de Andrei Dicu
La 20 februarie 1972 a fost deschis oficial Metropolitan Museum of Art din New York, o bijuterie care strânge laolaltă peste 2 milioane de opere de artă din toată lumea, adevărate nestemate ce fac din acest edificiu cel mai impozant templu al culturii din SUA. Nici nu se găsea un prilej mai bun pentru a vă invita într-o călătorie imaginară în marile muzee ale lumii, aflate într-un „război rece” tacit pentru supremaţia în rândurile iubitorilor de frumos. Din păcate, pentru a le vizita şi mai ales a le studia în detaliu pe toate, ne trebuie nu doar ghizi instruiţi şi o sumă cu multe zerouri pe card, ci mai ales... vreo câteva vieţi!
Metropolitan Museum of Art: pionieratul lui Renoir şi revoluţia lui Matisse
Construit graţie sponsorizării venite din partea unor oameni de afaceri, Muzeul Metropolitan de Artă din New York expune în permanenţă opere de o valoare inestimabilă, de la creaţiile din Antichitate până la capodoperele contemporane.
Iniţial, zestrea muzeului era alcătuită din 174 de tablouri şi un sarcofag roman din piatră, dar numărul achiziţiilor şi donaţiilor a crescut substanţial. La moartea pictorului John Kensett, instituţia a primit 38 dintre pânzele acestuia, însă muzeul a cunoscut celebritatea mai ales graţie rarităţii şi calităţii pieselor alese de curatori. În anul 1907, Metropolitan primea prima lucrare semnată de Renoir, iar în 1910 devenea prima instituţie culturală de gen care accepta lucrări de Matisse, pictor considerat la vremea aceea „decadent”. Până în 1979, Metropolitan dispunea de cinci dintre cele mai puţin de 40 de lucrări de Vermeer cunoscute.
Astăzi, colosul cultural se află în patrimoniul comunităţii, dar este finanţat mai mult prin donaţii particulare. Colecţiile muzeului cuprind pictură, sculptură, grafică, arhitectură, sticlărie, ceramică, textile, feronerie, mobilier, arme şi armuri, instrumente muzicale din Egipt, Mesopotamia, Orientul Îndepărtat şi Orientul Apropiat, Grecia, Imperiul Roman şi din culturile precolumbiene.
Sigur, artizanii muzeului au oferit o atenţie specială lucrărilor unor pictori americani precum Winslow Homer, George Caleb Bingham, John Singer Sargent, James McNeill Whistler şi Thomas Eakins, dar vizitatorii pot admira şi desene realizate de artişti precum Michelangelo, Leonardo da Vinci şi Rembrandt, picturi semnate de Monet, Cezanne, Van Gogh şi Vermeer.
Expoziţiile acumulează peste 80.000 de costume şi de accesorii create de designeri celebri, de la Coco Chanel la Gianni Versace. Iubitorii muzicii au ocazia să privească instrumente create de Stradivarius sau să admire cel mai vechi pian, datat în anul 1720, un model realizat de Bartolomeo Cristofori. De asemenea, aici putem admira cea mai importantă colecţie de artă egipteană din afara oraşului Cairo.
Chiar dacă numărul total al vizitatorilor a scăzut în ultima vreme (5,2 milioane în 2008 şi 4,9 milioane în 2009, potrivit ultimelor estimări oficiale), adevăraţii erudiţi ştiu că departamentul de artă romană şi greacă are mii de piese în colecţiile sale, între care unele dintre cele mai valoroase piese din sticlă şi argint din lume.
Bustul lui Julius Caesar tronează la British Museum
Fondat în 1753, British Museum din Londra este considerat cel mai fascinant şi complex edificiu de acest tip de pe mapamond, pentru că englezii spun (şi au motive...) că aici se află întreaga cultură a lumii, sub un singur acoperiş. De la Egiptul, Roma şi Grecia Antică până la costumele populare ale indienilor americani, de la obiecte preistorice şi arta veche asiatică până la obiectele tradiţionale ale aborigenilor de la antipozi, întreaga artă a planetei s-a adunat la Londra. O vizită în acest muzeu, primul atât naţional, cât şi public din lume, îţi oferă o proiecţie generoasă asupra culturii lumii în ansamblu şi este una dintre puţinele ocazii în care îţi poţi descoperi cultura propriei ţări văzută dintr-o altă perspectivă, în contextul mondial.
Încă de la începuturi, muzeul admitea intrarea liberă pentru „toate persoanele studioase şi curioase din lume” şi nimic nu s-a schimbat. În cele 94 de galerii tematice (Africa, Asia, Colecţia de ceasuri, de bijuterii etc.) sunt expuse obiecte de o valoare inestimabilă, precum: Piatra Rosetta, Craniul de cristal, Sfinxul din Taharqo, un fragment din Columna lui Traian şi bustul lui Julius Caesar. Muzeul oferă vizitatorilor şi expoziţii temporare tematice, care sunt însă contra cost, biletul ajungând şi la 100 de lire. Numărul de vizitatori a crescut de la 5.000 pe an în secolul al XVIII-lea până la aproximativ 6.000.000 pe an în prezent.
Luvru sau întâlnirea cu „Mona Lisa“ lui da Vinci
Atunci când ne referim la Muzeul Louvre (Luvru pe... româneşte!), ne vin automat în minte cuvintele scriitorului român contemporan Mircea Cărtărescu: „Cred că sunt ţicnit! Uneori iubesc un tablou atât de tare, încât literalmente îmi vine să dau spargere la muzeu şi să plec cu el!”. Ei bine, cel mai prestigios arsenal cultural parizian găzduieşte tablouri celebre şi întreaga istorie a Franţei, cu un accent deosebit aşezat pe perioada de glorie absolută a acesteia, din secolele XIV-XVIII. Unic datorită obiectelor de artă valoroase pe care le expune, Muzeul Luvru este interesant şi din punct de vedere arhitectonic, îmbinând stiluri arhitectonice franţuzeşti din secolele XII, XVI şi XVIII.
Fondat în 1793, muzeul adună, anual, câte 8.500.000 de vizitatori, cărora le propune spre admiraţie opere de artă din epoci diferite. Colecţiile acoperă o arie geoculturală întinsă, de la Europa Occidentală, Grecia, Egipt până la Orientul Apropiat, şi sunt datate până la 1848. De altfel, în Franţa există o împărţire a domeniilor de expunere muzeală: arta europeană din perioada de după 1848 este încredinţată Muzeului „d’Orsay” şi „Centrului Pompidou”, arta asiatică este expusă la Muzeul Naţional de Arte Asiatice „Guimet”, iar arta africană, americană şi din Oceania este sub tutela Muzeului „Quai Branly”, o serie de capodopere fiind expuse în Pavilionul Sesiunilor din Muzeul Luvru. Operele prezente la Luvru au o mare varietate, de la picturi, sculpturi, desene până la ceramică, obiecte arheologice sau alte obiecte de artă. Codul lui Hammurabi, sculptura Venus din Milo şi picturile „Mona Lisa (Gioconda)”, de Leonardo da Vinci, şi „Libertatea conducând poporul”, de Eugène Delacroix, sunt simbolurile acestui edificiu. Regele Francisc I este cel care a achiziţionat „Mona Lisa” de la Leonardo da Vinci, în 1516, după ce îl invitase pe acesta în Franţa să lucreze la Castelul Cloux Luce, unde artistul şi-a petrecut ultimii ani ai vieţii. La originea „Luvrului” se află o cetate construită de Filip al II-lea în anul 1190, care ocupa o pătrime a actualei Curţi Pătrate.
Ermitaj, colosul care a sfidat comunismul şi bombele naziste
Despre Ermitaj, ridicat la Sankt Petersburg, se spune că este un muzeu impresionant, croit după dimensiunea şi grandomania proverbiale ale ruşilor, dar asta nu înseamnă că nu este, la nivel cultural, o adevărată Peşteră a lui Ali Baba. Cele 2 milioane de exponate sunt răspândite într-un palat cu cinci corpuri, care fac din Ermitaj cel mai mare muzeu de artă din lume. Turiştii obişnuiesc să spună că şi dacă te opreşti doar un singur minut în faţa fiecărui exponat, ai nevoie de trei săptămâni ca să parcurgi toate încăperile. Mai mult de 60.000 de piese sunt expuse în aproximativ 1.000 de săli, în timp ce 3 milioane de obiecte sunt păstrate în rezervă. Muzeul prezintă, pe lângă numeroase piese ale Antichităţii, o colecţie de opere de artă europene a perioadei clasice, care se numără printre cele mai frumoase din lume, alături de cea a Muzeului Luvru şi Muzeului Prado. Printre operele expuse figurează picturi ce poartă semnăturile maeştrilor olandezi şi francezi ca Rembrandt, Rubens, Matisse şi Paul Gauguin. Aici mai pot fi admirate o pictură în ulei a lui Leonardo da Vinci, cât şi 31 de pânze aparţinând lui Pablo Picasso, cel care, fără falsă modestie, declarase despre sine: „Daţi-mi un muzeu, iar eu îl voi umple!”.
Clădirile ce adăpostesc muzeul constituie unul dintre principalele ansambluri ale centrului Sankt Petersburgului, ansamblu inclus în patrimoniul mondial al UNESCO. Dintre cele 250 de muzee ale oraşului Sankt Petersburg, Ermitajul este, cu cele 3 până la 4 milioane de vizitatori care se perindă anual, cel mai vizitat şi cel mai reputat dintre acestea şi din întreaga Rusie.
Edificiul găzduieşte o uriaşă colecţie de artă europeană, realizată până în 1917. Tablourilor sunt expuse deosebit de apropiate unele de altele, cauza fiind densitatea colecţiilor prezentate şi, din pricina acestui amănunt, considerat de occidentali o lipsă de delicateţe, muzeul a primit porecla „expunere peterburgheză”, din care răzbate o doză serioasă de ironie. Important este însă că în epoca fostului URSS, când oraşul Sankt Petersburg era numit „Leningrad”, colecţiile au fost păstrate intacte, deşi ele lezau serios „morala proletară” impusă de comunişti. Mai mult, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial şi apoi al asediului Leningradului, Ermitajul a fost una dintre ţintele armatei germane. Wermachtul a primit ordine explicite de a nu cruţa urbea, iar aceasta a fost supusă, timp de mai mulţi ani, la bombardamente aeriene şi terestre ce au avut ca rezultat o distrugere devastatoare. Clădirile Ermitajului au fost lovite de 17 obuze de artilerie şi de două bombe lansate din avion. O parte a colecţiilor a fost pusă în adăpost în beciurile muzeului, iar cealaltă parte a fost trimisă în Ekaterinburg.
„Prado”, perla coroanei Regatului Spaniei
Muzeul Prado din Madrid sau altfel spus perla coroanei Regatului Spaniei cuprinde una dintre cele mai interesante colecţii de artă europeană din secolul al XIV-lea şi până la începutul secolului al XIX-lea. Fondat iniţial ca muzeu dedicat exclusiv picturii şi sculpturii, El Prado conţine de asemenea o importantă colecţie de peste 5.000 de desene, 2.000 de afişe, 1.000 de monede şi aproape 2.000 de obiecte decorative. Sculptura este reprezentată prin peste 700 de lucrări întregi originale şi printr-un număr substanţial de fragmente. Superba galerie de tablouri, ce cuprinde 8.600 de picturi, este factorul care îi conferă muzeului renumele internaţional.
Indiscutabil, la Prado se află cele mai mari colecţii de lucrări ale spaniolilor Diego Velázquez şi Francisco Goya, precum şi ale lui Hieronymus Bosch (favoritul Regelui Filip al II-lea al Spaniei). Muzeul expune o serie de colecţii excelente semnate de pictori magnifici precum El Greco, Peter Paul Rubens, Rafael, Tizian, Bartolome Esteban Murillo. Lucrările lui Melozzo da Forli, Botticelli, Caravaggio, Albrecht Dürer, Rembrandt şi Veronese fac, de asemenea, deliciul vizitatorilor. Cea mai cunoscută operă de artă expusă este pictura „Las Meninas”, de Velázquez. De altfel, artistul favorit al spaniolilor nu doar a oferit muzeului propriile lucrări, ci chiar a atras prin sensibilitatea sa artistică şi prin relaţiile sale o mare parte din colecţia de maeştri italieni de care dispune muzeul. Faimoasa pictură „Guernica”, de Pablo Picasso, a fost expusă la „Prado” după revenirea acesteia în Spania, în urma restaurării democraţiei după războiul civil şi după frământările sociale care au urmat, dar ulterior a fost mutată la „Museo Reina Sofia”, unde a fost găsit un spaţiu expoziţional mai mare pentru imensa pânză. Se estimează că, anual, muzeul este vizitat de peste 2.760.000 de turişti.
Galeria Uffizi din Florenţa, leagănul „Naşterii lui Venus”
Bijuteria florentină care adăposteşte muzeul a fost construită în anul 1561, la ordinul lui Cosimo de Medici. Succesorul său, Francesco I, a hotărât transformarea ultimului etaj în galerie de artă. Existenţa muzeului până în zilele noastre se datorează unei femei, Anna Maria Ludovica de Medici. Rămasă văduvă, aceasta a refuzat să vândă bunurile familiei, considerând că operele de artă sunt menite admiraţiei publicului şi atragerii simpatiei străinilor.
Galeriile Uffizi reunesc opere remarcabile din perioada renascentistă, astfel că aici pot fi găsite lucrări de-ale lui Leonardo da Vinci, Michelangelo, Rafael, Tizian, Botticelli, Bellini, Veronese sau Rembrandt. Printre capodoperele ce pot fi admirate în acest superb spaţiu cultural şi istoric se află în primul rând „Naşterea lui Venus” (Sandro Botticelli), dar şi „Madonna cu sticletele” (Rafael), „Buna vestire” şi „Adoraţia magilor” (Leonardo da Vinci), „Sfânta familie” (Michelangelo), „Venus din Urbino” (Tizian), „Bacchus” (Caravaggio). Pot fi remarcate şi două tablouri numite „Adam şi Eva”, realizate de Baldung Grien, un ucenic al lui Albrecht Durer, care a copiat opera maestrului său şi a adăugat faţă de pictura iniţială câteva animale în fundal, pentru mai mult realism: un cerb şi un fazan, în spatele lui Adam, şi o leoaică, în spatele Evei. Aluziile sunt mai mult decât clare…
Cel mai important muzeu din Florenţa mai deţine şi o colecţie de statui datând din perioada Imperiului Roman, pe care artiştii renascentişti le foloseau în dese rânduri ca modele, precum şi o colecţie de picturi gotice, multe cu influenţe bizantine, ce provin din secolele XIII şi XIV. Colecţia copleşitor de bogată de la Uffizi, care, prin nenumăratele şi inexprimabil de valoroasele sale exponate ocupă 45 de camere făcute disponibile de către palat, a scăpat în anul 1993 dintr-o grea încercare. O bombă a explodat în Via dei Giorgofili, iar câteva părţi ale palatului au fost deteriorate. Cele mai severe daune au fost înregistrate în camera „Niobe”, care adăpostea opera de artă creată de persoane cu handicap. Pentru a putea vizita muzeul, turiştii trebuie să scoată din buzunare suma de 14 euro.
Muzeul Naţional din Seul, expresia „Renaşterii coreene”
Muzeul Naţional al Coreei de Sud primeşte anual 3,07 milioane de vizitatori. Acest colos dedicat istoriei şi artei asiatice este instituţia culturală care reprezintă Coreea şi conţine peste 220.000 de obiecte. Este al şaselea în topul celor mai mari muzee din lume în ceea ce priveşte suprafaţa, acoperind în prezent circa 137.000 mp. Aici pot fi admirate exponate şi artefacte ce datează din timpul Dinastiei Joseon (1392-1910).
Muzeul funcţionează în incinta Palatului „Gyeongbokgung” şi a fost inaugurat în anul 2005, cu ocazia sărbătoririi a 60 de ani de la obţinerea independenţei ţării. Edificiul dispune de trei galerii, una dedicată copilăriei şi educaţiei copiilor Familiei Regale, alta expune însemne şi înscrisuri regale, iar ultima cuprinde picturi, desene, instrumente muzicale şi detalii privind protocolul regal.
Printre exponatele cel mai admirate se numără un Cadillac din anul 1918 şi o limuzină ce datează din anul 1914, care au aparţinut Regelui Sunjong. Din aceeaşi perioadă datează şi un inedit ceas cu apă, inventat de savantul Jang Yeingsil, considerat primul ceas prevăzut cu sistem automatic din Coreea. Evident, nu trebuie ignorată colecţia de bijuterii din timpul Dinastiei Silla, o perioadă ce se identifică în istorie cu aşa-numita „Renaştere coreeană”. Construcţia muzeului este deosebită. Lucrat în marmură, cu o arhitectură modernă ce permite pătrunderea luminii natural, edificiul este considerat unul dintre cele mai frumoase obiective turistice din Asia.
„Rijksmuseum” din Amsterdam, gazda „Rondului de noapte”, de Rembrandt
Cea mai mare colecţie de lucrări olandeze, cuprinzând aici artele, tehnica şi istoria, poate fi studiată la „Rijksmuseum” din Amsterdam. Fondat în anul 1800, la Haga, muzeul a fost mutat opt ani mai târziu la Amsterdam din ordinul Regelui Louis Napoleon, fratele lui Napoleon Bonaparte, iar în anul 1885, locaţia sa a fost, din nou, schimbată. Clădirea actuală este construită de arhitectul olandez Pierre Cuypers, care a îmbinat elemente aparţinând stilurilor gotic şi renascentist. Edificiul adăposteşte celebra lucrare a lui Rembrandt „Rondul de noapte”, dar şi lucrări semnate de Jacob Van Ruysdael, Frans Hals şi Jan Vermeer Van Delft, precum şi o impresionantă colecţie de artă asiatică. Începând din 2005, muzeul este închis pentru renovare în proporţie de 95%, dar picturi din colecţia sa permanentă sunt expuse într-o expoziţie specială numită „The Masterpieces” („Capodoperele”), aflată în recent renovata aripă Philips.
Umbra lui Tutankamon, la Muzeul egiptean din Cairo
Cel mai cunoscut muzeu din nordul Africii găzduieşte o vastă colecţie de antichităţi din Egiptul Antic. Muzeul are peste 120.000 de piese, multe fiind expuse în vitrinele muzeului, restul aflându-se în depozite. Înaintea Revoluţiei egiptene din anul 2011, Muzeul Mumiilor Regale era o cameră, care conţinea 27 de exponate din timpuri imemoriale. Iniţial, edificiul a fost închis la ordinele preşedintelui Anwar Sadat, în 1981, dar a fost redeschis în anul 1985, prezentând însă mai puţine exponate dintre regii şi reginele Noului Regat. Astăzi, există nouă mumii afişate. Una dintre acestea îi aparţine Reginei Hatshepsut şi a fost descoperită destul de recent. Muzeul adăposteşte cea mai mare colecţie din lume de antichităţi faraonice, precum şi multe comori ale Regelui Tutankamon. Spre deosebire de multe morminte descoperite în Egipt, cel al faraonului Tutankamon a fost găsit în cea mai mare parte intact. În interior a existat o mare colecţie de artefacte, utilizate pe tot parcursul vieţii Regelui. Ele au variat de la un piept decorat, care a fost cel mai probabil folosit ca un dulap sau valiză, două coarne din fildeş şi aur, brăţări, coliere şi alte bijuterii decorative, vaze de alabastru, arme şi instrumente utilizate de Tutankamon. Cu toate că mormântul a avut iniţial peste 3.500 de artefacte, se pare că au existat cel puţin două jafuri, probabil la scurt timp după îngroparea faraonului. Cel mai bun artefact cunoscut este celebra Mască de Aur, care acoperea bandajele ce înfăşurau faţa Regelui. Masca respectivă cântăreşte 11 kg, este confecţionată din aur masiv şi se crede că reprezintă fidel faţa Regelui.
Muzeele Vaticane, o galerie în care străluceşte Capela Sixtină
Muzeele Vaticane sunt printre cele mai mari muzee din lume, acestea expunând lucrări din imensele colecţii construite de Biserica Romano-Catolică de-a lungul secolelor, precum şi capodopere importante ale Renaşterii. În perimetrul complexului ce reuneşte cele 10 muzee de la Vatican regăsim zeci de mii de opere de artă importante, expuse în diverse muzee şi galerii, şi este greu, dacă nu imposibil, să alegi doar unele dintre ele pentru o ierarhie valorică. Deschise gratis pentru public în ultima duminică a fiecărei luni, Muzeele Vaticane expun lucrări ale unor prolifici artişti italieni, precum Rafael, Botticelli şi Caravaggio. Atracţia principală este, fără îndoială, cupola Capelei Sixtine, pictată de Michelangelo.
Originea Muzeelor Vaticane se leagă de Papa Iulius al II-lea, care, după alegerea sa în 1503, a expus diferite sculpturi antice în grădina numită Belvedere, permiţând artiştilor să le poată admira. În 1734, Papa Clement al XII-lea a fondat Muzeul Capitolin într-un edificiu proiectat de Michelangelo, iar în 1756 şi în 1767 au fost create la Vatican alte două mici muzee, de artă sacră şi de artă romană. În zilele noastre, la Muzeele Vaticane pot fi admirate, pe lângă Capela Sixtină, Ştanţele (cele patru săli) ale lui Rafael, Palatul Belvedere, Sala Doamnelor, Sala Imaculatei, Sala Clarobscurului, Capela Niccolina, Apartamentul Borgia, Salonul Sixtin şi Sala Nunţii Aldobrandine.
Surprinzător sau nu, Muzeele Vaticane sunt o maşinărie infernală de adunat fonduri pentru papalitate. Dacă ne gândim la cozile imense de la intrare şi la faptul că un bilet costă nu mai puţin de 15 euro, fără ca vizitatorii să poată beneficia în contrapartidă de toate facilităţile, atunci imaginea asupra acestui aspect este clară. Numai anul trecut, potrivit datelor oficiale, galeria cu sens unic a fost vizitată de 4.310.588 de turişti…
Muzeul Acropolis din Atena, gazda cariatidelor
Muzeul arheologic din capitala Greciei este centrat pe descoperirile sitului Acropola Atenei. Inaugurat în 2009, Acropolis este unul dintre cele mai moderne muzee din lume, în care au fost investite 130 de milioane de euro. Acest colos este replica grecilor adresată britanicilor, care nu vor să returneze frumuseţile Parthenonului (aflate, în continuare, la British Museum), pe motiv că elenii nu au unde să le găzduiască.
Situat la poalele Acropolei şi la 280 de metri de Parthenon, aşezat pe un sit arheologic, muzeul are o arhitectură foarte modernă, din sticlă, care se încadrează într-un mod original în peisajul încărcat de istorie. Muzeul fiind înălţat pe un sit arheologic, podeaua primului nivel este din sticlă, astfel încât vizitatorii pot vedea săpăturile de dedesubt. Atracţia principală este oferită de designul deosebit şi de conţinutul încărcat de semnificaţii istorice. Construcţia acestei superbe clădiri a fost încredinţată arhitectului elveţian Bernard Tschumi şi unui arhitect grec, Michael Photiadis, care au lucrat împreună timp de patru ani. Această minune a lumii moderne atrage, anual, peste 2 milioane de turişti, iar clădirea ultramodernă a fost distinsă în anul 2010 cu premiul „Best Worldwide Tourism Project” de Asociaţia Scriitorilor Britanici de Turism.
Muzeul Acropolis are o suprafaţă totală de 250.000 de metri pătraţi şi este înconjurat de un parc de 7.000 de metri pătraţi. Cele patru niveluri ale sale prezintă peste 4.000 de obiecte, găzduite de galeriile Arhaica, Partenon, Erehteion, Propylaea şi de Templul Atenei Nike. Clădirea adăposteşte sculpturi originale din Templul Parthenon, statui ce au fost realizate în secolul al V-lea î.Hr. La primul etaj, în galeria dedicată Erehteionului, vizitatorii pot admira cariatidele originale, statuile celor şase fecioare din Caria. Totodată, curioşii pot vedea modul în care sunt restaurate şi curăţate cariatidele cu ajutorul tehnologiei laser. De asemenea, mai pot fi admirate diversele copii ale frizelor şi frontoanelor care împodobeau vechile temple ale Acropolei.
Muzeul Naţional de Artă, bijuteria culturii naţionale a României
După ce ne-am desfătat cu minunile artei şi culturii mondiale, e momentul să aruncăm o privire şi în curtea noastră. Muzeul Naţional de Artă al României este cel mai important muzeu de artă din ţară şi a fost fondat în anul 1948, după expulzarea de tristă amintire a Majestăţii Sale Regele Mihai I şi a Familiei Regale. Fostul Palat Regal dispune de o colecţie importantă a Regelui Carol I, aflată iniţial la Castelul Peleş de la Sinaia, precum şi în alte saloane ale reşedinţelor regale române. O altă parte a exponatelor a fost adusă de la Muzeul Brukenthal din Sibiu, din alte muzee bucureştene cum a fost Anastase Simu, Dr. Ioan şi Nicolae Kalinderu, precum şi din colecţii particulare. Pe lângă aceste exponate, a fost cooptată şi colecţia primului muzeu de artă din Bucureşti, înfiinţat în anul 1836, în clădirea unei şcoli a Mănăstirii Sfântul Sava, la iniţiativa pictorului Carol Valenstein.
În zilele noastre, muzeul expune peste 70.000 de exponate separate în două direcţii principale: Galeria Naţională, ce are în componenţă lucrările celor mai buni pictori români (Ion Andreescu, Theodor Aman, Nicolae Grigorescu, Gheorghe Petraşcu etc.) şi Galeria de Artă Europeană, care a luat fiinţă la data de 20 iunie 1951 şi care include elemente de sculptură, pictură şi artă decorativă (covoare, goblenuri, mobilier, ceramică, broderii), provenind din secolul al XIV-lea şi până în secolul al XX-lea.
Muzeul bucureştean rivalizează cu celelalte bijuterii de profil ale omenirii, având în vedere faptul că un loc de seamă este ocupat de lucrări renascentiste prestigioase, precum picturile „Răstignirea” de Antonello da Mesina, „Madona cu pruncul” a lui Domenico Veneziano, „Sfântul Ieronim în pustiu” de Lorenzo Lotto, „Răstignirea” lui Jacopo Bassano şi „Buna Vestire” de Tintoretto. Lucrările din secolul al XVII-lea sunt reprezentate de „Tânăra mamă” de Orazio Gentileschi, pânză realizată sub puternica influenţă a lui Caravaggio, şi „Lupta lui Hercule cu centaurul Nessus” de Luca Giordano. „Veacul de aur” al picturii spaniole este prezent prin trei lucrări de marcă ale lui El Greco, „Sfântul Mauriciu”, „Adoraţia păstorilor” şi „Cununia Fecioarei Maria”, despre care se presupune că ar fi fost realizată în ultimul an de viaţă al pictorului. Nu trebuie neglijate nici creaţiile naţionale, cum ar fi o parte dintre lucrările sculptorului Constantin Brâncuşi, celebra pictură „Carul cu boi” a lui Nicolae Grigorescu, dar şi icoanele pe lemn şi pe sticlă.