de Cristina Cristache

Mielăreaua este un arbust cu frunziş des, originar din Asia Centrală. Înfloreşte vara în buchete de un mov viu şi face fructe mici, de culoare maro-roşcat. Acestea se aseamănă cu boabele de piper, şi nu doar fizic. În Antichitate erau folosite pentru a aroma uşor preparate culinare ce necesitau doar un strop de iuţeală. Frunzele sunt şi ele dese şi aromate, cu miros fin, asemănător lavandei. Mai este cunoscută sub denumirea de arbore de salvie sau lavandă sălbatică, şi asupra ei s-au derulat numeroase studii, care i-au stabilit valorile terapeutice în afecţiunile hormonale.

Reduce palpitaţiile şi cefaleea

Mielăreaua este o plantă cunoscută şi folosită încă de pe vremea lui Hipocrate în afecţiuni ginecologice. Încă în secolul al IV-lea î.e.n., părintele medicinei moderne recomanda consumul frunzelor acestei plante amestecate cu vin, pentru a stopa hemoragia. Numeroase studii ulterioare i-au demonstrat capacităţile de reglator al secreţiei ovariene şi stabilizator al echilibrului endocrin al femeii. Este folosită şi astăzi pentru a reduce simptomatologia sindromului premenstrual cu dureri la nivelul sânilor, edeme, nervozitate, labilitate emoţională, dureri abdominale, palpitaţii şi cefalee. Pentru aceste stări sunt folosite în special fructele coapte şi uscate ale plantei.

Medicament pentru sânii dureroşi

De-a lungul anilor, mielăreaua şi-a dovedit eficacitatea în afecţiunea numită mastodinie, ceea ce înseamnă dureri ale sânilor cauzate sau nu de perioada menstruală. Deşi în tradiţia populară efectele farmacologice ale plantei sunt cunoscute de mult timp şi au fost utilizate în tratarea diferitor simptome, mecanismele farmacologice au fost descoperite abia atunci când Bionorica, o mare companie nemţească de fitofarmaceutică, a efectuat investigaţii ştiinţifice. Cercetările au dus la lansarea unui produs, existent şi astăzi pe piaţă, ce are la bază extracte speciale de calitate înaltă din mielărea. Preparatul este naturist, iar metoda de obţinere a fost patentată ca având eficienţă maximă. Invenţia, numită mastodynon, se găseşte sub formă de comprimate homeopate şi picături şi este frecvent recomandată de medici în patologiile benigne ale sânilor.

Are efect sedativ

Dezechilibrul hormonal survenit prin afectarea activităţii glandei pitulare poate duce la un şir lung de disfuncţii, afecţiuni, simptome, inclusiv în plan psihic. Mielăreaua poate fi de ajutor în aceste cazuri, în special în cele care se manifestă cu poftă necontrolată de dulciuri, anxietate sau depresie. Dozele recomandate sunt trei căni cu ceai pe zi, o cană fiind obţinută dintr-o linguriţă cu boabe la 250 ml apă, o pipetă de tinctură diluată în 100 ml apă fierbinte sau sub formă de capsule, administrate câte două, dimineaţa şi seara, cu un pahar cu apă. Totuşi, este bine de reţinut că această plantă poate da reacţii alergice, iar folosirea excesivă a preparatelor din mielărea poate afecta sistemul nervos, provocând senzaţii de înţepături pe piele. De aceea, este bine să nu folosiţi tratamentele cu mielărea decât în urma recomandării medicului, nici măcar pe cele care se eliberează fără prescripţie medicală.

Principii active recunoscute ca protectoare radioactive

Mielăreaua conţine doi compuşi specifici, vitexina şi vitexinina, precum şi alte substanţe cum ar fi: steroli, uleiuri volatile, esenţiale, oxizi monoterpenici, glicozizi iridoizi, monoterpene, alcooli monoterpenici, substanţe flavonoide. Vitexina este un compus chimic, prezent şi în alte plante, cea mai renumită fiind passiflora. Această substanţă a fost utilizată de vietnamezi pentru detoxifiere. În medicina lor tradiţională, cu ajutorul ei erau tratate afecţiunile clasificate ca „fierbinţi”. De acest criteriu s-a ţinut cont şi într-un studiu care a cercetat efectul radioprotector al vitexinei pe pacienţi cu cancer de sân aflaţi în tratamet cu cobaltoterapie. S-a remarcat o creştere în greutate la 70% dintre pacienţii trataţi cu vitexină şi o scădere a greutăţii la 73% dintre pacienţii trataţi cu placebo. Administrarea de vitexină a produs un efect semnificativ de protecţie în celulele sangvine periferice, iar criteriul „fierbinte” nu s-a modificat, în timp ce incidenţa cazurilor extreme „calde şi fierbinţi” a crescut semnificativ la grupul placebo, ceea ce a demonstrat o afectare a organismului din pricina radiaţiilor.

Mirodenia călugărească

Pentru aromarea mâncărurilor se folosesc fructele de culoare închisă, asemănătoare ca formă, dimensiuni, culoare şi textură cu piperul negru. Gustul lor este uşor amărui şi iute, dar foarte subtil. Acestea se întrebuinţează întregi sau măcinate grunjos. Dacă se zdrobesc prea fin îşi pierd repede aroma şi gustul, astfel că se recomandată cumpărarea boabelor întregi şi măcinarea lor doar cu puţin înainte de a fi folosite. Se păstrează în compartimente închise ermetic, la adăpost de lumină, umezeală şi aer. În greaca veche, mielăreaua era numită „hagnos”, ceea ce înseamnă cast, sacru. Planta a fost adesea folosită de călugării creştini ca sprijin împotriva păcătoaselor ispite ale cărnii, datorită efectului anafrodiziac cu diminuarea poftei sexuale, cunoscut încă din Antichitate. Chiar şi în popor, plantei i se mai spune şi astăzi fructul castităţii sau piperul călugărului.

Este utilizată şi în oftalmologie, pentru spălături oculare

Mielăreaua echilibrează nivelul de prolactină - hormonul asociat cu producerea de lapte, iar extractul poate avea efect pozitiv la inducerea travaliului

Vă face să rămâneţi însărcinată

Problema infertilităţii pare a fi în aproximativ 30%-50% dintre cazuri din pricina bărbaţilor şi în 50%-70% dintre cazuri, din pricina femeilor. Statisticile spun că unul din şapte cupluri se confruntă cu dificultăţi de fertilitate. Dacă vă încadraţi în aceste procente, puteţi încerca remediile pe bază de mielărea. Fructele ei ajută organismul să se refacă după utilizarea pe termen lung a pilulelor contraceptive, prin stimularea glandei hipofize care controlează hormonii sexuali, inclusiv progesteronul. Mielăreaua stimulează producţia de hormon luteinizant de către glanda pituitară. Acesta este mecanismul prin care nivelul de hormon progesteron creşte. La rândul lui, acesta pregăteşte uterul pentru ovulul fecundat, moment în care peretele se îngroaşă, este mai bogat vascularizat şi se transformă într-un mediu propice pentru menţinerea sarcinii. Odată ce sarcina a fost dusă la bun sfârşit, mielăreaua este din nou de ajutor, căci favorizează lactaţia şi calmează durerile mamare. Rezultatele cele mai bune se obţin dacă se foloseşte în primele zece zile după naştere.