Main menu

header

608 14 1de Cătălina Tăgârță

În cazul patologiei cavității uterine, histeroscopia reprezintă una dintre cele mai eficiente și mai puțin invazive metode de diagnostic. În plus, un avantaj major al investigației este acela că, odată depistată problema din interiorul uterului, medicul poate interveni în timp real, deci în cadrul aceleiași ședințe. Astfel, pacientul este scutit atât de stresul, cât și de plata unei noi intervenții.

Spre deosebire de laparoscopie, se face și cu anestezie locală

Spre deosebire de laparoscopia exploratorie, care vede exteriorul uterului și în cadrul căreia se poate interveni, de asemenea, în timp real pentru rezolvarea problemelor identificate, histeroscopia vizualizează uterul din interior și se poate face și fără anestezie generală. Însă în acest din urmă caz pacienta ar trebui să aibă un grad crescut de suportabilitate a durerii, mai ales dacă este diagnosticată cu o problemă.

Metoda constă în introducerea prin canalul cervical a unui telescop extrem de subțire (între trei și cinci milimetri diametru), la capătul căruia se montează o cameră video asemănătoare celei folosite în laparoscopie. Histeroscopia excelează prin faptul că intervenția este efectuată doar de un singur operator, din acest motiv procedura poate fi realizată și în condiții de cabinet.

Se poate interveni în timpul procedurii

În timpul procedurii, pacienta este poziționată pe masa ginecologică. Tipul de anestezie (locală sau generală) este ales de medic în funcție de istoricul și de starea emoțională a pacientei, precum și de tipul de procedură preconizat și de alegerea anestezistului. Chirurgul practică o toaletă cu betadină a vaginului, iar apoi pune în evidență colul uterin cu ajutorul a două valve. Se prinde colul cu o pensă specială și se măsoară cavitatea uterină cu ajutorul unui histerometru. Se dilată apoi canalul cervical în mod progresiv, până se ajunge la dimensiunea instrumentului folosit de medic. Se introduce canalul de lucru, apoi telescopul, după care se destinde cavitatea uterină și se vizualizează în mod sistematic: fund uterin, perete anterior, perete posterior, cele două ostimuri tubare (trompe) și canalul cervical. Dacă medicul constată că totul este în regulă, procedura se încheie aici. În cazul în care descoperă probleme, în funcție de gravitatea acestora poate interveni sau nu.

Polipii intracavitari pot bloca accesul în trompă

Printre afecțiunile ce pot fi diagnosticate în timpul histeroscopiei se numără: fibrom uterin, polipi intracavitari, sinechii uterine, cancer endometrial, corpi străini intrauterini, anomalii congenitale, stenoză ostium tubar, hiperplazie polipoidă endometrială sau inflamații de cauză necunoscută ale mucoasei. Polipii intracavitari sunt o entitate anatomică destul de des întâlnită în cursul histeroscopiilor. Ei se prezintă ca mici excrescențe de diferite dimensiuni, care au o formă mai degrabă sferică și sunt legați de peretele uterin printr-un mic pedicul. Localizarea lor poate fi la nivel fundic, pe peretele anterior sau posterior al cavității uterine, dar se pot situa și la nivelul ostiumurilor tubare, obturând accesul spermatozoizilor.

Fibromul uterin, cauză de infertilitate

Fibromul poate fi diagnosticat dacă este situat intramural și proeminent sau dacă este dezvoltat în cavitate, denumit submucos. Nodulii submucoși apar ca proeminențe mai mult sau mai puțin voluminoase, cu un contur regulat sau nu, cu o zonă de implantare mai mare sau mai mică. Nodulii intramurali pot fi vizualizați dacă deformează suprafața cavității uterine. Ei pot avea diferite localizări, cu profunde implicații asupra fertilității pacientei. În general, dacă au bază mică de implantare, aceștia sunt ușor de îndepărtat. Însă sunt și cazuri în care se localizează în zone critice ale cavității uterine și fie împiedică pasajul spermatozoizilor în cavitatea uterină, fie comprimă/blochează accesul în trompă.

Sinechia, caracterizată de aderențe

În cazurile de sinechie uterină (totală sau parțială) se pot vizualiza lipsa endometrului, prezența de aderențe sau lipsa de distensie a cavității uterine în anumite zone, caz în care e necesară secționarea aderențelor cu foarfecele sau cu electrocauterul, în vederea obținerii camerei de lucru. În cazul în care chirurgul descoperă leziuni sugestive pentru neoplasm endometrial se impune efectuarea unei biopsii la vedere din zona transformată tumoral, care ulterior va fi examinată histopatologic. Anomaliile congenitale reprezintă și ele un segment important al cazurilor de infertilitate care pot fi descoperite și uneori tratate chirurgical pe cale histeroscopică. Malformațiile uterine ce pot fi diagnosticate histeroscopic sunt septul uterin (numit și uter septat), uterul bicorn și didelf, uterul unicorn cu sau fără corn rudimentar. Dintre acestea, doar uterul septat beneficiază de abord chirurgical prin rezecția histeroscopică a septului.

Tratați corect și la timp infecțiile și inflamațiile!

Există cazuri în care, fie din cauze infecțioase, fie inflamatorii, ostimurile tubare sunt complet stenozate, nu mai au compresiuni extrinseci (noduli fibromatoși). În aceste situații se observă lipsa vizualizării orificiilor tubare, cornurile uterine terminându-se în deget de mănușă, cum spun medicii. De aceea este recomandat ca infecțiile și inflamaţiile să nu treacă neobservate și să fie tratate la timp. Deseori, la examenul histeroscopic, se descoperă existența unui endometru bogat reprezentat, cu numeroase proeminențe mai mult sau mai puțin regulate, cu aspect polipoid, cu suprafață adâncă, neregulată și inegal colorată. Condiţia aceasta poartă numele de hiperplazie polipoidă a endometrului și reprezintă o cauză de infertilitate.

Histeroscopia durează circa 30-40 de minute, în funcţie de patologia pacientei şi de timpul necesar rezolvării problemelor identificate

Corpii străini intrauterini, surpriza de la capătul camerei

Există și situații în care, în timpul histeroscopiei, medicii au surpriza să găsească în interiorul uterului corpi străini. Cel mai frecvent întâlnite sunt dispozitivele anticoncepționale intrauterine, care nu au putut fi extrase clasic din pricina deteriorării firului, spre exemplu. Rareori se pot vizualiza fragmente tisulare (oase ale craniului, coaste, vertebre) ale unor feți din sarcini vechi, incomplet eliminate.