Main menu

header

cotnari wide

Cârciumile de altădată

  „Hai să ne-ntâlnim sâmbătă seara, într-o cârciumioară la Şosea” era unul dintre refrenele preferate ale bucureştenilor când urbea noastră era destul de şarmantă cât să fie numită Micul Paris.
Read more: Cârciumile de altădată

Stonehenge, un centru de tămăduire

  Arheologii britanici au descoperit recent că primele pietre ale ansamblului Stonehenge au fost ridicate între anii 2400 şi 2200 î.Hr., cu 300 de ani mai târziu decât se credea. De asemenea, se pare că situl a fost folosit ca loc de pelerinaj pentru capacităţile sale tămăduitoare. Stonehenge („Pietrele suspendate”) este un monument neolitic aflat în Anglia, în comitatul Wiltshire. Acesta este unul dintre cele mai cunoscute situri preistorice din lume şi atrage în fiecare an aproape un milion de vizitatori. Până acum se credea că acest cerc din pietre fusese ridicat între 2.600 şi 2.400 î.Hr. însă, în urma unor noi cercetări, s-a concluzionat că a fost construit între anii 2400 şi 2200 î.Hr.
Read more: Stonehenge, un centru de tămăduire

Starurile au sărbătorit 30 de ani de la lansarea producţiei Dallas, la aniversare

  Focuri de artificii, grătare, muzică gen country, fani emoţionaţi şi actori încântaţi. Aceasta ar fi caracterizarea, în puţine cuvinte, a evenimentului petrecut la 8 noiembrie, la Southfork: 30 de ani de la lansarea pe micile ecrane a serialului ce a înnebunit lumea, Dallas.
Read more: Starurile au sărbătorit 30 de ani de la lansarea producţiei Dallas, la aniversare

Magia, dar divin sau încălcare a legilor naturii? (II)

  Magia, scamatoria sau iluzionismul… Arta de a distra sau uimi publicul prin intermediul trucurilor. Pentru unii pare a fi o încălcare a legilor naturii, o blasfemie adusă creaţiei lui Dumnezeu. Pentru alţii este o artă. La bază însă este o îndeletnicire a iluzioniştilor, care se folosesc de principii psihologice ale înşelătoriei şi metode manipulante şi mecanice pentru a atrage atenţia.
Read more: Magia, dar divin sau încălcare a legilor naturii? (II)

Magia: dar divin sau încălcare a legilor naturii? (I)

  Magia, scamatoria sau iluzionismul… Arta de a distra sau de a uimi publicul prin intermediul trucurilor. Pentru unii pare a fi o încălcare a legilor naturii, o blasfemie adusă creaţiei lui Dumnezeu. Pentru alţii este o artă. La bază însă este o îndeletnicire a iluzioniştilor, care se folosesc de principii psihologice ale înşelătoriei şi de metode manipulante şi mecanice, pentru a atrage atenţia.

  Din vremea faraonilor
  Primele dovezi ale existenţei iluzionismului indică faptul că o distincţie s-a făcut, probabil, întotdeauna între magicieni, care se axează mai mult pe a distra publicul, şi vrăjitori sau vraci, care pretindeau că puteau controla natura şi destinul omului.
Primii magicieni din istorie au fost cei din Egipt. Magicianul Dedi, care a trăit în jurul anului 2.700 î.Hr., a dat un spectacol în care a decapitat două păsări şi un bivol după care le-a pus capetele la loc, sub privirile uimite ale audienţei. Alţi magicieni au fost apreciaţi pentru capacităţile lor de a jongla Read more: Magia: dar divin sau încălcare a legilor naturii? (I)

Cu sutien sau fără?

  Să fie roşu? Sau alb? Din bumbac sau din dantelă? Sport sau sexy? Cam acestea sunt întrebările pe care ni le punem ori de câte ori intenţionăm să ne achiziţionăm un sutien. De altfel, multe dintre noi nici nu şi-ar putea imagina că să nu aibă în garderobă acest obiect de vestimentaţie. Şi totuşi, acum banalul sutien nu a fost dintotdeauna aşa după cum îl ştim în prezent.

  Inventat acum 4.500 de ani

  Istoria sutienului este strâns legată de canoanele modei feminine. Atribut al feminităţii, sânii au fost ba măriţi, ba micşoraţi, ba scoşi în evidenţă, ba ascunşi pe cât posibil. Totul depindea de modă.
  Acum se poartă sânii mari, şi eventual cât mai la vedere. Pentru a obţine acest lucru, femeile se folosesc de… sutien. Femeile vremurilor trecute nu se puteau baza pe acest obiect.
  Strămoşul actualului sutien a fost folosit pentru prima dată undeva în jurul anilor 2.500 î.Hr. de reprezentantele sexului frumos din insula Read more: Cu sutien sau fără?

Oraşul Interzis - O colivie de aur

   În prezent stat comunist, China a fost pentru multă vreme imperiu, cu reşedinţa la Beijing. Şi cum familia imperială nu putea sta în acelaşi loc cu chinezul de rând, a fost nevoie să se construiască un loc special. Aşa a luat naştere Gugong sau Oraşul Interzis, situat la nord de Piaţa Tiananmen.
   Centrul cultural şi administrativ al fostului imperiu chinez îi fascinează şi acum pe turişti. Cei mai impresionaţi rămân chinezii, pentru care „oraşul din oraş” era centrul lumii. Nu doar pentru că accesul lor în zonă era interzis, ci pentru că ştiau că aici trăiesc şefii imperiului lor. Şi cum în Orient conducătorii sunt veneraţi, vă imaginaţi obedienţa de care dădeau dovadă chinezii faţă de orice persoană care avea voie să intre în Oraşul Interzis. Chiar dacă aceasta avea puţină treabă la Read more: Oraşul Interzis - O colivie de aur

Premiu pentru pace din dinamită

  Luni, 13 octombrie, s-a acordat Premiu Nobel pentru Economie. El a fost decernat americanului Paul Krugman (foto) pentru „analiza modelelor de comerţ şi locaţiei activităţii economice“, a anunţat Academia Regală Suedeză. Celelalte distincţii Nobel pe 2008 au fost oferite:
- Pentru Pace - fostului preşedinte finlandez Martti Ahtisaari, pentru numeroasele sale misiuni de mediere în lume;
- Pentru literatură - francezului Jean-Marie Gustave Le Clézio, pentru că este „un autor care studiază umanitatea dinăuntrul şi din afara civilizaţiei“;
- Pentru chimie - cercetătorilor Osamu Shimomura, Martin Chalfie şi Roger Y. Tsien, din SUA, pentru descoperirea şi dezvoltarea proteinei cu fluorescenţă verde;
- Pentru fizică - cercetătorilor Yoichiro Nambu, Makoto Kobayashi şi Toshihide Maskawa, pentru descoperirile lor în domeniul distrugerii spontane a simetriei;
- Pentru medicină - francezii Françoise Barré-Sinoussi şi Luc Montagnier şi germanul Harald zur Hausen au fost recompensaţi pentru cercetările lor asupra virusurilor.
Read more: Premiu pentru pace din dinamită

Ultimul tăietor sub limbă din Europa

  - Reînvierea unei tehnici vechi de sute de ani, ce vindecă 40 de maladii!

  În valurile de medicină naturistă din ultimul deceniu, când câmpul amatorismului a făcut adesea senzaţie, dar şi ravagii, un bărbat tânăr, prietenos şi cu o „mână de aur” aduce pacienţilor săi, zi de zi, un dram de speranţă, vindecându-i de boli în faţa cărora medicina alopată ridică neputincioasă din umeri. Este vorba despre Cornel Augustin Ciobanu, ultimul tăietor sub limbă.

 Sunt eliminate toxinele
 Anticamera albă a unui cabinet medical, zugrăvit în alb... Vreo zece persoane aşteaptă - în mod straniu - fără să aibă nici cel mai mic stres. La doi paşi mai încolo, Cornel Ciobanu îşi pune mănuşile albe, apoi sterilizează lama nouă şi ascuţită. Două mişcări scurte, dar sigure, iar de sub limba pacientului picură timp de cîteva minute „sângele rău”. Toată operaţiunea durează câteva fracţiuni de secundă, iar omul se întoarce acasă purtând în suflet certitudinea că boala a fost alungată. Suferindul se ridică de pe scaun aşa cum a venit, lăsând însă la uşa terapeutului paloarea şi răul, reluându-şi cursul firesc al vieţii. Secretul vindecărilor datorate tăierii sub limbă este extrem de simplu, ne explică specialistul: „Se ştie că ficatul este laboratorul organismului. Sub limbă sunt două vinişoare ce au corespondenţă directă cu ficatul, în care se acumulează toxinele. Vinişoarele acestea sunt ca un canal de deversare. Când se umplu, toxinele ajung direct în sânge. Când ficatul e bolnav, el îmbolnăveşte şi sângele. În acelaşi timp, dacă sângele este toxic, tot organismul se îmbolnăveşte”.

 Procedeu moştenit din tată în fiu…
  Îmbrăcat într-un halat albastru şi purtând cu cinste o metanie la mâna stângă, terapeutul vorbeşte apăsat, dar foarte explicit, aşa încât nimeni nu părăseşte micul său univers fără să fie măcar puţin iniţiat în tainele uneia dintre cele mai vechi tehnici din lume. „Eu tai sub limbă de la 14 ani. Am învăţat asta de la tata, care avea o experienţă de 30 de ani în această tehnică. Prima dată când am făcut acest lucru am fost eu cobaiul. Mi-amintesc apoi că prima persoană străină care a intrat pe mâna mea a fost un pacient din Orăştie, bolnav de ciroză, care de fapt venise la tata. Pentru că el nu era acasă, l-am întrebat dacă nu vrea să-l tai eu. Deşi era propus pentru internare, a scăpat de boală ca prin minune. Vestea s-a dus şi am ajuns ca în prezent să practic această terapie de 24 de ani”.

 „Văd boala în sânge”
   Ca orice tehnică, tăierea sub limbă are secretele sale, păstrate cu sfinţenie de Cornel Ciobanu. Aici vorbim despre rapiditate, dar mai ales despre alegerea unui unghi potrivit pentru a face incizia. „Eu nu am nevoie de analize de laborator ca să văd ce boală are omul. Văd afecţiunea respectivă în sângele negru ce curge şi-mi dau seama după culoarea acestuia cât de gravă este maladia de care suferă.
  Nu puţine au fost cazurile în care le-am zis pacienţilor mei şi alte boli de care suferă, lucruri de care habar n-aveau şi care li s-au confirmat ulterior”, mărturiseşte tăietorul sub limbă, în timp ce-mi spune cu precizie de ceasornicar ce probleme de sănătate am. Preţ de câteva secunde o linişte adâncă se lasă între noi, apoi Cornel continuă: „Tăierea sub limbă vindecă nu mai puţin de 40 de boli şi ameliorează până la vindecare alte câteva zeci. Am tratat în cei 24 de ani zeci de mii de pacienţi din România, Germania, Ungaria, Polonia (toată Europa) şi Siria, unde am lucrat ani buni la unul dintre cele mai apreciate cabinete.”

 „N-aş putea face nimic fără ajutorul lui Dumnezeu”
 „Din câte am observat, cele mai bune rezultate le-am avut în tratamentele ficatului, toate tipurile de hepatite, ciroze hepatice, infecţii ale sângelui, tensiune arterială, varice, psoriazis şi diabet, sub toate formele. Dar nimic n-aş putea face fără ajutorul lui Dumnezeu, în faţa căruia eu sunt doar un umil slujitor”, continuă terapeutul. Aşa consideră că a primit şi darul acesta, prin iubirea faţă de Dumnezeu, urmând cu stricteţe, toată viaţa, logica divină. Despre bolnavii care i-au trecut prin cabinet, Cornel Ciobanu îşi aminteşte cu nostalgie, parcurgând agenda în care mulţi dintre aceştia şi-au lăsat spre eternitate nume, adrese, diagnostice, dar mai ales mulţumiri, ca într-un jurnal adolescentin. Trece în revistă caz după caz, vorbind despre foştii pacienţi ca despre nişte prieteni dragi.
 Carmen Ciripoiu
  Tratează diabetul şi epilepsia
  Cele mai importante boli pentru care tăierea sub limbă este extrem de benefică sunt steatoza hepatică, icterul, hepatitele A, B, C, problemele cu vezica biliară, psoriazisul, acneea pronunţată, hipertensiunea şi hipotensiunea arterială, anemia, tulburările de menopauză, afecţiunile coloanei vertebrale, spondiloza cervicală, guta, infecţiile în sânge, ulcerele varicoase, varicele esofagiene, varicele pe picioare, arteritele, prostata, impotenţa, cataracta, miopia, diabetul, epilepsia, sistemul imunitar scăzut. Ultimul tăietor sub limbă poate fi contactat la numărul de telefon 0723/156.937.

Evantaiul

    În zilele caniculare, doamnele se răcoresc ajutate de evantaie. Şi nu vorbim doar de doamnele din vremurile trecute, ci şi de cele din prezent, care păstrează măcar o umbră de romantism. Dintr-o simplă bucată de hârtie pliată sau din diferite materiale delicate, evantaiele nu au fost tot timpul la îndemâna tuturor. Pe vremuri  existau evantaie ce erau confecţionate dintr-o bucată de hârtie, ce nu se plia, şi care era bine întinsă pe un cadru. Deşi multe lucruri s-au schimbat în ceea ce priveşte forma sau materialul din care este confecţionat acest obiect, un lucru a rămas la fel: eleganţa.

Din vremea Egiptului antic
    Evantaiul este unul dintre cele mai vechi obiecte utilizate de oameni. O mărturie în aceste sens sunt evantaiele descoperite în mormintele egiptene. De altfel, unii cercetători cred că primul evantai poate fi considerat şi „ansamblul” realizat dintr-o frunză mare sau dintr-un grup de pene la care era ataşat un băţ lung. Scopul utilizării unui evantai nu era doar acela de răcorire, ci şi acela de îndepărtare a insectelor. În trecut, sclavii erau cei care se ocupau să manevreze evantaiele. Şi nu doar din comoditatea stăpânilor, ci şi din pricina faptului că primele evantaie erau foarte mari.

Apanajul aristrocraţiei în China
    În China, evantaiul era un indiciu şi un privilegiu al statutului social. Într-o perioadă, aristocraţii purtau evantaie din fâşii subţiri de  chiparos. Numărul acestora reprezenta rangul persoanei respective.
Deosebit de inventivi, aşa cum îi ştim, japonezii au fost cei care au creat evantaiul pliabil. De altfel, şi în vremurile actuale, în timpul ceremoniilor speciale ale familiei regale japoneze, evantaiul este nelipsit. Tot un rol deosebit l-au avut şi evantaiele confecţionate din metal, asiaticii folosindu-le în lupte, pe post de arme.

Limbaj secret în Europa secolului al XIII-lea

 

Read more: Evantaiul

Istoria ciocolatei

     Încoronată drept „regina dulciurilor”, ciocolata are o istorie pe cât de îndelungată, pe atât de fascinantă. Franţuzească, belgiană sau de pe plaiurile mioritice, sub formă de praline sau de tablete, ciocolata şi-a câştigat de-a lungul anilor „adepţi” câtă frunză şi câtă iarbă, care declară la unison că nu vor renunţa niciodată la cea mai dulce „ispită”.

 Preferata maiaşilor şi aztecilor
    Povestea ciocolatei începe din anul 600 î.e.n, o dată cu indienii Maya din Mexic, care credeau că bobul de cafea este la fel de important ca un zeu, fiind considerat un dar ceresc. Denumirea de ciocolată provine de la un rege aztec, pe nume Quetzacoaltl, zeul aerului, luminii şi al vieţii, stăpân al „grădinii Raiului” în care creştea arborele de cacao. Mayaşii şi aztecii foloseau boabele de cacao atât pentru prepararea unei băuturi picante şi energizante, cât şi ca monedă de schimb. Potrivit istoricilor, zece boabe de cacao aveau valoarea unui iepure, iar în schimbul a doar 100 de boabe se putea cumpăra... un sclav. De asemenea, mayaşii credeau că boabele de cafea au puteri magice şi le foloseau cu multă rigurozitate în ritualuri şi în ceremonii religioase, dar şi pentru a vindeca febra, tusea şi durerile din timpul sarcinii. Ei au fost totodată şi inventatorii unei băuturi de cacao, fierbinte şi amăruie, preparată din păstăi de cacao măcinate şi diverse arome.
Read more: Istoria ciocolatei