de Simona Soare Ghișea şi Flori Pintea

Hiperkaliemia (termen medical utilizat pentru cei cu valori de potasiu mai mari decât cele normale) nu este o boală de sine stătătoare, ci o consecință a mai multor afecțiuni. Boala renală avansată, diabetul zaharat slab controlat, lupusul, administrarea anumitor medicamente ce rețin potasiul în organism - toate acestea reprezintă doar câteva dintre situațiile care pot provoca hiperkaliemie. Cele mai severe semne ale acesteia presupun afectarea sistemului cardiovascular.

Fructele și legumele conțin din abundență acest mineral

Potasiul este un electrolit, adică un mineral din organismul nostru care, odată combinat cu apa, capătă o încărcătură electrică. Acest mineral se găsește predominant în interiorul celulei și, în mici cantități, în oase și în sânge. Un echilibru adecvat între calciu, sodiu și potasiu în plasma sangvină este necesar pentru funcționarea cardiacă optimă. Electroliții contribuie la echilibrarea presiunii și a concentrației substanțelor în interiorul și în afara celulelor. Astfel, potasiul este de ajutor într-o serie de funcții esențiale ale corpului, cum ar fi tensiunea arterială, echilibrul normal al apei, contracțiile musculare, dezvoltarea scheletului, ritmul cardiac, echilibrul pH-ului (aciditatea și alcalinitatea) și digestia. Acest mineral se regăsește într-o diversitate de alimente, cu predilecție în fructe și legume. Fructele uscate (stafide, caise), nucile, laptele vegetal (soia, migdale) și lactatele reprezintă surse bogate de potasiu. Fasolea, lintea, cartofii, dovleacul, dovleceii, spanacul, broccoli, frunzele de sfeclă, avocado, bananele, pepenele galben, portocalele, roșiile, migdalele, puiul, precum și somonul, abundă în acest mineral. Alimentele bogate în potasiu sunt, de regulă, considerate sănătoase. Totuși, acestea ar trebui eliminate din meniul celor care au fost depistați cu niveluri mari de potasiu în sânge, în urma investigațiilor medicale.

În situațiile grave, pacientul suferă de aritmie cardiacă

Dacă nivelul de potasiu din sânge este în exces, apar multiple complicații în organism. Cei mai mulți pacienți se simt rău abia după ce semnele și simptomele hiperkaliemiei încep să se dezvolte. Unele dintre simptome sunt slăbiciune musculară, tremurături la nivelul brațelor sau al picioarelor, furnicături și înțepături în degetele de la mâini și picioare. În plus, toate aceste simptome pot fi însoțite de greață, vărsături și insomnie. În situațiile foarte grave, pacientul suferă de aritmie cardiacă. Aceasta este o tulburare a bătăilor inimii, care afectează intensitatea, frecvența și regularitatea contracțiilor cardiace. Hiperkaliemia se poate manifesta prin paralizie ascendentă și insuficienţă respiratorie. Deși niciunul dintre simptomele de mai sus nu este specific doar hiperpotasemiei (hiperkaliemiei), dacă le aveți, ar trebui să solicitați asistență medicală imediată. Grupurile cu risc ridicat de a suferi de hiperkaliemie includ persoanele care au trecut recent printr-o intervenție chirurgicală sau au avut leziuni de arsură ori zdrobire, pacienții cu boală Addison, insuficiență renală cronică, afecțiuni hemolitice și rabdomioliză (sindrom caracterizat de distrugerea țesuturilor musculare scheletice). Diabetul zaharat slab controlat poate provoca și el această problemă de sănătate. Altă afecțiune ce afectează capaci- tatea organismului de a elimina potasiul este lupusul. Medicamentele (inhibitori de enzimă de conversie, antiinflamatoare nesteroidiene) pot, de asemenea, să inducă hiperpotasemie, mai ales pe fondul unei funcţii renale alterate.

Un simplu test de sânge detectează hiperkaliemia

Dacă medicul suspectează că puteți suferi de hiperkaliemie, el va efectua teste atât pentru a măsura cantitatea de potasiu din fluxul sangvin, cât și pentru a stabili dacă problema de sănătate v-a afectat inima. În cazul în care nivelurile de potasiu nu se încadrează în intervalul normal, medicul vă va ajuta să le ajustați, prin intermediul unui tratament, dar şi al unui regim alimentar, din care vor lipsi alimentele și suplimentele bogate în acest mineral. O electrocardiogramă poate dezvălui blocaje cardiace și aritmii asociate cu hiperkaliemie, iar un test de sânge va indica un nivel ridicat de potasiu. Dacă valorile potasiului sunt peste 6,5 mmol/L (milimoli pe litru), fără modificări ale electrocardiogramei, salbutamolul este o substanță ce ameliorează, de obicei, starea pacientului. În cazul în care nivelurile de potasiu sunt peste 6,5 mmol/L, dar apar și modificări ale electrocardiogramei, scopul principal este protejarea aparatului cardiovascular. Administrarea clorurii de calciu poate fi un remediu eficient în reducerea kaliemiei (nivelurile de potasiu din sânge). De asemenea, pentru cei cu boli renale cronice, dializa reprezintă o opțiune pentru a menține nivelul acestui mineral sub control. Totuși, concentraţiile plasmatice de potasiu mai mari de 8 mmol/l duc la aritmii fatale.