de Silviu Ghering şi Adrian Barna

Adeline Virginia Stephen s-a născut la 25 ianuarie 1882, la Londra. Părinții, de condiție bună și cu educație aleasă, aveau din căsătorii anterioare nu mai puțin de trei băieți și o fată. Au mai făcut încă doi băieți și o fată în afară de Virginia. A început să învețe acasă, în imensa bibliotecă a tatălui, unde a studiat literatura engleză. Moartea bruscă a mamei în 1895, când ea avea 13 ani, și cea a surorii vitrege doi ani mai târziu, i-au provocat primele crize nervoase. Moartea tatălui în 1904 i-a declanșat un grav colaps și a fost în scurt timp internată. Crizele nervoase repetate au fost influențate și de abuzurile sexuale pe care ea și sora sa bună le suferiseră din partea fraților vitregi.

După studii la King’s College, Cambridge și King’s College Londra, a făcut parte din nucleul formator al unui cunoscut cerc intelectual de la începutul secolului al XX-lea, „Grupul Bloomsbury”. În 1912, s-a căsătorit cu scriitorul Leonard Woolf, din grupul amintit, care nu avea o situație materială nici pe departe strălucită, ceea ce nu i-a împiedicat să aibă o relație frumoasă, în ciuda (și a) bisexualității ei asumate public. A început să scrie profesionist în 1905, inițial pentru Times Literary Supplement, un articol despre Haworth, casa familiei Brontë. Primul său roman, „Călătorie în larg” („The Voyage Out”), a fost publicat în 1915 de tipografia unuia dintre frații vitregi. A urmat o serie de romane şi de eseuri cu caracter intelectual, cu succes atât la marele public, cât şi la criticii literari. Este considerată una dintre cele mai mari romanciere ale secolului al XX-lea și una dintre cele mai mari inovatoare ale limbii engleze. Operele sale cele mai renumite sunt „Doamna Dalloway” (1925), „Spre far” (1927), „Orlando” (1928), „O cameră separată” (1929), „Valurile” (1931). După terminarea manuscrisului „Între acte” (1940), a căzut victimă unei depresii cumplite, la care a contribuit războiul, distrugerea casei sale din Londra în timpul primului atac aerian prin surprindere al aviației germane și primirea rece a biografiei sale de prieteni. În dimineața zilei de 28 martie 1941 și-a îmbrăcat paltonul, i-a umplut buzunarele cu pietre și s-a scufundat în râul Ouse din apropierea casei sale. Cadavrul i-a fost recuperat două zile mai târziu.