de Adela Stăncescu
În timpul primelor civilizaţii din lume, berea nu conţinea prea mult alcool, dar era hrănitoare, şi de aceea ocupa un loc important în dieta oamenilor. Era consumată şi de sclavi, şi de regi, fiind folosită şi ca medicament. Atunci erau câteva zeci de sortimente, iar astăzi sunt peste 20.000 în toată lumea. Dintre toate acestea, specialiştii spun că cea mai bună este cea trapistă, preparată de călugării de la o mănăstire din Belgia.
În Mesopotamia era băută cu paiul
În zona dintre fluviile Tigru şi Eufrat (pe teritoriul Irakului de azi), numită în Antichitate Mesopotamia, unde s-au inventat scrierea, matematica, astronomia, calendarele, sistemele de irigaţii, roata, sandalele şi altele, a fost preparată pentru prima dată şi berea. A fost obţinută întâi de sumerieni, aproape în acelaşi timp cu dezvoltarea culturilor agricole, şi s-a răspândit apoi în toată lumea antică. Se pare că a apărut în mod accidental, din pâinea care s-a udat şi a început să fermenteze. Arheologii au găsit recipiente cu urme de drojdie şi hamei vechi de 7.000 de ani, dar şi tăblițe de lut din Babilon, pe care au fost scrise reţete de preparare. În acele vremuri, cei care se ocupau de producerea băuturii erau foarte respectaţi, fiind plătiţi cu vite, orz sau pământ. Se obţineau aproape 20 de sortimente de bere, iar unele erau folosite numai pentru ritualuri divine. Chiar dacă nu avea spumă şi nu era filtrată, era preferată de toţi oamenii, şi era băută dintr-un vas mare, cu un pai lung ce funcționa pe post de filtru.
Un bun medicament pe vremea faraonilor
Din Mesopotamia, berea a fost exportată în Egipt, cu 5.000 de ani în urmă, unde a devenit o băutură foarte populară. Până şi sclavii care munceau la construirea piramidelor primeau la prânz bere în loc de mâncare. Era un aliment de bază în dieta zilnică a tuturor oamenilor, alături de pâine, fiind apreciată şi de faraon. Consumul era mai răspândit în regiunile în care viţa-de-vie nu putea fi cultivată. Egiptenii o foloseau şi la procesiunile religioase, dar şi pentru înzestrarea mormintelor. De asemenea, era şi un leac bun pentru tratarea crizelor de nervi, anemiei, indigestiei şi tulburărilor sexuale. Istoricii spun că un document scris în jurul anului 1600 î.Hr. conţine peste 100 de reţete medicale în care era inclusă această băutură.
Călugării i-au adăugat arome
Legiunile romane au introdus berea în bazinul mediteranean în jurul anului 55 î.Hr., şi apoi au predat reţeta de preparare şi popoarelor din nordul Europei, unde condiţiile erau prea puţin prielnice pentru cultivarea viţei-de-vie. În schimb, pământul era bun pentru cultivarea orzului şi hameiului. La început, berea se prepara în casă, iar mai târziu au fost înfiinţate primele fabrici, care au funcţionat în mănăstirile catolice. Călugării foloseau hameiul şi diferite condimente şi arome, de la coriandru, lemn-dulce şi ghimbir până la cireşe şi zmeură. În Europa, comercializarea berii a început în anul 1200, în regiunile în care se află astăzi Germania, iar îmbutelierea s-a făcut după 400 de ani.
„Produs autentic trapist”
De-a lungul timpului, berea călugărească a fost unul dintre cele mai apreciate sortimente. Chiar şi acum, cea mai bună marcă este una produsă la Mănăstirea Sfântul Sixtus din Westvleteren, în Belgia. Se numeşte „Westvleteren Abt 12” şi are un gust dulce-amărui, iar concentraţia de alcool este mai mare decât la alte beri. Cei 30 de călugări trapişti care vieţuiesc aici fac parte din Ordinul catolic cistercian, ce urmează regulile Sfântului Benedict. Ei au început să facă bere din nevoia de autofinanţare, iar acum produsul lor este renumit în toată lumea. Deşi cererea este foarte mare, producţia nu a crescut foarte mult. Marea problemă este cea a spaţiului, deoarece fabricarea băuturii trebuie să se facă numai în abaţii, sub controlul călugărilor, pentru ca astfel să se păstreze eticheta de „produs autentic trapist”. Cele şase sortimente de aici se pot cumpăra numai de la magazinul mănăstirii, după ce se face o rezervare prin telefon. Preţul unei cutii variază între 30 şi 39 de euro, dar a ajuns să fie vândută online şi cu 800 de euro.
Excesul, un duşman al siluetei
Obținută, de obicei, din patru produse naturale - drojdie de bere, malț, hamei și apă -, berea are în componenţa ei acid folic, vitamine din grupa B, potasiu, fier şi calciu. Datorită acestui conţinut, reduce riscul de diabet, hipertensiune arterială şi cancer de colon şi protejează împotriva osteoporozei. Indiferent de tipul ei, berea este un bun medicament, dar, dacă este consumată în exces, poate favoriza depunerea grăsimilor pe tot corpul. Aşa arată un studiu publicat de cercetătorii suedezi. Peste 20.000 de voluntari au fost observaţi timp de opt ani: au fost împărţiţi în mai multe categorii, în funcţie de câtă bere au băut, şi li s-au măsurat greutatea şi dimensiunile corpului. Concluzia a fost că o cantitate moderată de bere, adică sub 500 ml pe zi, nu poate provoca proeminenţa abdomenului.
Inedit