de Monica Beleneş şi Daniel Alexandrescu

Afecțiunile inflamatorii cronice, precum poliartrita reumatoidă (PR), spondilartrita axială (axSpA) și artrita psoriazică (PSA), se manifestă frecvent la femeile de vârstă fertilă. De exemplu, PR afectează de trei ori mai multe femei decât bărbați. Consecințele unei boli active în timpul sarcinii pot avea implicații grave atât pentru mamă, cât și pentru copil, ele incluzând un risc sporit de avort spontan, un risc sporit de naștere prematură, necesitatea unei operații cezariene și posibilitatea ca nou-născutul să fie mic în raport cu vârsta sarcinii. Anca Bobircă (medalion), medic specialist reumatologie și asistent universitar la UMF Carol Davila, ne-a spus cum trebuie să gestioneze aceste boli femeile de vârstă fertilă.

„O bună urmărire interdisciplinară le permite să aibă copii sănătoși”

- Cum afectează, fiecare dintre cele trei boli, femeile fertile?

- Pornind de la premisa că medicii reumatologi nu îngrijesc doar paciente trecute de prima tinerețe, și că bolile reumatologice inflamatorii debutează mai degrabă la pacienții tineri, aducem în discuție trei boli: poliartrita reumatoidă, spondilita anchilozantă, artropatia psoriazică. Fiecare dintre acestea poate debuta în copilărie (formele juvenile). Poliartrita reumatoidă afectează mai degrabă femeile, în vreme ce spondilartropatiile (spondilită anchilozantă și artropatia psoriazică) se întâlnesc mai frecvent la bărbați. Afectarea articulară periferică, respectiv axială sunt manifestările tipice ale acestor boli, fără a înregistra mari diferențe între sexe.

- Prin ce simptome se manifestă?

- Nu avem particularități notabile pentru manifestările la pacientele fertile, dar trebuie precizat că furtunile hormonale influențează descărcarea citokinică, și astfel, în perioada fertilă, agresivitatea bolii e ceva mai crescută. Și dacă tot vorbim despre femeile fertile, trebuie precizat că o bună urmărire interdisciplinară le permite să aibă copii sănătoși.

„Duce la grade variabile de invaliditate”

- Ce efecte au dacă nu se depistează la timp?

- Amânarea diagnosticului atrage întârzierea tratamentului, soldată cu progresie radiologică, distrucții articulare, anchiloze periferice sau la nivelul coloanei, adică funcționalitate limitată și grade variabile de invaliditate.

- Prin ce investigații se pot diagnostica?

- Clinica este completată de aparatură de imagistică (ultrasonografie musculoscheletală, IRM/CT și radiografie standard) și de analize de laborator. Pentru diagnosticarea poliartritei reumatoide folosim criteriile ACR EULAR 2010, pentru spondilită anchilozantă, criteriile ASAS, iar pentru artropatia psoriazică, criteriile CASPAR, toate realizate sub egida grupurilor de experți internaționali.

„Terapiile sunt decontate de Casă”

- Care sunt cauzele apariției acestor maladii?

- Consider că genetica este cea mai importantă, pacientele sunt predispuse la aceste boli. Trebuie precizat că cei mai mulți pacienți diagnosticați cu spondilartropatie prezintă Antigenul HLAB27 și că o mare parte dintre pacientele cu poliartrită reumatoidă prezintă epitopul comun. Peste această predispoziție se suprapune factorul declanșator, de cele mai multe ori o infecție virală sau bacteriană, oligosimptomatică.

- Ce tratament există pentru aceste afecțiuni și cât de eficient este?

- Tratamentul se escaladează pornind de la terapia antiinflamatoare nonsteroidiană, steroidiană, până la terapia imunosupresoare de tip sintetic sau biologic, toate fiind terapii decontate de Casa Națională de Asigurări. Pacienții pot prezenta răspuns rapid favorabil la terapie, intrând în remisiuni susținute pentru mai mulți ani.

„Trebuie evitate zonele supraaglomerate”

- Ce precauții trebuie luate în paralel cu tratamentul?

- În linii mari, pacienții trăiesc o viață normală, acesta fiind și scopul respectivelor terapii, obținerea unei remisiuni susținute, fără durere, tumefacție, redoare (rigiditate) matinală și mai ales fără progresie radiologică. Terapia imunosupresoare îi predispune la infecție. Dintre minimele recoman- dări ar fi de amintit: evitarea zonelor supraaglomerate, contactul cu persoane cu suferințe active de tip infecțios (viroze), tuberculoză și evitarea călătoriilor în țări exotice. Trebuie specificat că pacienții noștri nu prezintă gradul de imunosupresie din oncologie, deși împărțim anumite medicamente, dozele sunt net inferioare, deci nu putem discuta despre izolarea pacienților noștri.

„Pacienții pot prezenta răspuns rapid favorabil la terapie, intrând în remisiuni susținute pentru mai mulți ani”

„Pentru prevenţie este necesară profilaxia infecţiilor“

- Pot duce la deces?

- Dacă ne referim la tratament, vorbim despre deces în contextul unui pacient imunosupresat, care are posibilități limitate de apărare în fața unei infecții serioase. Dacă ne referim la riscul adus de boală asupra mortalității, putem spune că acești pacienți au o speranță mai mică de viață decât populația generală din cauza complicațiilor date de boală sau de tratament: boală renală, hepatică, cardiacă, neoplazii, sau din cauza aterosclerozei sistemice potențată de inflamație sau de corticoterapie.

- Se pot preveni în vreun fel?

- Profilaxia infecțiilor, tratament susținut și neapărat echipe interdisciplinare.

- Căror specialiști trebuie să se adreseze pacienții?

- Primul este medicul curant reumatolog, colaborarea cu acesta este esențială pe durata tratamentului. De aici, în funcție de agresivitatea bolii, tratament în clinică de Reumatologie, la domiciliu, sau la Boli Infecțioase și Pneumologie.