfel veţi obţine un preparat foarte gustos şi chiar sănătos.

Lichiorul e energizant
Lichiorul de măceşe se obţine dintr-o jumătate de kilogram de fructe coapte tocate. Peste ele se pun 150 g zahăr şi un litru de alcool de minimum 60 de grade. Combinaţia se lasă la macerat timp de o lună, o lună şi jumătate. Apoi se filtrează, lichidul se pune în sticle ermetice, se adaugă câteva fructe întregi pentru decor şi se mai lasă în cămară încă o lună. Lichiorul are efect energizant pentru convalescenţi şi vârstnici.

Tinctura linişteşte
Tinctura se prepară din o parte măceşe şi cinci părţi alcool de minimum 60 de grade. Se macerează o săptămână şi se consumă din lichid câte 30-50 de picături pe zi, în special împotriva stărilor de nervozitate sau de nelinişte.

Jeleul şi dulceaţa, recomandate copiilor
Jeleul se face astfel: fructele se taie în jumătate, se curăţă de seminţe şi perişori şi se lasă 12 ore în suc de mere. Se adaugă suc de cătină, zeamă de la o lămâie, zahăr (încă o dată şi jumătate cât cantitatea de măceşe) şi se dă în clocot. Se strecoară, se pune în borcane şi se păstrează la rece. Este recomandat în special copiilor, împotriva răcelilor.
Dulceaţa se prepară din fructe coapte care au fost curăţate de seminţe şi perişori, zahăr în aceeaşi cantitate cu fructele şi coaja rasă de la o lămâie (după preferinţe). Măceşele se pun la fiert în apă până când sunt acoperite complet şi se lasă o oră. Se zdrobesc apoi cu o furculiţă, se adaugă zahărul şi coaja de lămâie peste pastă şi se mai lasă la fiert până la consistenţa dorită. Se păstrează în borcane.

O lingură cu pulbere, dimineaţa, pentru fortificare
Pulberea de măceşe se foloseşte pentru întărirea organismului, de trei ori pe zi, câte o linguriţă rasă, pe stomacul gol. Pentru preparare se macină fin fructele uscate cu râşniţa de cafea, se cern sâmburii, iar pulberea se depozitează în borcane de sticlă închise ermetic, în locuri întunecoase şi reci, maximum două săptămâni.

Vinul, eficient în problemele renale şi hepatice
Vinul vitaminizant se prepară astfel: se umple pe jumătate un recipient de cinci litri cu fructe de măceşe coapte, proaspete şi zdrobite, peste care se toarnă apă călduţă până se umple. Se poate pune ori o bucăţică de drojdie de bere proaspătă, cât unghia, dizolvată în apă (în cazul diabeticilor) sau se pune zahăr după gust. Se pune un dop de fermentaţie şi se lasă în cămară o lună, timp în care sticla se agită în fiecare zi. După limpezire, lichidul se filtrează şi se păstrează la circa 5 grade Celsius. Din acest vin se consumă un păhărel în fiecare dimineaţă, înainte de masă, pentru normalizarea circulaţiei sângelui, combaterea litiazei, tratarea afecţiunilor renale şi hepatice şi pentru creşterea imunităţii.

• În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, din cauza lipsei medicamentelor, măceşele au fost oferite pacienţilor, sub formă de siropuri şi ceaiuri medicinale, pentru întremare

Uleiul întinereşte

Din măceşe se poate prepara şi ulei cu proprietăţi de regenerare, hidratare şi reîntinerire a tenului, în special a celui ridat şi cu cicatrice, dar şi în caz de arsuri solare şi acnee. Se obţine din 30 g măceşe curăţate de seminţe şi de perişori ce se macerează în 100 ml ulei de grâu încolţit timp de zece zile (se agită zilnic). Apoi se strecoară şi se păstrează în sticluţe ermetice, închise la culoare. Se aplică seara pe pielea umedă, se lasă o jumătate de oră şi apoi se şterge ce rămâne la suprafaţă.

• Efectele terapeutice ale preparatelor din măceşe funcţionează numai pe o durată de maximum şase luni după preparare. De asemenea, la prelucrarea măceşelor nu se folosesc obiecte din metal nesmălţuite, pentru a nu se distruge vitamina C