de Ştefania Băcanu şi Silviu Ghering
Educaţia a fost una dintre ramurile care a suferit modificări majore în toată această perioadă care a stat şi continuă să o facă sub semnul noului coronavirus. Anul şcolar 2020 s-a desfăşurat, în mare parte, online, iar acest fapt poate avea repercusiuni majore asupra dezvoltării fizice şi intelectuale a copilului. Scarlett Onica (medalion), psiholog şi pedagog, ne-a vorbit despre impactul pe care îl au lipsa interacţiunii, cursurile online şi statul în faţa ecranului ore în şir asupra viitorului adult.
„Li se cere să performeze academic fără să se ţină cont de emoţiile lor”
- Cum sunt impactaţi copiii, din punct de vedere emoțional, de toate aceste schimbări legate de școală?
- Ce „du-te-vino” emoțional le-a fost dat să trăiască acestor preșcolari, școlari mici și mari, preadolescenți și adolescenți! Cei mai mulți dintre ei au petrecut un an școlar pe un scaun, în fața unui ecran „rece”. Este cel mai cumplit lucru care li se putea întâmpla? Nu. Este un lucru ce alienează, stresează, descumpănește, schimbă, demotivează? Poate. Nu pentru toți, nu pentru toți la fel. În anii copilăriei, ritmul este deosebit de important. Ritmul zilei, al săptămânii, al anotimpurilor, al sărbătorilor, al întâlnirilor, al activităților. Acest aspect nu a mai avut valoare pentru cei mai mulți, şi lipsa lui debusolează. Ne intrăm greu într-o nouă matcă, facem față altfel activităților de zi cu zi. Acestor copii li se cere să performeze academic fără să se țină cont de emoțiile lor, de nevoia de interacțiune, de sprijin, de sfat, de feedback pozitiv, de punctare a limitelor.
- Le lipsește interacțiunea cu colegii, chiar și cu profesorii? Sau se simt mai bine acasă, în mediul lor?
- Ar fi potrivit să discutăm acum puțin de tipurile de temperament: un sangvin va suferi enorm că nu poate interacționa. Chiar simt copiii sangvini că pierd o parte din ei. Un melancolic va fi mai mult ca sigur mulțumit că este acasă, fără rumoare, cu un ritm pe care și-l poate alege. Cunosc copii sangvini care au regresat și copii flegmatici și melancolici care au înflorit pur și simplu. Cu siguranță, tuturor le lipsesc colegii și profesorii, însă în proporție diferită. Şcoala online poate produce pierderea interesului pentru actul didactic, decalaje uriașe între achizițiile copiilor sau chiar abandonul cursurilor.
„Copiii care stau în fața ecranelor mai mult de trei ore pe zi pot deveni obezi”
- În ce mod îi afectează tabletele, ecranele laptopului, dacă sunt utilizate pe o perioadă îndelungată?
- Studiile recente atrag atenția asupra faptului că smartphone-urile, laptopurile şi tabletele sunt periculoase pentru creierul în formare. Testele de specialitate subliniază că ecranele strălucitoare afectează cortexul frontal al creierului, zona responsabilă cu controlul impulsurilor, exact așa cum fac drogurile. Acest lucru poate duce la dependențe greu de tratat, mai ales pentru cei care utilizează timp îndelungat jocurile video. Perioada petrecută în fața ecranelor s-a dublat sau s-a triplat. Cei care se jucau nu renunță la obiceiul lor şi se apucă după trei-șase ore de studiu, după școala online. Practic, nimic nu este „nociv” dacă nu este în exces. Însă, acum suntem într-un moment cu exces. Un efect care se constată în special la copii este legat de apariția tulburărilor de somn, afecțiune care influențează negativ dezvoltarea lor fizică și psihică. Există, desigur, și alte consecințe ale folosirii fără măsură a calculatorului și a celorlalte aparate electronice. Printre acestea se numără sedentarismul cu posibilitatea de a declanșa sau de a menține tendința spre obezitate. Copiii care stau în fața ecranelor mai mult de trei ore pe zi au cu 50% mai multe șanse să devină obezi, față de cei expuși sub două ore, atât din cauza sedentarismului, cât și a conținutului la care sunt expuși în acest timp, arată studiile recente.
- Această izolare îi va afecta la maturitate?
- Nu pot afirma cu tărie acest lucru. Totul depinde foarte mult de noi, de părinți. Felul în care se raportează la perioada aceasta, felul în care resimt fricile părinților, ale știrilor, felul în care sunt expuși la tot ceea ce este nou are legătură cu adulții responsabili care îi păstoresc. Dacă noi le vom transmite „este în regulă”, va fi în regulă! Copiii privesc chipul mamei, chipul tatălui, așa că este extrem de important să știm ceea ce transmitem verbal și non-verbal. Dacă noi, adulții, comunicăm „vom fi bine”, „este doar o etapă”, „va fi bine din nou”, „vom râde într-o zi de aceste momente”, și copiii se vor raporta la fel la tot ceea ce trăiesc.
„Un comportament al părintelui dominat de calm îl va ajuta să evite stările de anxietate”
- Ce pot face părinții pentru ca odraslele lor să nu cadă în astfel de capcane?
- Părinții vor fi prezenți. Se vor gândi de două ori când afirmă ceva în fața propriilor copii. Își vor analiza trăirile înainte de a le „trânti” pe masa metaforică a reuniunilor de familie. Vor ști că nimeni nu va întreba vreodată de nota luată la testul de geografie din clasa a VI-a din anul pandemiei și se vor concentra pe tot ce este bun și valoros în copilul lor. Odraslele noastre au auzit nenumărate știri și conversații din martie trecut și până azi. Câte vești, câte necunoscute! Un comportament al părintelui dominat de calm și pragmatism îl va ajuta pe copil să evite stările de anxietate, prin puterea exemplului. Îi îndemn pe adulţi să realizeze o listă cu ceea ce îl îngrijorează, în ordinea elocvenței frământărilor. Să elaboreze un plan: ce este în puterea lor să rezolve și ce nu? Să îi ajute pe copii să vadă că, uneori, gândul că trebuie să faci ceva este mai îngrijorător decât acțiunea în sine. Poți schimba ceva? Atunci notează rezolvarea. Nu poți schimba nimic? Atunci e timpul să lași să treacă acel lucru.
„Suntem într-un proces de schimbare“
- Ca o concluzie, ce este de făcut acum, pe termen scurt?
- Da, suntem într-un proces de schimbare, și da, anul trecut a dezvăluit cum ne-a fugit pământul de sub picioare chiar și de mai multe ori pe zi. Poate că vom fi relaxați curând, poate că nu, însă modul în care transmitem informația copilului nostru trebuie să fie departe de a fi caracterizat drept alarmist. Presară certitudini tu, părintele, rămâi un far ce ghidează cu lumină clară și constantă!