de Ștefania Băcanu şi Flori Pintea
De-a lungul vieții, fiecare copil experimentează o serie de frici și fobii, iar dacă părintele nu reușește să le identifice din timp și să îl ajute pe cel mic să scape de ele, acestea îl vor urma și în viața adultă. Cea mai mare teamă a unui copil, încă de la cele mai mici vârste, este aceea de a-și pierde părintele sau persoana cu care petrece cel mai mult timp. Terapeutul și parapsihologul Liliana Ștefan ne-a vorbit despre aceste emoții care își au originea, în cele mai multe cazuri, în co- pilărie și care, nebăgate în seamă, ne urmăresc la maturitate, amplificate.
„Este ca un program înscris în partea cea mai veche a creierului nostru”
- Ce este frica, cum ați defini-o?
- Frica este o emoție cu care suntem „echipați” de la naștere pentru a ne putea feri de pericole ce ne-ar pune în primejdie viața. Este ca un program în „pachetul standard”, înscris în partea cea mai veche a creierului nostru. Dacă la început oamenii erau nevoiți să se apere de animale sălbatice sau de alte pericole, pe măsură ce civilizația a progresat, aceste tipuri de pericole s-au redus sau sunt inexistente, însă codul acestui tip de emoție a rămas înscris în creierul uman.
- Din ce se naște?
- Din perspectiva modernă a neuroștiințelor, frica este rezultatul unei combinații chimice din corpul nostru. În momente de stres maxim, acea parte a creierului nostru care are în sarcină menținerea în viață a organismului, eliberează o serie de substanțe chimice, care declanșează producerea unor hormoni de stres, specifici anumitor organe. În acel moment, fără ca noi, în mod conștient, să decidem asta, creierul procesează ce tip de răspuns trebuie să aibă: să lupte sau să fugă. Este o decizie care ne salvează viața în momente de real pericol. În zilele noastre nu se întâmplă prea des ca viața să fie pusă în pericol în mod real, dar hormonii stresului ajung să fie secretați ca urmare a unui disconfort intens la care suntem supuși.
„De-a lungul timpului, au evoluat, s-au multiplicat și rafinat”
- Care sunt cele mai întâlnite frici?
- De-a lungul timpului și a istoriei, fricile noastre au evoluat, s-au multiplicat și s-au rafinat. Dacă la începutul vremurilor ne era teamă că suntem atacați de panteră, în zilele noastre ne este teamă de un deadline, de boli, de COVID-19, că nu ne ajung banii, că ne părăsește iubitul/iubita, ne este frică de calamități naturale, de a vorbi în public, de eșec, de moarte etc.
- Putem vorbi despre emoții instalate în copilărie și duse mai departe odată cu înaintarea noastră în vârstă?
- Absolut! Chiar cele mai multe emoții își au locul de origine în copilărie, de la frica de insecte, de exemplu, până la frica de a nu fi părăsiți, frica de a nu fi la înălțimea așteptărilor celor din jurul nostru sau frica de a începe ceva de teama eșecului.
„Pentru un copil puterea exemplului este foarte importantă”
- De ce ne urmăresc fricile din copilărie?
- Dacă în copilărie aceste frici nu au fost gestionate corect, este posibil ca acestea să ne urmărească exact în forma lor inițială sau este posibil ca ele să fie alchimizate în frici de altă natură. De exemplu, dacă este vorba despre un copil ai cărui părinți nu s-au preocupat prea mult de nevoile afective ale acestuia, este foarte probabil ca atunci când va deveni adult, copilul să aibă dificultăți de relaționare cu partenerul de viață, cu colegii de la muncă, cu societatea în general.
- Cum învățăm de frică de la părinții noștri?
- Pentru un copil puterea exemplului este foarte importantă. Dacă, de exemplu, în timpul mesei un copil mic vede părinții că evită să mănânce spanac sau mazăre, este de așteptat ca și copilul să refuze acest tip de alimente. La fel este și cu frica. Dacă un copil își vede mama că se teme să intre în apă, și lui îi va fi teamă să meargă la înot. Sau dacă unui copil i se spune în mod constant „nu face aia, că te murdărești” sau „nu face aia că te lovești”, e de așteptat ca mai târziu să nu aibă încredere în sine, în propriile forțe și în propriile decizii.
„Emoțiile au legătură cu starea noastră de sănătate corporală”
- Ce se întâmplă cu organismul nostru atunci când ne este frică?
- În cele mai multe dintre situații, frica este un element declanșator de disfuncții la nivel fizic și psiho-emoțional, și asta, din cauza complexului de hormoni de stres care este eliberat rapid în corp și pe o perioadă lungă de timp. De exemplu, dacă suntem supuși în mod constant la știri negative la televizor, este foarte probabil ca acestea să declanșeze producerea acestor hormoni de stres care destabilizează organismul și are inclusiv implicații majore în scăderea imunității.
- Cum percepe corpul această emoție?
- Se declanșează un întreg lanț al slăbiciunilor. Corpul nu face altceva decât să răspundă inteligent la acest tip de emoție. Sistemul nostru nervos simpatic, cel care acționează autonom, fără control conștient, atunci când este activat prin prezența unui „pericol”, dă comandă producerii hormonilor de stres. De exemplu, să spunem că ne este teamă că ne vom pierde locul de muncă. Emoțiile noastre negative dau startul producerii hormonilor de stres, care ne duc în starea de dezechilibru, lucrurile încep să nu mai funcționeze corect. Tot din cauza proceselor chimice, anumiți mușchi se contractă și rămân așa o perioadă lungă de timp, ceea ce duce la o postură greșită (umeri adunați, poziția corpului aplecată spre înainte, ca atunci când porți prea multe greutăți pe umeri). Pe cale fascială, aceste tensiuni se transmit în tot corpul, așa că nu este de mirare ca o durere lombară să apară exact în perioada în care ție ți s-a dat un preaviz de la job sau ai avut o discuție mai aprinsă cu partenerul. Întotdeauna, emoțiile noastre au legătură cu starea noastră de sănătate corporală.
Fricile ne pot sabota planurile de viață, de aceea este necesar să le identificăm, să le conștientizăm, apoi să începem procesul de vindecare
„Cu unele frici suntem echipaţi pentru a ne menţine în viaţă, cele care sunt procesate fără controlul nostru conştient“
„Imaginaţia poate să îşi producă efectele în sens negativ“
- Se poate întâmpla ca o anumită temere să fie doar în mintea noastră?
- Bineînțeles, iar aceasta este și mai greu de gestionat, pentru că avem tendința să hrănim aceste frici imaginare făcând scenarii complexe, care nu au nicio legătură cu realitatea. Imaginația, care este o funcție superioară umană, poate să își producă efectele în sens negativ, amplificând lucruri care nu sunt reale.
- Să ne-o imaginăm și să ne autosabotăm, practic?
- Exact. Și, mai mult de atât, să îi dăm o importanță care nu i se cuvine și să nu lăsăm loc părții raționale care poate să discearnă între ce este real și ce este doar în mintea noastră.
- Cum scăpăm de ele?
- Recomand sprijinul calificat, pentru că, în zilele noastre, sunt soluții și metode eficiente care vin în sprijinul oamenilor ce se confruntă cu frici, anxietăți, atacuri de panică. Este posibilă o viață în echilibru, atât interior, cât și exterior, oricât de multe încercări am avea de surmontat.