de Roxana Istudor şi Alexandru Brădescu
Aproape că nu există erou legendar care să nu fi avut o armă pe măsură. Mitologia este plină de povești despre viteji și despre săbiile lor magice, care le confereau anumite avantaje prin care să ajungă la victorie. Interesant este faptul că multe astfel de arme sunt expuse în muzee din lume, cu angrenajul lor de istorie la vedere.
Harpe a retezat capul Meduzei
Din cele mai vechi timpuri vine povestea sabiei harpe, care a fost utilizată, potrivit mitologiei grecești, de Cronos pentru a-și mutila tatăl, pe Uranus, ca și de eroul Perseu, ca să decapiteze Meduza. O altă sabie legendară, pe nume Gram, vine direct din mitologia Nordică, de la zeul Odin, și se spune că a fost înfiptă într-un copac și a rămas acolo până când Sigmund Volsung a utilizat-o pentru a-l ucide pe dragonul Fafnir.
Atila Hunul și bunăvoința zeilor
Binecunoscută în toată lumea și cu o simbolistică aparte, celebra sabie a Regelui Arthur putea, potrivit legendelor galeze, să-și transforme proprietarul în umbră sau să taie în două orice inamic dintr-o mișcare. Făcea parte dintr-o serie de daruri la fel de magice pe care Regele Arthur le primise direct de la zei. Și uimitorul conducător de oști Attila Hunul ar fi avut o sabie de la zei; a fost folosită în multe bătălii și era considerată un semn al bunăvoinței divine. La Muzeul Kunsthistorisches, din Viena, există expusă sabia care se presupune că i-ar fi aparținut lui Attila.
Joyeuse, tăișul care a unificat Vestul
Regele-efigie al francilor, Carol cel Mare, a folosit sabia numită Joyeuse („Bucuroasa”), pentru a unifica mare parte din Vestul european. Expusă la Muzeul Luvru, sabia a rămas ca un simbol la încoronările ulterioare, din 1270 până în 1824. Și unul dintre apropiații marelui rege, faimosul erou Roland, a avut o sabie care a intrat în legendă. Se numea Durendal și, potrivit poveștilor timpului, avea în compoziție părticele de moaște ale mai multor sfinți, în frunte cu Sfântul Petru. Folclorul care înconjoară această sabie spune că a fost cea mai ascuțită creată vreodată și că putea ține blocată o armată de 100.000 de oameni (lucru pe care Roland l-ar fi făcut...).
Ioana d’Arc și cele cinci cruci de pe lamă
Ioana d’Arc a fost îndrumată de viziunea Arhanghelului Mihail să meargă în căutarea sabiei sfinte din spatele altarului Bisericii Saint Catherine din Fierbois. După ce a înlăturat rugina, „Fecioara din Orleans” a descoperit inscripționate cinci cruci pe sabia de care apoi nu s-a mai despărțit, intrând cu ea direct în legendă. O altă sabie cu o simbolistică aparte a fost Fragarach, despre care mitologia celtică afirmă că, pe lângă faptul că putea tăia prin orice armură și controla vântul, putea să scoată adevărul de la omul care o avea la gât.
Shamshir, păzită de vrăjitoare
Pe numele întreg Shamshir-e Zomorrodnegār, sabia care se spune că i-ar fi aparținut Regelui Solomon a fost păzită de o vrăjitoare, mama unui demon încornorat care străjuia arma, întrucât era singura capabilă să-i lichideze fiul. La rândul său, faimoasa sabie irlandeză Caladbolg era atât de puternică, încât trebuia să fie ținută cu două mâini și de fiecare dată când era rotită desena un curcubeu mortal, în care puteau fi decimate armate întregi.
Thuan Thien conferea puterea a o mie de oameni
Pasha este o sabie mitică, folosită de numeroase zeități hinduse. Ganesha a folosit-o pentru a da obstacolele la o parte, iar Yama a extras cu ajutorul ei un suflet dintr-un corp trecut în moarte. Era simbolul atașamentului zeităților față de pământeni, ca și al puterii zeilor de a ține la respect răul. O altă sabie care a însoțit aura unui erou național este Thuan Thien („Voia Raiului”), cu care regele vietnamez Le Loi i-a putut goni pe ocupanți din țara sa, luptând timp de zece ani, în perioada 1418-1428. Sabia îl făcea uriaș și îi dădea puterea a o mie de oameni.
Muramasa a creat arme care posedau
Muramasa Sengo a fost unul dintre cei mai vestiți făuritori de săbii din Japonia. Cum se credea că sabia prelua din reperele de temperament ale celui care a creat-o, iar Muramasa era un om violent și iute la mânie, săbiile pe care le-a făurit au ajuns să-și ia în stăpânire mânuitorii, transformându-i în războinici letali. Aceste săbii au ajuns să le vină de hac tatălui și bunicului shogunului local, așa că au fost interzise. Nu departe, în China, sabia Green Dragon Crescent a fost mânuită de generalul Guan Yu. Era atât de periculoasă, încât a fost supranumită „sabia sângelui înghețat”, pentru că era mereu „îmbrăcată” în sângele nenumăraților inamici ai generalului.
El Cid a gonit maurii din Spania cu Tizona
Celebrul erou spaniol El Cid a avut două săbii la fel de faimoase ca și el: Colada și Tizona. Cu aceasta din urmă i-ar fi gonit pe mauri din Peninsula Iberică. Se povestește că inamicii erau conștienți de forța acestei săbii și de faptul că nu putea fi învins cel care o mânuia, așa că își luau tălpășița de cele mai multe ori fără luptă. În 2007, această renumită Tizona a fost achiziționată de orașul Burgos. Cât despre curteanul Damocles, care atât și-a lăudat Regele până când acesta i-a oferit o schimbare de locuri, acesta și-a învățat lecția: odată cu puterea, monarhul i-a arătat și pericolele care o însoțesc, atârnând de un fir de păr de cal, deasupra tronului, sabia transformată de atunci în zicală.
Gan Jiang şi execuţiile în lanţ
Creatorii de săbii Gan Jiang și Mo Ye au primit de la stăpânul lor ordinul de a-i face două săbii identice în termen de trei luni. Povestea spune că nu au reușit să topească metalul, așa că pentru a înteți focul au folosit propriul păr. Abia după trei ani apăreau cele două săbii - Jiang a păstrat-o pentru sine pe cea „masculină”, iar pe cealaltă i-a oferit-o Regelui. Dar acesta l-a ucis. Prevăzând această reacție, Gan i-a lăsat un bilet fiului său, care într-o zi a folosit sabia păstrată pentru a se răzbuna, dar a fost asasinat de un trimis al stăpânului. Având remușcări, asasinul l-a ucis totuși pe Rege, apoi s-a sinucis. Așadar, sabia din păr uman a adus moartea tuturor celor care au atins-o.
Spada lui Ştefan cel Mare semăna teroare printre turci
Voievodul Ştefan cel Mare a fost unul dintre cei mai războinici principi din estul Europei în secolul al XV-lea. A rămas renumit pentru vitejia sa pe câmpul de luptă, fiind atestat faptul că intra în bătălii personal şi semăna teroare cu ajutorul unei săbii care îi completează tabloul legendar. Artefactul, care poate fi văzut în Muzeul Topkapî, din Turcia, este o armă încărcată de legendă, temută de turci, construită din oţel special, la indicaţiile personale ale voievodului. Atrage atenţia prin dimensiunile apreciabile, fiind o lamă dreaptă, cu două tăişuri, cu lungimea de 125 de centimetri, care se utiliza cu două mâini şi pentru care trebuia o forţă fizică excepțională. Pe discul mânerului apar stema Moldovei, capul de bour şi inscripţia în slavonă „Io Ştefan Voievod domn al Ţării Moldovei”. Se spune că a fost binecuvântată de însuși Papa Sixtus al IV-lea şi blagoslovită special la Roma, fiind creditată cu calităţi magice.