Editoriale

Merkel şi Putin la teatru, în Bucureşti - via Chişinău!

...Teatrul Național „Mihai Eminescu” din Chișinău (director - valorosul actor și regizor Petru Hadârcă) a jucat două spectacole și în acest ianuarie (după noiembrie 2014) pe scena Naționalului bucureștean, încântând estetic și, mai ales, prin exemplarul curaj în abordarea teribilelor probleme ale prezentului.

De ce a trebuit ca un leton să devină român?!

Un titlu atractiv propus în noua ediție a generosului Proiect 9 G a Naționalului bucureștean: piesa „Hotel Europa” de macedoneanul de 63 de ani, Goran Stefanovski, unul dintre cei mai importanți dramaturgi europeni. „Hotel Europa”, text scris în 2000, a fost reprezentat în același an, într-o interesantă coproducție teatrală (cu 9 regizori și 25 de actori, fiecare jucând în limba țării de origine), la Viena, Bonn, Avignon, Stockholm și Bologna. Un text dur, despre realitatea aspră din fosta Iugoslavie și dezamăgirile evadării în Occident, unde întâia bucurie ieftină este patul din hotelul cerșetorilor de iluzii. Un text în care tensiunile dintre identitatea personală, etnică și cea politică nasc drame pe bandă rulantă, autorul numind din plecare spațiul... Europereta!

Aplauze pentru Valentin Nicolau

...Valentin Nicolau, plecat prematur în Ceruri (la 13 ianuarie 2015), la doar 55 de ani, rămâne în istoria noastră nu doar ca unul dintre valoroșii dramaturgi contemporani atât de puțin jucat, ci ca un activ om de cultură. În bogata-i carte de vizită, două borne au strălucire aparte: fondarea, în 1991, a Editurii Nemira, ce a revitalizat cartea de teatru, și conducerea TVR, în cei mai fructuoși ani ai săi (2002-2005)...

Minunaţii „Emigranţi“ din teatrul românesc...

...Unul dintre marii dramaturgi al epocii contemporane este polonezul Slawomir Mrozek (1930-2013). Ziarist incomod, necruțător cu nedreptățile societății poloneze și europene, a emigrat, la 38 de ani, în Italia, apoi, s-a stabilit în Franța. În exil avea să înțeleagă altfel sensurile Libertății, exprimate frust, într-un inedit suprarealism politic, în piesele sale, care l-au făcut rapid celebru, prin „Emigranții” și „Tango”. La trei ani după ce textul „Emigranții” a fost publicat, șapte teatre din România au montat piesa, până la căderea comunismului. Am văzut patru dintre ele, toate minunate creații teatrale.

Festivalurile şi Dramaturgia română

...Se mai încheie și un An teatral în România. Cu multe lumini, chiar străluciri, dar și cu umbre. În pofida crizei financiare galopante și a dezinteresului autorităților pentru teatrul românesc, în țară au fost foarte multe Festivaluri. De la Oradea, Arad și Timișoara, la Cluj, Bacău, Brașov, de la Iași, Giurgiu și Pitești, la Baia Mare, Buzău, Piatra-Neamț și Râmnicu-Vâlcea. De la Gala Hop - a Tânărului Actor, la fascinația lui Țăndărică și atâtea Sărbători ale trupelor independente, la Superfestivalurile de la Sibiu și FNT (Festivalul Național de Teatru) și primul Festival NETA găzduit de România. Semn că Teatrul românesc, spre lauda lui, refuză să dispară!

„Trei gemeni veneţieni“ = un actor român geamăn cu geniul

…O celebră piesă din Commedia dell’Arte: „Trei gemeni venețieni”. Jucată în toată lumea, și la Naționalul bucureștean, acum 42 de ani, în traducerea și regia lui David Esrig, cu Marin Moraru și Gheorghe Dinică. Autorul, un actor din trupa vestitului Carlo Goldoni, tatăl ilustrului text „Doi gemeni venețieni”. Părintele „tripleților”, Antonio Mattiuzzi zis Collalto (tot atât de bine zis și Pantalone, pentru seria de roluri jucate!). La 27 de ani după premiera „Gemenilor” lui Goldoni, Collalto-Pantalone rescrie, în 1775, aplaudatul text, schimbând numărul fraților (din doi devin trei, ca încurcăturile să fie și mai mari!) și locul acțiunii, din falnica Veneţie într-un han din Parisul secolului al XVIII-lea. La han vin cei trei Zanetto, Marinarul, Venețianul și cel din Bergamo. Primul să-și plângă iubirea în băutură, ceilalți doi, un poet și un adolescent cu instinct, să-și caute dragostea.

Premieră la „Tănase“ cu irezistibilii „V & V“

...La ultima premieră a Teatrului de revistă „Constantin Tănase”, de săptămâna trecută, „Gong... și de la capăt”, s-a râs sănătos, ba și cu lacrimi (scena „la Cinema”). Ne-am bucurat și de costume minunate, de frumoase reprize de dans modern și balet, cu 11 fete trase prin inel, cu botine fine și picioare feline... De un cor feminin de Îngeri, superb în variațiuni clasice... Dublat, imediat (contrast de efect al regizorului Claudiu Perușco) de orchestra cu nouă bărbați cu trompete, tobe, saxofoane și un solist care a interpretat o manea cu un primar... De texte (autori Sorin Tofan, Robert Coravu, Sorin Petrescu) acide, veritabile minipamflete politice de haz. Toate au contribuit la marea performanță ca, într-un spectacol de revistă, scena uriașă să fie ocupată, practic, încântător, numai de doi actori (exceptându-l pe tânărul Alin Gheorghișan - în episodul „Cinema” și doi figuranți haioși în tabloul I)! Numai că acei doi Actori, „V & V” pe fundal, sunt Vasile Muraru și Valentina Fătu, absolut irezistibili. Într-o seară de grație.