de Elena Şerban
Numele lui Paulo Coelho nu mai are nevoie de nicio prezentare în această lume care i-a căzut la picioare. Cărţile scrise de autorul brazilian, născut la data de 24 august 1947, au fost traduse în 67 de limbi.
Premiul din... coşul de gunoi
Paulo s-a născut în familia unui inginer, Pedro, şi a Lygiei, a cărei profesie era aceea de a-şi creşte cei trei copii. La vârsta de 7 ani, Paulo a fost înscris la şcoala iezuită San Ignacio, din Rio de Janeiro.
Talentul către scriitură s-a manifestat încă de mic în cazul lui Paulo, care a şi câştigat primul său premiu literar într-un concurs şcolar de poezie. La acelaşi concurs, sora sa, Sonia, a obţinut un premiu pentru eseu. Dar nu, talentul pentru scris nu este o trăsătură de familie. Sonia a declarat, câţiva ani mai târziu, că premiul ei a fost obţinut pe nedrept, deoarece lucrarea era, de fapt, un eseu de care Paulo a fost nemulţumit şi pe care l-a aruncat la gunoi. Sonia, presimţind că textul este bun, l-a prezentat comisiei, care a decis că e o lucrare de premiu.
Internat la ospiciu
Paulo a avut o adolescenţă relativ normală, marcată doar de faptul că îşi dorea să fie scriitor, în ciuda opoziţiei mamei sale. Aceasta i-a mărturisit fiului său că nu îl vede scriitor, ţinând cont de faptul că tatăl său este inginer, ceea ce îl face şi pe el un om al logicii, şi nu al literelor. La 17 ani însă, familia a decis să îl interneze pe fiul care nu se supunea rigorilor într-un centru de boli mintale. „Am stat acolo trei ani şi am reuşit să evadez de trei ori. Dacă însă îşi imaginează cineva că acea experienţă m-a traumatizat, ţin să îi contrazic. Anii petrecuţi în acel centru m-au făcut să văd viaţa altfel”, declara ani buni mai târziu celebrul scriitor. La vârsta de 20 de ani, tatăl său a decis că Paulo este „vindecat” şi a hotărât să îl aducă acasă. Şi părea că familia a avut dreptate, pentru că acesta s-a înscris la Facultatea de Drept, îngropându-şi dorinţa de a deveni scriitor.
Arestat şi torturat
După doar un an, Paulo a renunţat la cursuri şi a călătorit peste tot în lume. A vizitat întregul continent sud-american, o parte din America de Nord şi Europa. A revenit în Brazilia şi a devenit autor de versuri pentru cântecele interpretate de cântăreţi celebri ai vremii, precum Elis Regina, Rita Lee şi chiar superstarul Raul Seixas. Împreună cu acesta din urmă, Coelho a publicat împotriva guvernului o serie de benzi desenate. Din această cauză, în 1974, a fost arestat. După eliberare a fost răpit, torturat şi dus într-un centru militar de detenţie. A reuşit să evite moartea, convingându-i pe răpitori că are probleme psihice.
Însurat cu o artistă
În speranţa unei vieţi normale, Coelho s-a angajat la o casă de producţie audio. Acolo a întâlnit-o pe cea care avea să devină prima lui soţie. Împreună cu aceasta s-a mutat la Londra, dar dorinţa sa de a scrie l-a determinat să revină în Brazilia şi să divorţeze. Au urmat încă două mariaje scurte, pentru ca, în 1980, romancierul să se însoare din nou. Noua soţie, Christina Oiticica, este o artistă plastică, acum în vârstă de 59 de ani. Despre aceasta, Paulo declara: „Este cea de-a patra mea soţie... şi ultima”.
Pelerinajul care i-a schimbat viaţa
Cariera sa de scriitor a debutat în forţă în anul 1987 cu romanul „Pelerin la Compostela”, pe care l-a scris după ce, cu un an înainte, efectuase un pelerinaj la Santiago de Compostela, în Spania. Acela a fost momentul care i-a marcat întreaga viaţă. „Până să ajung la Compostela aveam tot ce îşi poate dori un om. Aveam bani, iubeam şi eram iubit, eram respectat. Dar nu eram scriitor. Şi asta era tot ce visam”, mărturisea Coelho. Anul următor a scris celebrul roman „Alchimistul”. Iniţial, lucrarea a fost publicată în doar 900 de exemplare, la o editură mică din Brazilia, care a decis că reeditarea nu este necesară (!).
Succes după succes
Conştient de valoarea cărţii sale, Paulo „şi-a luat jucăriile” şi s-a mutat la o altă editură care i-a republicat „Alchimistul”. În scurt timp, romanul a devenit best-seller în Brazilia. După succesul uluitor, Coelho a continuat să scrie un roman aproape la fiecare doi ani: „Walkiriile” (autobiografic, 1992), „La râul Piedra am şezut şi-am plâns” (1994), „Al cincilea munte” (1996), „Manualul Războinicului luminii” (1997), „Veronika se hotărăşte să moară” (1998), „Diavolul şi domnişoara Prym” (2000), „Unsprezece minute” (2003), „Zahir” (2005), „Jurnalul unui mag” (1987), „Vrăjitoarea din Portobello” (2006), „Brida” (2008) şi „Învingătorul este întotdeauna singur” (2009).
Christina Oiticica este o artistă nonconformistă, al cărei stil de a picta surprinde plăcut. Acest stil a fost descoperit de braziliancă absolut întâmplător. Astfel, în timp ce se afla în Pirineii francezi, Christina a pictat o pânză a cărei dimensiune depăşea zece metri lungime. După ce şi-a finalizat lucrarea, a realizat că nu are unde să ducă pânza la uscat. Aşa că aproape a abandonat-o în locul în care a realizat-o. În aer liber. Peste ceva timp a vrut să-şi revadă opera şi a descoperit că natura i-o „retuşase”. Găsise lipite pe pânza respectivă insecte, frunze şi alte elemente. A dus ideea mai departe şi a realizat o serie de patru „picturi”, câte una pentru fiecare anotimp, lăsând, de fiecare dată, natura să fie coautor.
- Opera „Alchimistul” a fost publicată în 60 de milioane de copii, motiv pentru care a intrat în „Cartea Recordurilor” drept cea mai bine vândută şi cea mai tradusă carte din istorie (67 de limbi) şi, totodată, este romanul preferat al celebrei cântăreţe Madonna
- Îşi scrie operele la calculator, în faţa oceanului, în vila sa de la Copacabana
- E consilier UNESCO în cadrul programului „Convergenţe spirituale şi dialoguri interculturale” şi codirector al Centrului Shimon Peres pentru pace
- Este fondator al Institutului „Paulo Coelho”, care acordă ajutoare îndeosebi copiilor şi bătrânilor săraci din Brazilia
- În total, Paulo a vândut peste 100 de milioane de volume în 150 de ţări din întreaga lume
„Nimeni nu poate explica reuşita. Numai eşecul poate fi explicat!”