de Andrei Dicu
Alexandre Dumas fiul s-a născut la Paris, la 27 iulie 1824. Rămas în istoria literaturii graţie romanului „Dama cu camelii”, Dumas fiul a avut o viaţă zbuciumată şi a fost nevoit, încă din copilărie, să lupte cu celebritatea tatălui său. Personaj carismatic, Dumas fiul s-a stins din viaţă la 27 noiembrie 1895, la Marly Le Roy, lăsând în urmă savuroase poveşti de amor şi un personaj devenit gigantic: Dama cu camelii sau... Traviata.
Declarat „copil din flori” de autorul celor „trei muschetari”
Din primii ani, Alexandre Dumas fiul a trebuit să plătească păcatele tatălui său, unul dintre scriitorii grandioşi ai Franţei şi ai Europei, dar, în acelaşi timp, un fustangiu de primă clasă. Alexandre Dumas tatăl, autorul (printre altele) celebrului roman „Cei trei muschetari”, o carte care a marcat adolescenţa multora dintre noi, era o fire petrecăreaţă şi un tip seducător, calităţi care i-au atras admiraţia femeilor şi pe care avea să i le transmită şi fiului său. Dumas tatăl profita din plin de farmecul cu care l-a înzestrat divinitatea şi nu „ierta” nicio naivă care îi cădea în cursă, indiferent că era vorba despre dansatoare, bucătărese sau doamne provenite din mica nobilime franceză. Dintr-o astfel de „provocare”, pe care Dumas a tratat-o cu… seriozitate, avea să vină pe lume, neprogramat, Alexandre fiul. Imediat după ce s-a născut, tatăl şi mama sa, o croitoreasă pe nume Chaterine Laure Labay, l-au declarat pe Alexandre junior „copil din flori”, cu părinţi necunoscuţi. Totuşi, mama sa l-a crescut până la vârsta de 7 ani, iar la 17 martie 1831, Alexandre Dumas tatăl s-a îndurat să-şi recunoască fiul. Imediat, micuţul a devenit subiect de dispută între părinţi, pentru ca o săptămână mai târziu să fie recunoscut şi de mama sa, iar după o luptă aprigă între Alexandre senior şi Chaterine, puştiul a fost luat în îngrijire de influentul bărbat. „Copilul este mic, dar în el e cuprins omul; creierul este mic, dar el adăposteşte gândirea; ochiul nu este decât un punct, dar el cuprinde cu privirea întregul orizont”, avea să scrie, mai târziu, Alexandre în „Dama cu camelii”. Pentru că romancierul nu-şi găsea decât rareori timp pentru el, doi ani mai târziu, Dumas junior a ajuns la internat, acolo unde s-a deprins în tainele „şcolii vieţii”, beneficiind de ajutorul golanilor de vârste mai mari.
Între Marie şi Marguerite
Anul 1844 a fost crucial pentru Dumas fiul. Tânărul a întâlnit-o pe Marie Duplessis, care i-a devenit, în scurt timp, amantă şi care, ulterior, îl va inspira în crearea personajului Marguerite Gautier, eroina romanului „Dama cu camelii”. La apariţia acestui roman a mai contribuit o întâmplare uimitoare. Dumas a aflat de licitaţia lucrurilor din casa unei fete întreţinute, un fenomen normal pe vremea aceea. A mers la adresa respectivă, unde a aflat că a murit Marguerite Gautier, o foarte frumoasă curtezană. La licitaţie a cumpărat cartea „Manon Lescaut”, scrisă de Abatele Prevost şi primită de Marguerite de la un bărbat pe nume Armand. A doua zi, acest Armand a venit acasă la Dumas, rugându-l să-i restituie romanul. Cei doi s-au împrietenit, dar Armand a ţinut morţiş să obţină permisiunea surorii Margueritei de a o deshuma şi de a-i muta trupul într-un cimitir mai bine întreţinut. Dumas l-a însoţit la deshumare pe Armand, însă acesta din urmă a suferit o criză nervoasă. Medicul i-a pus diagnosticul de febră cerebrală. În timpul perioadei de refacere, cei doi au devenit foarte apropiaţi, iar Armand i-a povestit amicului povestea sa şi a acelei fete.
A devenit membru al Academiei Franceze şi a scris piese împreună cu tatăl său
Un an mai târziu a văzut lumina tiparului primul roman ce purta semnătura lui Alexandre Dumas fiul, „Les aventures de quatre femmes et d’un perroquet” („Aventurile a patru femei şi ale unui papagal”), urmat de volumul de versuri „Peches de jeunesse” („Păcatele tinereţii”). În 1864, scriitorul s-a căsătorit cu Nadjeschda Narîşkin, văduva principelui rus Aleksandr Narîşkin. După trei ani s-a născut fiica sa, Jeannine, botezată astfel după numele personajului principal al piesei „Les idées de Madame Aubray” („Gândurile doamnei Aubray”). Devenit membru al Academiei Franceze, Dumas fiul era deja una dintre cele mai importante personalităţi culturale ale vremii. A scris, împreună cu tatăl său, „Tinereţea lui Ludovic al XIV-lea”. De altfel, cu Dumas senior a colaborat şi la piesa „Joseph Balsamo”, o dramă în cinci acte. Viaţa personală continua însă să scârţâie… După moartea primei sale soţii, în 1895, s-a căsătorit cu Henriette Regnier de La Brière, cunoscută actriţă şi regizoare. Scriitorul a murit în acelaşi an, la 27 noiembrie, şi a fost înmormântat în cimitirul Montmartre. „Viaţa este ultima obişnuinţă pe care trebuie să o pierdem, pentru că este prima pe care am căpătat-o”, scrisese Dumas fiul în volumul „Cugetări”.
Traviata sau „Dama cu camelii“, o capodoperă a epocii
„Dama cu camelii”, romanul care i-a adus celebritatea lui Alexandre Dumas fiul, a apărut în anul 1848, iar patru ani mai târziu, autorul l-a adaptat pentru teatru. Piesa respectivă s-a bucurat de un succes enorm, devenind una dintre cele mai importante creaţii din secolul al XIX-lea. De asemenea, lucrarea l-a inspirat pe compozitorul italian Giuseppe Verdi în crearea operei „La Traviata”, cunoscută de miliarde de iubitori ai muzicii. Care a fost însă povestea reală a personajului tragic care i-a inspirat pe Dumas şi pe Verdi? Rose Alphonsine Plessis (1824-1846), născută în satul Nonant, nu departe de orașul Bayeux din Franța, a fugit de acasă la vârsta de 13 ani. Ajunsă la Paris cu buzunarele goale, ea a devenit prostituată. La 18 ani devenise deja o cunoscută și scumpă curtezană („curtezană” se traduce „traviata” în italiană). Încercând să scape de urmărirea familiei, și-a schimbat numele de fată în Marie Duplessis. În această perioadă l-a cunoscut pe Alexandre Dumas fiul, care s-a îndrăgostit de ea și cu care a întreținut legături amoroase. Întrebat despre relaţia dintre el şi juna năbădăioasă, Dumas avea să-şi apere iubita, pe care n-o considera deloc o femeie uşoară: „O doamnă este acea femeie care îl face pe bărbat să se poarte ca un domn”. Relaţia dintre ei a continuat chiar și după căsătoria fetei, până la prematura sa moarte, care a survenit în urma unei tuberculoze, la data de 3 februarie 1846, la vârsta de numai 22 de ani. Sicriul Mariei, acoperit cu o mulțime de camelii, floarea sa preferată, a fost depus în cimitirul Montmartre. În libretul operei lui Giuseppe Verdi, „La Traviata”, personajul principal apare sub numele de „Violetta Valery”, deși în romanul lui Dumas se numeşte Marguerite Gautier.