de Silviu Ghering
Dincolo de propaganda turistică, mai mult sau mai puțin eficientă, România este o minune! O taină... Iar împreună vom descoperi bucuria de a respira aerul tare și curat al bogățiilor și frumuseților uitate ale acestui pământ magic, ţara noastră.
Cimitirul Vesel din Săpânţa - citeşti, râzi şi plângi
Plecând din Baia Sprie pe DN 18, pe ruta Deseşti - Sat Şugatag - Giuleşti - Sighetul Marmaţiei, ajungeți, după aproximativ 75 de kilometri, în comuna Săpânţa, după o porţiune de circa 20 de kilometri de serpentine care traversează Pasul Gutâi și „oferă” o panoramă uimitoare. Puteți să vă opriți în Deseşti şi Sat Şugatag pentru a vizita pitoreștile biserici de lemn de acolo, dar nu uitați destinația finală: Cimitirul Vesel din Săpânța. Probabil obiectivul turistic maramureșean cel mai cunoscut în lume. Clasat pe primul loc în topul monumentelor funerare din Europa și pe al doilea din lume, după „Valea Regilor”.
Creaţia lui Stan Ion Pătraș
Cimitirul Vesel din Săpânța este un monument istoric clasat în grupa A - monument istoric de valoare naţională şi internaţională. Datează de la mijlocul anilor ’30 şi este creaţia lui Stan Ion Pătraş - sculptor, pictor si poet popular. Mai bine de 50 de ani, acesta a creat sute de cruci din lemn, sculptate în stilul său caracteristic. Crucile respectă acelaşi tipic: în partea de sus este descrisă în câteva picturi viața sau moartea persoanei în cauză, iar în partea de jos sunt explicate în versuri imaginile respective, într-o scurtă poezie, câteva rime simple, între 7 şi 17 versuri.
Epitafuri brutal de sincere
Toate elementele astea sunt pictate pe cruci de stejar vopsite într-un albastru viu, de ce să nu-i spunem „Albastru de Săpânța”?, completat de alte culori puternic vibrante: galben, roşu, alb şi verde. Epitafurile, adică poeziile haioase despre cei decedați, sunt brutal de sincere și nu iartă niciun păcat al celui îngropat dedesubt. Inspirația i-a venit lui Stan Ion Pătraş de la priveghiurile din zonă, unde oamenii care participă amintesc de viața celui dus, glumesc pe seama sa, beau și mănâncă din belșug. După moartea lui Pătraș, în 1977, opera i-a fost continuată de ucenicul său Dumitru Pop Tincu.