…Pentru mulţi spectatori, supremaţia din ultimii ani a Provinciei în lumea noastră teatrală ţine, oarecum, de miracol. Adevărul este că triumfurile în lanţ în afara Bucureştiului teatral nu reprezintă decât o davadă în plus că, în orice domeniu, oriunde ar fi, Omul sfinţeşte locul, mai ales când este vorba despre creaţie. De altfel, mutarea centrului de interes în spectacologia românească dincolo de Capitală şi de marile oraşe nu reprezintă deloc „premiera absolută” a ultimilor ani. În ultimele şase decenii, spre exemplu, teatrul românesc şi-a mutat permanent capitala în mai multe zone, unde s-au născut veritabile „fenomene”. În 1956, la Craiova, a explodat o „generaţie de excepţie”, cu proaspeţii absolvenţi Silvia Popovici, Sanda Toma, Amza Pellea, Gheorghe Cozorici, Constantin Rauţchi, Victor Rebengiuc. Peste numai un an, „fenomenul” din Bănie s-a repetat, miraculos pentru mulţi, în umbra Ceahlăului, la Piatra-Neamţ, unde-şi începeau cariera profesionistă alţi viitori „monştri sacri” ai scenei noastre, şi-i amintesc doar pe Leopoldina Bălănuţă, Florin Piersic, George Motoi, Zoe Muscan, Cosma Braşoveanu. Timp de doi ani (’81-’83), „miracolul” s-a născut, absolut uluitor, la… Petroşani, unde un grup de „frumoşi nebuni ai teatrului” (regizorul Florin Fătulescu, actorii Şerban Ionescu, regretatul Virgil Flonta, Mirela Cioabă) a triumfat la marile festivaluri. Lauri şi la Naţionalul din Târgu-Mureş, în timpul directoratului eminentului actor şi regizor Constantin Codrescu, şi în alte puncte cardinale, unde teatrul a însemnat mereu o religie.
Read more: Încântat, aştept Provincia!
…Din nou forfotă în spatele cortinei, unde se aude în aceste zile zvon de glasuri optimiste. Actorii şi regizorii s-au întors, mai toţi, din „frumoasele vacanţe” şi atacă noua stagiune cu mari ambiţii. Şi nici nu putea exista parcă un stimulent mai tonic pentru noul start decât triumful „Faust”-ului sibian la Mondialul de teatru, Festivalul de la Edinburgh, acolo unde regizorul Silviu Purcărete şi actriţa Ofelia Popii au fost nu doar premiaţi, ci şi ovaţionaţi. Acum, la orizont, alte festivaluri, cele de anul viitor, pentru că la „Serbările teatrale galante” din toamna aceasta vom aplauda (sau critica!) producţii realizate în stagiunea trecută.
Read more: Adio vacanţă, salut performanţă!
…Mulţi oameni merg la teatru pentru a vedea pe viu actorii. Fără magia lor, Shakespeare, Cehov, Caragiale sau Eugen Ionescu nu ne-ar mai îmbogăţi sufletul şi mintea. Puţini ştiu însă că Măria Sa Actorul are şi harul scrisului. Unii, saturaţi, poate, de învăţarea pe de rost a sute, mii de texte dramatice - geniale, dar şi de duzină! -, au decis să scrie piese de teatru. Ultimele exemple care-mi vin în minte (pentru că le-am citit frumoasele piese!) sunt regretatul Paul Ioachim („Podul” i se joacă şi acum cu succes) şi Olga Delia Mateescu (a primit premiile UNITER şi Uniunii Scriitorilor!), autoarea ultimului volum „E” într-o cheie aparte.
Read more: Ce frumos scriu actorii!
…De câteva zile, toate drumurile teatrului duc în Scoţia. La Edinburgh, unde Festivalul, ajuns la a 63-a ediţie (14 august - 6 septembrie), înseamnă pentru fanii lui Shakespeare ceea ce reprezintă un Mondial pe Planeta Fotbal. Acum însă în capitala Scoţiei, „lumea-ntreagă e o scenă”, creatorii fiind artiştii şi spectatorii de pe toate fusele orare, prinşi într-o alianţă a Frumosului în oraşul pe care miracolul Thaliei l-a transformat - cum prefaţa „The Daily Telegraph” - în „cel mai trepidant, inimaginabil loc de pe Terra”. În acest veritabil sanctuar al artei, care este Edinburgh, una dintre stele se numeşte regizorul român Silviu Purcărete, al cărui spectacol „Faust”, de Goethe, montat la Teatrul „Radu Stanca” din Sibiu, acum doi ani, a fost primul declarat „Sold out” (pentru cinci reprezentaţii!), cu zece zile înainte de startul Serbărilor galante din Scoţia!
Read more: Purcărete, stea la Mondialul de teatru
…Una dintre ştirile tot mai rele din ultima vreme: directorul vestitului teatru moscovit „Balşoi” şi-a dat demisia. Nu, aşa, din senin, ci din… Occident, perfect conştient de ceea ce face. N-a cerut azil politic (nu se mai poartă!), ci a tras un puternic semnal de alarmă pentru liderii din umbra Kremlinului (şi nu doar pentru ei, la o adică!). Povestea este simplă şi tristă, ca o piesă de Cehov. Celebrul „Balşoi” a intrat în restaurare acum vreo patru ani, cu promisiuni certe că teatrul se va redeschide… anul trecut. Poveşti. Moscova nu mai crede în teatru, în cultură, ca altădată, când generaţii întregi de săraci material se îmbogăţeau sufleteşte cu „Pescăruşi”, „Livezi de vişini”, cu „Anecdote provinciale”, „Sinucigaşi”, cu „Maeştrii” şi „Margarete”. Şi dacă Moscova nu mai crede în lacrimi de iubire, la „Balşoi” cortina se va ridica (dacă se va respecta noua promisiune!) peste un an, doi…
Read more: Noi şi cei de la Teatrul „Balşoi“
…Sezonul estival nu înseamnă chiar pentru toată lumea teatrului românesc băi de soare la mare. Unii n-au aşteptat vacanţa cu „trenul din Franţa” (refrenul copilăriei!), ci s-au urcat în primul avion cu destinaţia Avignon, unde în fiecare vară se mută Europa teatrală. Şi dacă-i teatru, neapărat şi noi acolo, (şi) în Hexagon, să ne arătăm valorile (că măcar în artă şi sport încă mai avem!). Mai ales că Franţa ne respectă în materie de teatru şi ne invită permanent la Avignon, unde, acum doi ani, bunăoară, excelentul regizor Radu Dinulescu a şi cucerit lauri (Premiul „Coup de Coer de la Presse”), cu spectacolul „Hymnus”, al Teatrului „Fani Tardini” din Galaţi. Anul trecut, tot el ne-a reprezentat în citadela teatrului european cu „Sortez de l’armoire, Monsieur Cioran!”, pus la Teatrul din Constanţa, în colaborare cu o companie franceză. Ca la Festivalul din această vară (7-30 iulie) Radu Dinulescu să ofere publicului, care l-a adoptat cu fervoare la Avignon, un inedit „1, 2, 3, circ”, pendulare ludică între marionete şi circ, realizată la Teatrul de copii şi tineret „Mihai Popescu” din Târgovişte (spectacol programat de 24 de ori în sala Atelier 44)! Dacă tot vorbim de Avignon, cum să uit că, anul trecut, „copilul teribil” al regiei româneşti, Radu Afrim, a primit Premiul „Coup de Coeur de la Presse”, pentru „Mansardă la Paris cu vedere spre moarte”, spectacol montat în Luxemburg (şi premiat în mai în Bucureşti la „festCo”!), cu textul lui Matei Vişniec, dramaturgul român care trăieşte la Paris, alt nume sonor în micul oraş medieval francez, mare Cetate a Thaliei.
Read more: Vacanţa, Franţa şi performanţa
…Pentru cei care merg la teatru să moară de râs, Georges Feyedeau este un garant sută la sută. Nu doar pentru că a scris vreo 60 de piese, unele jucate cu succes nebun şi la „Comedia Franceză”, cât pentru că a deprins ca nimeni altul, parcă, meşteşugul nemuritoarelor comedii uşoare, bulevardiere, de care oamenii au avut întotdeauna nevoie pentru deconectare. Şi în România francezul a făcut furori, cu „Puricele în ureche”, într-un încântător spectacol la „Bulandra”, în ’69 (cu regretaţii Gina Patrichi, Octavian Cotescu şi Florian Pittiş), cu acelaşi text la teatrul radiofonic şi, spre finele mileniului trecut, cu triumful lui Mălăele, la „Nottara”. Acum, la noi, mai exact la Teatrul „Metropolis”, un alt Feyedeau, primul lui mare succes mondial, „Tailleur pour dames”, tradus, parcă nu prea fericit, „Doctori, femei şi alte întâmplări”.
Read more: La „Metropolis” se leşină de râs!