de Camelia Onciu
Seleniul este un oligomineral esențial, ceea ce înseamnă că organismul are nevoie de el doar în cantități foarte mici. Este prezent în mod natural în multe alimente și este disponibil și ca supliment alimentar. Cercetări recente sugerează că seleniul are proprietăți antiîmbătrânire și poate proteja împotriva bolilor asociate înaintării în vârstă.
Scade inflamația cronică
Îmbătrânirea biologică este un proces complex care implică leziuni moleculare, dezechilibru metabolic, modificări ale sistemului imunitar. Aceste probleme legate de vârstă, în special tumorile, bolile cardiovasculare și tulburările neuropsihice, pot fi contracarate cu seleniu. Unii cercetători cred că seleniul poate reduce inflamația cronică, strâns legată de îmbătrânire. Alții, însă, consideră că rezultatele trebuie completate cu studii mai complexe. Cert este că deficitul de seleniu poate slăbi capacitatea celulelor de a crește și de a se diviza, ceea ce accelerează îmbătrânirea. De asemenea, poate duce la vindecarea întârziată a rănilor, cataractă și pierderea percepției culorilor.
Întârzie degradarea ADN-ului
Seleniul este stocat în țesutul muscular, dar tiroida este organul în care se găsește în cea mai mare concentrație. Acest oligomineral este sursă de proteine cunoscute sub numele de selenoproteine, care joacă un rol-cheie în reproducere, metabolismul hormonilor tiroidieni și sinteza ADN-ului. Acționează și ca antioxidanți puternici care ajută la protejarea împotriva radicalilor liberi, responsabili de leziunile membranelor celulare și ADN-ului. În timp, acest lucru poate duce la inflamație, îmbătrânire prematură a pielii și o serie de boli asociate cu vârsta.
Controlează diabetul de tip II
O analiză din 2021 a constatat că selenoproteinele joacă un rol-cheie în controlul și eliminarea proteinelor pliate greșit, care se acumulează pe măsură ce îmbătrânim. Specialiștii au observat că acumularea de astfel de proteine este o caracteristică comună a îmbătrânirii și a bolilor legate de vârstă, inclusiv diabetul de tip II și boala Alzheimer.
Îmbunătățește funcțiile creierului
Deoarece nivelurile serice de seleniu scad odată cu vârsta, concentrațiile mici de seleniu pot fi asociate cu diminuări ale funcției creierului. Experții cred că acest lucru s-ar putea datora proprietăților antioxidante ale seleniului. Cu toate acestea, sunt necesare mai multe cercetări pentru a determina dacă suplimentarea cu seleniu poate ajuta la tratarea sau prevenirea declinului cognitiv.
Protejează pielea
Experții consideră că seleniul protejează pielea împotriva stresului oxidativ generat de ultraviolete (UV) prin stimularea enzimelor antioxidante dependente de seleniu: glutation peroxidaza (GPx) și tioredoxin reductază (TDR). Cu alte cuvinte, seleniul reduce efectul de piele îmbătrânită apărut ca urmare a expunerii la UV.
Telomeri mai lungi
Un studiu chinez din 2020 a constatat că aportul alimentar crescut de seleniu este asociat cu telomeri (ADN repetitiv la capătul fiecărui cromozom) mai lungi. Fiecare creștere cu 20 de micrograme a seleniului alimentar a fost asociată cu o lungime cu 0,42% mai mare a telomerilor la subiecții cu vârste de peste 45 de ani. Unii experți consideră lungimea telomerilor un biomarker al îmbătrânirii.
Mineral al longevității
Cercetătorii cred, de asemenea, că nivelurile mai ridicate de seleniu sunt asociate cu longevitatea. Mortalitatea de orice cauză a vârstnicilor cu niveluri scăzute de seleniu este semnificativ mai mare decât cea a celor cu un nivel ridicat de seleniu. Centenarii prezintă adesea niveluri sistemice mai ridicate de seleniu și fier și niveluri mai scăzute de cupru decât alți oameni în vârstă.
Previne boala coronariană
O meta-analiză a cercetătorilor americani a descoperit că persoanele cu niveluri mai scăzute de seleniu prezintă un risc mai mare de boală coronariană. Alte rezultate susțin că seleniul poate juca un rol important în prevenirea cancerului, datorită capacității sale de a proteja celulele împotriva deteriorării și mutațiilor ADN-ului. Unele studii sugerează că nivelul optim de seleniu poate proteja împotriva bolilor tiroidiene.
55 de micrograme pe zi
Anumite categorii sunt mai expuse riscului de deficit de seleniu decât majoritatea oamenilor: persoanele infectate cu HIV și cele care prezintă insuficiență renală care necesită hemodializă. Riscul este crescut și în cazul celor care urmează o dietă vegetariană. Majoritatea adulților au nevoie de 55 de micrograme de seleniu pe zi. Femeile însărcinate, totuși, ar trebui să consume 60 mcg. În timpul alăptării, seleniul trebuie să crească la 70 mcg.
Se găsește în pământ și în alimente
Organismul uman nu-și generează propriul seleniu. Din fericire, mineralul se găsește într-o mare varietate de alimente care pot fi ușor incluse în dietă. Deoarece seleniul se găsește în sol, nivelurile din alimente depind de cât de mult seleniu a fost în solul în care au fost cultivate legumele. Nucile braziliene, fructele de mare și organele sunt printre cele mai bogate surse alimentare de seleniu. De exemplu, 28 de grame de nuci braziliene conțin 544 de micrograme sau 989% din valoarea zilnică recomandată. Alte surse bune de seleniu sunt sardinele, carnea de vită, creveții, telemeaua de vacă, orezul brun, ouăle fierte, grâul integral, fasolea, lintea.
Ce e mult nu e bun
Dacă o persoană depășește în mod constant limita superioară recomandată de 400 mcg prin alimente sau suplimente, pot apărea efecte adverse. Unul dintre primele semne ale consumului excesiv de seleniu este respirația cu miros de usturoi și gust metalic în gură. Alte semne: căderea părului și a unghiilor, leziuni ale pielii, dinți pătați, greaţă, diaree, oboseală, iritabilitate. Administrarea de megadoze de seleniu poate duce la detresă respiratorie acută, simptome gastrointestinale și neurologice severe, insuficiență renală, insuficiență cardiacă și, în cazuri extreme, deces.