de Carmen Ciripoiu şi Adrian Barna
Pânza de păianjen a fascinat dintotdeauna, în mod deosebit pentru incredibila rezistență a mătăsii din care este țesută. Specialiștii spun că păianjenii nu sunt singurele artropode care produc mătase, însă numai ei o folosesc pentru a vâna, construind pânze sau întinzând fire de semnalizare. Cea mai mare țesătură creată de om din fire de păianjen, lungă de 3,4 metri și lată de 1,2 metri a fost estimată la o valoare de peste 300.000 de lire sterline.
Prima persoană care a lucrat cu insectele a fost un preot misionar iezuit
Povestea țesăturii din mătase de păianjen care a uluit întreaga lume a început când doi experți în domeniul textilelor, britanicul Simon Peers și americanul Nicholas Godley au pus la cale acest proiect inedit. Înainte să lucreze împreună, Peers a deschis o companie care producea țesături fine și broderii, iar Godley s-a specializat în accesorii și genți de rafie. Ideea le-a venit după ce au aflat despre un preot misionar iezuit, Jacob Paul Camboue, despre care se știe că a lucrat cu păianjenii între anii 1880 şi 1890, în Madagascar. Pentru a reuși să extragă pânză de la 24 de păianjeni în același timp, părintele a realizat o mică mașinărie, care funcționa manual. Astfel, insectele își făceau liniștite treaba și nu erau absolut deloc afectate.
Modelul a fost extras dintr-un document din secolul al XIX-lea
Cei doi au studiat tot ce a făcut preotul, apoi au extras dintr-un document din secolul al XIX-lea modelul ce urma să fie folosit la fabricarea țesăturii. De altfel, istoria consemnează că printre multele realizări ale iezuitului Jacob Paul Camboue s-a numărat și un material textil care a fost expus în anul 1898 la Expoziția de la Paris. După ce au pus totul la punct, Peers și Godley au angajat 80 de muncitori specializați, care au lucrat la realizarea valorosului obiect de artă timp de câțiva ani. Interesant este și faptul că la fabricarea pelerinei galbene au contribuit 1,2 milioane de păianjeni.
A fost utilizată o replică a unei mașinării inventate în urmă cu mai mult de un secol
Dimineață de dimineață, muncitorii din Madagascar au adunat păianjenii din sălbăticie, apoi, timp de 20 de minute, aceștia au fost lăsați să producă fire cu lungimi între 30 şi 50 de metri. Avându-l ca model pe preot, Peers a realizat și o replică a mașinăriei acestuia, inventată cu mai bine de un secol înainte și astfel treaba a mers mult mai repede. La final, insectele erau eliberate, iar firele acestora transportate la atelier și aranjate în gheme.
Materia primă, produsă doar în lunile ploioase
Au fost utilizate doar femelele păianjen din specia Nephila inaurata (adică păianjenul țesător auriu), singurele din lume care produc fire pentru realizarea unei astfel de pânze cu proprietăți unice. Mai mult decât atât, materia primă a fost produsă de arahnide doar în lunile ploioase, respectiv octombrie-iunie. Potrivit specialiștilor, pentru realizarea unei singure ațe din această țesătură a fost nevoie de toarcerea a 96 de fire de pânză de păianjen.