de Andrei Dicu şi Silviu Ghering
Poate părea scenariul unui film SF, dar este vorba despre o serie de episoade reale. Banatul a fost, în mai multe rânduri, scena unor episoade de vampirism care au șocat Europa, vestea lor ajungând până în cancelariile imperiale. Prima întâmplare de acest gen s-a petrecut în secolul al XVIII-lea, iar în urma sa a apărut un val de psihoză, care a dus la crearea mai multor lucrări, având în prim plan vampirismul.
Soldați morți din cauze necunoscute
În urmă cu trei secole, o adevărată epidemie de vampirism a izbucnit în Banat. În Timișoara, unul dintre cele mai moderne orașe de la acea vreme, oamenii scormoneau mormintele în căutarea morților vii și nu se dădeau în lături de a le înfige țăruși în inimă defuncților bănuiți că s-ar fi transformat în strigoi. Totul a început în momentul în care soldații unei tabare militare aflate în apropierea Timişoarei au început să moară din cauze necunoscute. Alertată, Curtea de la Viena a trimis, de urgență, în Banat, un medic imperial. Militarii își pierdeau, pe rând, pofta de mâncare, se deshidratau și se topeau pe picioare. Apoi, mureau, fără să acuze vreo durere sau să sufere de vreun simptom cunoscut.
Testul tânărului călare pe armăsarul negru
Medicul Gerhard van Swieten avea misiunea de a investiga cauzele morților suspecte. Tot el fusese însărcinat să pună capăt zvonurilor potrivit cărora un mort viu s-ar fi aflat în preajma soldaților și le-ar fi supt sângele, în somn. Faptul că unii dintre muribunzi au izbutit să povestească despre arătarea albă de care se simțeau urmăriți nu i-a făcut deloc doctorului misunea mai ușoară. Deși exista un decret emis de Împărăteasa Maria Tereza (n.r. - asupra căreia vom reveni), care interzicea profanarea mormintelor, localnicii au hotărât să-l ignore, convinși că tabăra militarilor era bântuită de vampiri. Astfel, au ales un tânăr pe care l-au plimbat călare pe un armăsar negru, printre morminte. Atunci când armăsarul a refuzat să treacă pe lângă un mormânt, oamenii au știut că au descoperit ucigașul. Sub capacul sicriului au dat peste un trup intact, în care au înfipt un țăruș de lemn. Dacă ritualul lor a avut sau nu vreun rezultat, rămâne un fapt neconsemnat în documentele vremii. Cu toate acestea, poveștile referitoare la acest caz sinistru au circulat în continuare...
Maria Tereza și-a trimis propriii medici
Anii au trecut și, în 1928, vampirologul de renume mondial Montague Summers a publicat lucrarea „The Vampire in Europe” („Vampirul în Europa”), în care a prezentat dovezi privind existența unor cazuri de vampirism în Ungaria, Bohemia, Serbia și în Timișoara (Temeswar). Savantul a pornit de la întâm- plările ciudate petrecute în Banatul secolelor al XVII-lea și al XVIII-lea, aflat pe atunci sub dominație austro-ungară. Veritabila epidemie de vampirism, răspândită cu precădere în zonele rurale ale Banatului, a determinat-o pe Împărăteasa Maria Tereza să-și trimită propriii medici, pentru a investiga presupusele cazuri de vampirism. Psihoza legată de amenințarea strigoilor a cuprins până și autoritățile austro-ungare, care au pornit o adevărată vânătoare de vampiri, realizând o serie de anchete și de rapoarte medico-legale, prin examinarea cadavrelor presupușilor vampiri. Pentru a ține departe spiritele rele, zeci de ani după primul caz la care ne-am referit, sătenii au dezgropat morții, pentru a vedea în ce stadiu de descompunere sunt și le-au înfipt țepușe în inimi. Mai târziu, oamenii au inventat niște dispozitive, pentru a nu mai fi nevoiți să profaneze mormintele: coșciugele erau legate la o țeavă care se termina, la suprafață, cu un clopoțel...
„The Golden”, fațeta romanțată a vampirismului
În anul 1994, scriitorul american Lucius Shepard primea Premiul Locus pentru cel mai bun roman horror, cu cartea „The Golden”, în care a descris întâmplări bizare cu vampiri, petrecute în zona Banatului. La mijlocul secolului al XIX-lea, locul de întâlnire al vampirilor era stabilit într-un castel aflat în apropierea Timișoarei. Aici, potrivit autorului lucrării, urmau să se petreacă ceremonii de decantare, în care vampirii trebuiau să bea din sângele unei muritoare cu sânge perfect, numită „Golden”, pentru a mai trăi încă 500 de ani. Însă, ritualul nu a mai avut loc, pentru că fata a fost ucisă. Patriarhul clanului de vampiri din Banat l-a chemat pe detectivul Michel Beheim, pentru a soluționa crima. Talentatul investigator a fost prins în intrigile de familie ale vampirilor și a luptat să supraviețuiască în castelul-labirint din Banat și să afle marele secret tăinuit, care ar putea schimba, pentru totdeauna, lumea celor vii. Dar, Beheim nu a reușit să-și ducă ancheta la bun sfârșit, pentru că s-a îndrăgostit de o tânără-vampir, Alexandra, devenind astfel el însuși vampir.
Ritualuri primitive pentru uciderea strigoilor
În Banat, mai ales în zonele rurale, persistă credința că vampirii (numiți „strigoi”, „vârcolaci” sau „pricolici”) ar acționa cu precădere în noaptea de 22-23 aprilie, când se spune că toate spiritele rele prind viață, iar strigoii și strigoaicele umblă pentru a lua mana vitelor mulgătoare. Țăranii împodobesc ferestrele și ușile cu crengi de rug sălbatic, adunate din locuri îndepărtate, unde nu se aude cântecul cocoșului sau se descântă leuștean, pelin și boz, care se pun la picioarele vitelor și oilor. Un alt obicei este ca, la trei ani după moartea unui copil, la cinci ani după decesul unui adolescent și la șapte ani de la moartea unui adult, mormintele acestora să fie deschise pentru a se verifica dacă nu prezintă semnalmentele unor vampiri. În trecut, pentru distrugerea unui presupus vampir, țăranii înfigeau un țăruș în corpul celui decedat, după care cadavrul era decapitat și i se punea usturoi în gură. O altă practică era arderea corpului neînsuflețit, după ce în prealabil fusese dezmembrat, și amestecarea cenușei cu apă, pentru a fi băută de membrii familiei celui decedat, înlăturând spiritele rele.
Petar Blagojevic, primul caz „oficial“ din România
Primul vampir „oficial” din România a apărut tot în Banat, în localitatea Grădiștea Mare. Petar Blagojevic a murit la vârsta de 62 de ani și a fost îngropat creștinește, cu preot. La scurt timp după înmormântare, groaza a pus stăpânire pe sat. Localnicii au început să moară unul după altul, aparent sleiți de vlagă. Pe patul de moarte, unul dintre săteni a povestit că a fost vizitat noaptea de Blagojevic, care l-a strâns de gât. Ulterior, a decedat și fiul lui Blagojevic și imediat s-a răspândit zvonul potrivit căruia mortul și-a vizitat băiatul, cerându-i de mâncare. Refuzat, Blagojevic și-a ucis fiul, sugându-i sângele. Soția lui Blagojevic a povestit, disperată, vecinilor că a fost vizitată noaptea de cel răposat, care și-a cerut opincile. De frică, sătenii s-au mutat în alt sat. Oamenii au continuat să moară, unul în fiecare noapte, vreme de nouă nopți. Ulterior, localnicii au decis să-l dezgroape pe Blagojevic și să caute semnele specifice vampirismului. Cadavrul nu intrase în descompunere, părul și barba îi crescuseră, avea piele nouă și unghii noi crescute, cele vechi fiind căzute. Sătenii au fost cuprinși de revoltă și i-au înfipt un țăruș în inima din care a țâșnit sânge proaspăt. Apoi, au ars cadavrul...