Editoriale

La taifas cu... Albinuţa Maya

După succesul incontestabil cu „Jocurile foamei”, pentru copii s-a inventat o animație cu un personaj deja extrem de îndrăgit: Albinuța Maya, care se înhamă la Jocurile… mierii. Din punct de vedere estetic, totul e de o frumusețe absolută: florile de câmp par personaje în sine, viu colorate și întotdeauna asortate. Există o regină și o împărăteasă, regina e bună, împărăteasa rea, și fac parte din stupi diferiți (ca să nu mai fie mereu ca în basmele autohtone cu Roșu și Verde Împărat). Din păcate, e un an prost pentru producția de miere, așa încât se joacă totul pe o carte. Sau, mai bine zis: cine câștigă donează celorlalți întreaga cantitate de licoare mult invidiată. În echipa adversă există o albinuță cu părul violet, iar în cea a Mayei, câteva personaje cam leneșe și chiar apatice. Muzica ajută, ca mai întotdeauna, și dă un ritm alert intrigii.

La taifas cu... „Maria Magdalena“

Regizorul australian Garth Davis, specialist mai degrabă în televiziune și în reclame, cu mare succes în ambele cazuri, după răsunătoarea reușită cu „Lion”, în care deja o distribuia pe Rooney Mara (alături de Dev Patel), a decis să ilustreze povestea Mariei Magdalena și să-i facă dreptate, de vreme ce chiar Vaticanul o consideră, alături de apostoli, o sfântă, care L-a însoțit pe Iisus Hristos. În această variantă, Mesia este interpretat de Joaquin Phoenix (care în viața de toate zilele trăiește o idilă cu Rooney, care a venit în România în vreme ce el filma la Buftea).

La taifas cu... „Death Wish“

Iată cum poate fi ambalată cinematografic și întru cucerirea publicului spectator ideea de a deține și de a folosi arme personale în veșnica revoltată America. Ba, mai mult, cum ești uneori nevoit să-ți faci singur dreptate dacă Poliția pare total dezorientată în a-i prinde pe niște criminali odioși care-i ucid unui doctor, unui chirurg eminent (Bruce Willis) nevasta (fermecătoarea Elisabeth Shue) și îi aduc fiica (pe Camila Morrone, un manechin argentinian) în stare de legumă, în comă, cu puține șanse de a se mai trezi vreodată. Filmul este, de fapt, un remake al celui din 1974, cu Charles Bronson în rolul principal, care era arhitect de astă dată, dar în rest scenariul e cam același, pentru că baza o constituie romanul din 1972 al lui Brian Garfield.

Read more: La taifas cu... „Death Wish“

La taifas cu Gringo

Mexicul a fascinat din totdeauna și s-au făcut nenumărate filme cu ființe atipice, de la răufăcători până la traficanții de droguri. Acesta e și motivul pentru care serialul „Narcos” de pe Netflix are atât de mare succes. Prin urmare, americanii s-au gândit să-l sfideze puțin pe Donald Trump și să-și ducă scenariul spre vecinii din Sud. Au avut grijă să existe inclusiv un tip de culoare, căruia Pantera Neagră (a negustorilor de stupefiante și nu supereroul din pelicula atât de gustată peste Ocean) îi spune cu un dispreț suveran și politic incorect: Negrito.

La taifas cu... „Pantera Neagră“

De luni întregi se pregătește terenul pentru primul supererou de culoare, ca să fie totul mai „corect politic” ca niciodată. Ajungem într-un ținut imaginar, unde există o bogăție pe care se dă impresia că toată lumea o vânează: vibrano. Avem și un personaj pe care-l cheamă Ulise, o întrecere pentru a vedea cine e Pantera (Chadwick Boseman, din „Captain America”, unde n-avea rolul principal), firește, Neagră, constatăm la un moment dat că sunt chiar două!!! Sunt câteva scene cu desfășurări de trupe masive, care amintesc amețitor de subiectele istorice ale lui Sergiu Nicolaescu… Angela Bassett este o regină îmbrăcată ca pentru o paradă a modei foarte sofisticată, există o luptă permanentă pentru tron, filmările sunt făcute în Coreea de Sud, avem și un blond, care e Martin Freeman din „Hobbiți”, iar cea de-a doua Panteră Neagră e… parțial color, am putea spune, pentru că are o mamă albă (Michael B. Jordan, din genialul „Fruitvale Station”, povestea nedreaptă din metrou, regizată de același Ryan Coogler, care e primul afroamerican care lucrează pentru Disney ca realizator).

La taifas cu... „Winchester“

Cine n-a auzit de celebra armă Winchester și câte vieți a secerat? Familia care a dat numele acestui instrument letal pare blestemată de victime, mai cu seamă moștenitoarea averii, care nu contenește să facă spiritism și să construiască și să reconstruiască o casă bântuită de demoni, de duhuri rele și de fantome în sutele de încăperi stranii și înspăimântătoare. Personajul principal e interpretat de Helen Mirren, care se străduiește să-l facă, pe cât se poate, credibil. Jason Clarke, australianul din „Marele Gatsby”, din 2013, unde avea rolul celui care dezechilibrează întreaga poveste, este aici un doctor care ar trebui să-i pună un diagnostic stăpânei casei, totul petrecându-se undeva pe la 1900.

Read more: La taifas cu... „Winchester“

La taifas cu... secretele Pentagonului

În anul lui „MeToo”, e aproape de la sine înțeles să fi fost în competiția acerbă pentru Oscaruri și un film cu o femeie curajoasă (chiar dacă nehărțuită sexual), mai cu seamă într-o perioadă politică dificilă, Katherine Graham (Meryl Streep), ea fiind șefa unui foarte important ziar american „The Washington Post”. Sigur, tot timpul există concurență pe piață, în cazul dat „The New York Times” (pe vremea când la noi existau „Scânteia” și „România liberă”!). Dincolo de Ocean, președintele putea să fie deconspirat de presă. Nu era ușor, dar cu multă strădanie se putea ajunge la publicarea unor adevăruri, și atâta vreme cât subiectul a fost preluat și pus în imagini mișcătoare de un gigant hollywoodian, Steven Spielberg, era firesc să stârnească interesul.