Editoriale

Un Hamlet rescris contemporan!

…De prin 1600, când, se spune, s-a prezentat întâia oară „Hamlet”, mulți au înțeles că piesa cea mai jucată, ecranizată, capodopera din Integrala Shakespeare, nu se reduce la răzbunarea tristului prinț al Danemarcei pe unchiul său Claudius, care i-a ucis tatăl, să-i ia soția și tronul. În acest text de referință al Marelui Will găsim mai mult decât trădare, incest și corupție, este un „șah la rege”, clar atac la Putere. Nu întâmplător Shakespeare își fixează și această piesă în afara spațiului britanic, în Danemarca, unde „este ceva putred”! Deloc întâmplător că montarea piesei și textul dramatic-element de bibliotecă au fost interzise în Rusia stalinistă (1922-1953)…

Gala Hop sau Gala Stop?

…De două decenii, în fiecare an, când se termină sezonul estival, pe malul mării, la Costinești (câteva ediții la Mangalia), tineri actori absolvenți de facultate vin la Gala Hop, Gala Tânărului Actor. Lăudabilă preocupare a UNITER-ului pentru junii actori aflați la porțile Destinului, cu timiditate, talent, speranțe. Anul acesta, la Costinești, la „Vox Maris”, ediția a 19-a, între 5 şi 8 septembrie. Și, ca de fiecare dată în ultimii ani, o exigentă preselecție. Vara aceasta, între 20 şi 23 iulie, la TNB, cam 100 de visători, la două secțiuni, Individual și Grup. În fața unui Juriu select, care s-a tot schimbat, dar, în final i-a cuprins pe Mihai Constantin, Lia Bugnar, Bobi Pricop, Ada Milea, Andreea Gavriliu, directorul Galei fiind iscusitul profesor universitar clujean Miklos Bacs, care a scos frumoase pleiade de actori, unii câștigători prin timp ai Galei Hop. Tema Galei 2016: „Ne-bun după această lume”. Interesant, mai ales pentru candidații la glorie care vin la Gala Hop, unii pentru a doua, a treia oară. Căci, în fiecare an, intră sute de tineri entuziaști la facultățile de teatru din întreaga țară (numai la UNATC în jur de 60!). La absolvire însă mulți se trezesc șomeri cu diplomă!

Teatrul mitologic există, doar trebuie căutat!

…La orice Festival de teatru ajung, mă interesez de prezența dramaturgiei române în context. Chiar dacă acest obiectiv ar trebui să preocupe mai ales regizorii români, directorii de teatre, Ministerul Culturii, ba și UNITER și ICR. Din nefericire, dramaturgia autohtonă rămâne o Cenușăreasă a lumii teatrale din România, deși nicăieri în lume nu există spectacol fără text dramatic (cu excepțiile de rigoare). La ultimul Festival la care am participat, cel de la Constanța, intitulat „Miturile Cetății”, unul de toată lauda din moment ce a fost reluată ideea serilor de teatru antic din 1978, am căutat și texte românești. Doar „De ce Hecuba?!”, după Matei Vișniec, și regretul că, din mărunte orgolii personale, noul director al teatrului din Giurgiu a împiedicat prezența unui spectacol excelent, cu unica piesă de teatru a eminentului filosof Ioan Petru Culianu, „Oreste Regele Sunetelor”… Altfel, un reputat teatrolog mi-a dat de înțeles că nu prea există multe de ales în această nișă. Regret, însă realitatea este cu totul alta, una pozitivă. Avem minunate piese autohtone de teatru antic, de mitologie și desacralizare.

Festivalurile, un pat al lui Procust?!

…Sunt dintre cei care consideră o calitate a Festivalurilor de teatru din România simpla lor existență, în vremuri tot mai vitrege pentru cultură. O salbă de Festivaluri care nasc Sărbători în orașele unde se desfășoară. Mai fiecare Festival are nișa lui, specificul: Comedie (festCo, Galați), Dramaturgie contemporană (Brașov), Teatrul de studio (Pitești), Teatrul scurt (Oradea), Teatrul nou (Arad), Teatrul pentru copii și tineret (Piatra-Neamț), mai nou, cel antic (Constanța) ș.a.m.d…

Dionysos, sub chipul uluitorului Marius Bodochi

…Din trilogia lui Euripide (Pentheu, Semele, Bacantele) s-a păstrat ultima tragedie (scrisă în 405, înainte de Hristos). Ea, „Bacantele”, a fost dedicată nașterii cultului lui Dionysos (Bachus la romani), Zeul care patrona Dionisyacele, festivalurile-concursuri de teatru, organizate primăvara și toamna, 13 fiind câștigate de poetul tragic Eschil. Sărbătoarea în cinstea lui Dionysos venera luptătorii Cetății, văduvele de război și orfanii cărora li se asigura o pensie de stat! În cortegiul lui Dionysos erau bărbați, costumați în țapi, și femei acoperite de iederă, cu simboluri falice la mâini (bacante). Euripide a ales ritualurile închinate lui Dionysos, care, sub mirajul alcoolului, deveneau orgii, de extaz erotic și religios. Câștigătorii Dionysiacelor căpătau ca premiu un burduf cu vin pentru comedie și un țap pentru tragedie. El, Zeul vinului, al pomiculturii, vegetației, al fertilității și extazului fusese omorât, când se afla în pântecele mamei, muritoarea Semele, de Hera, geloasă pe iubirea soțului său Zeus, amor din care se năștea un copil pe care nu-l voia. Numai că Mai-marele Olimpului a scos copilul și l-a ascuns în coapsa sa spre a se naște a doua oară. Un Mit, în care Dionysos, alungat de frații săi, fiii lui Zeus, se decide, sfătuit de Zeus, să înfrățească oamenii și pe aceștia cu natura și animalele.

„Jocul vieţii“, ultima premieră la Teatrul Nottara!

…În lunga și frumoasa istorie a Teatrului Nottara a existat un spectacol de antologie: „Jocul vieții și al morții în deșertul de cenușă”. Un uluitor text al lui Horia Lovinescu, o regie de excepție (Dan Micu) și o distribuție de Legendă: George Constantin, Alexandru Repan, Dana Dogaru, Ștefan Sileanu. Premiera, în 1979, însă spectacolul s-a jucat ani buni cu casa închisă. Peste decenii, superba parabolă a lui Horia Lovinescu a devenit o realitate pentru Teatrul Nottara, aruncat între Viață și Moarte scenică.

Când Zeii se întâlnesc la malul Mării…

…Este mare Sărbătoare, cum a fost și vara aceasta (20-26 iunie), pe tărâmul unde, în numele Zeilor, cu 2.000 de ani în urmă, au apărut primele manifestări teatrale la noi. În vechiul Tomis, în briza Mării Negre, Festivalul Internațional de Teatru „Miturile Cetății”, imn de Frumos peste Dobrogea plină de legende. Acest admirabil Eveniment, realizat de Teatrul de Stat Constanța (director: Dana Dumitrescu) și Consiliul Județean Constanța, s-a născut nu din spuma mării, ci din Serile de teatru antic pe malul Mării Negre, în 1978. Atunci, s-a organizat întâiul Festival de teatru antic din țară, prezentându-se un fermecător spectacol „Legendele Atrizilor”, valorosul scenariu dramatic după Eschil, Euripide și Sofocle, realizat și regizat la înalte cote estetice de Silviu Purcărete. În 1981, la a II-a ediție a Serilor de teatru pe malul Mării, Teatrul din Constanța a prezentat alt spectacol-eveniment, după „Hecuba” lui Euripide, în remarcabila regie a lui Silviu Purcărete.