Mozaic

George Alexandru Prinţul teatrului, pasionat de poezie şi de cântec

de Iulian D. Moleianu

Alintat „Jorjac” de familie şi de prietenii apropiaţi, George Alexandru este, poate, ultimul june-prim din generaţia sa. Nu un dandy de operetă, ci seducătorul complex, prin erudiţie, talent şi şarm, care îşi hipnotizează spectatorul şi care trezeşte pasiuni în rândurile doamnelor. El „este”, chiar dacă a plecat răpus de o boală fulgerătoare, pentru că artiştii nu mor niciodată. Actor de prim rang, recitator, interpret al propriilor cântece, dar mai presus de toate prieten, Jorjac a lăsat în urma sa un spaţiu de neacoperit.

Cel mai mare oraş subteran din lume: Derinkuyu

de Oana Toma

O lume aparte, descoperită relativ recent, însă cu o prezenţă fizică permanentă care depăşeşte cu mult închipuirea noastră, însumând mii de ani, o constituie şi cea a locuințelor subpământene. Au fost construite pentru adăpostirea populaţiei unei comunităţi împotriva calamităţilor, în scopuri turistice sau din motiv de izolare a unor comunităţi care-şi propuneau să ducă o viaţă considerată normală faţă de cea de la suprafaţă.

Coincidenţe „mortale“. La propriu! (3)

de Silviu Ghering

Șirul coincidențelor stranii pare fără sfârșit. Iubitorii de senzațional au din plin cu ce să-și „hrănească” pasiunea. TAIFASURI v-a prezentat în numerele anterioare similitudini care dau fiori, legate de nume mari ale istoriei mondiale, de la Abraham Lincoln, la John Fitzgerald Kennedy, de la Napoleon Bonaparte, la Adolf Hitler, dar și „potriveli” din viața - și moartea! - unor oameni obișnuiți, loviți deopotrivă de o mână a destinului pe cât de implacabilă, pe atât de uimitoare. Citiți și minunați-vă de ciudățenia acestor adevărate fenomene paranormale...

Betsy Ross a cusut primul steag al Americii

de Silviu Ghering

Betsy Ross este un simbol al Revoluţiei Americane. Betsy Ross este cea care a cusut primul steag al Americii în anul 1776. Betsy s-a născut Elizabeth (Betsy) Griscom, în Philadelphia, Pennsylvania, la 1 ianuarie 1752, al optulea copil din cei 17 ai quakerilor Samuel și Rebecca Griscom. A urmat „Friends School”, numele școlii pentru copii quakerilor, unde a învățat să scrie, să citească și a deprins două meserii, cele de cusătoreasă și de tapițer. De aici a rezultat și ucenicia sa ulterioară într-o mică firmă de tapițerie. Unde s-a îndrăgostit de un alt ucenic, John Ross, fiul unui demnitar din biserica „Christ Church” din Pennsylvania. Cum quakerii dezaprobau total căsătorii între diferite comunități religioase, cuplul a fugit în 1773 în New Jersey, unde a fost căsătorit de William Franklin, fiul lui Benjamin Franklin. În mai puțin de doi ani au pornit o afacere în tapițerie. Puternic afectată de Revoluția Americană din cauza restricțiilor comerciale care influenţau obținerea materialelor de bază și a reducerii semnificative a cererii. John s-a alăturat Miliției din Pennsylvania și a fost ucis de o explozie în ianuarie 1776. Betsy a preluat total afacerea familiei și, în mai 1776, a primit o vizită de la generalul George Washington (cususe nasturi și butoniere pentru jachetele acestuia), Robert Morris și George Ross (unchiul fostului soț). Cei trei bărbaţi i-au prezentat schiţa unui steag cu 13 linii roşii, 13 linii albe şi 13 stele, numărul coloniilor foste britanice care luptau la acea oră pentru independență. Au întrebat-o dacă ar putea coase un steag urmând schiţa lor. Betsy a acceptat, însă a propus câteva modificări, şi anume stelele să fie aranjate în cerc şi să reducă numărul de colţuri ale stelelor de la 6 la 5. A cusut „drapelul”, fapt istoric confirmat de o chitanţă primită de ea la 29 mai 1777 de la Pennsylvania State Navy Board pentru un steag. Pe 14 iunie 1777, Congresul adopta în mod oficial steagul naţional cu stele şi linii. „The Stars and Stripes”. Primul steag al noilor State Unite ale Americii.

Romania frumoasa

de Silviu Ghering

Dincolo de propaganda turistică, mai mult sau mai puțin eficientă, România este o minune! O taină... Iar împreună vom descoperi bucuria de a respira aerul tare și curat al bogățiilor și frumuseților uitate ale acestui pământ magic, ţara noastră.

Jos colăceii! (2)

de Raluca Grinţescu

Grăsimea de pe abdomen nu doar că este inestetică și vă afectează încrederea în sine și deci calitatea vieții, dar este uneori corelată de medici cu proasta funcționare a anumitor organe interne. Așadar, trebuie să vă mobilizați să scăpați inteligent de depozitele de grăsime din această zonă, nu doar pentru creșterea ego-ului, ci pentru că, ignorând acest aspect, vă periclitați sănătatea. Yoga vine puternic din spate cu variante simple și eficiente, care pot fi practicate fără limită de vârstă, dar este important să înțelegeți că este necesar să vă concentrați și asupra alimentației, întrucât aceasta stă la baza clădirii unui corp armonios.

S-a trezit din nou „FORŢA“!

de Silviu Ghering

„Războiul stelelor”, în engleză „Star Wars”, este un film epic științifico-fantastic despre spațiul cosmic, inițial conceput de celebrul George Lucas. Primul film din serie a fost lansat la 25 mai 1977 de „20th Century Fox” și a devenit un adevărat fenomen de cultură populară, răspândit în absolut toată lumea, după care au urmat încă două producţii, difuzate la distanță de trei ani. La 16 ani după prezentarea ultimului cadru din această primă trilogie, a fost lansată prima peliculă dintr-o nouă trilogie, a cărei acțiune se petrece înaintea celei dintâi, iar ultimul film „Răzbunarea Sith” a fost difuzat la 19 mai 2005. Acum a prins viaţă al 7-lea...

Coincidenţe „mortale“. La propriu! (2)

de Silviu Ghering

TAIFASURI continuă să vă prezinte coincidențe stranii, legate de evenimente majore care au schimbat cumva soarta istoriei. Oricât de cerebral ai fi, sunt „potriveli” care te fac să îți pui întrebări. Și nu dintre cele mai comode...

Krampus: Spaima Crăciunului

Să îmbini două genuri de film contrastante este riscant, mai ales dacă acestea sunt comedia și horrorul. Au reușit să o facă regizori recunoscuți, precum Sam Raimi, prin „Army of Darkness”, și Stuart Gordon, prin „Re-Animator”, însă puțini sunt cei care se așteptau ca Michael Dougherty să construiască ceva remarcabil pe bazele poveștii despre Krampus din folclorul german. Pe scurt, acest monstru este opusul lui Moș Crăciun, venind să pedepsească persoanele care nu știu să aprecieze această sărbătoare iubită de toți. Exact așa se întâmplă și în acest film, legenda fiind puțin nuanțată de scenariști, concentrându-se asupra unei mari reuniuni de familie. În urma primelor ecranizări, Krampus a provocat mari contradicții în rândul cinefililor, acesta fiind atât urât, cât și iubit de foarte multă lume. Satira adusă peliculelor tipice hollywoodiene și mentalității oamenilor de rând, care aleg să urmeze, fără niciun motiv rațional, reguli care se opun propriilor interese, oferă acestei creații doza necesară de perspicacitate, care compensează șocurile înfricoșătoare și umorul copleșitor la prima vizionare, poate mai superficială, a filmului. Aș spune că este un echilibru care ține filmul chiar deasupra liniei de plutire, ajutat mai departe de ingenioasele scene care te fac să râzi, în timp ce te sperie. De la o armată de omuleți de turtă dulce, la elfi și jucării, filmul ne arată câteva dintre cele mai inventive metode de a provoca un conflict, fiecare nouă informație fiind ca o lovitură sub centură. Într-o perioadă a vieții cinematografului, în care un film cu astfel de calități este ca un cadou frumos de Crăciun, cred că această producție merită o vizită la cinema. De știut este că acesta este un film violent, găzduind niște glume tâmpite pe alocuri, însă sunt niște greșeli care merită iertate, fiind clar eclipsate de meticulozitatea scenaristică și regizorială caracteristică fiecărui moment. Așadar, sper că v-ați comportat bine anul acesta, pentru că am auzit că a ieșit la vânătoare Krampus.

Ion Mincu, ARHITECTUL arhitecţilor

de Silviu Ghering

Unul dintre numele de reper din arhitectura românească, Ion Mincu, s-a născut în Focșani, la 20 decembrie 1852. Absolvent al Liceului Unirea din Focșani, în 1871 se înscrie la Școala Națională de Poduri și Şosele din București, obținând diploma de inginer în 1875. Pleacă la Paris, la Școala Națională de Arte Frumoase, unde talentul său este răsplătit cu Premiul Societății Centrale a Arhitecților Francezi în 1883 și unde termină studiile cu „Magna cum laude” în 1884. Se întoarce în țară și își dedică toată energia pentru promovarea și afirmarea valorilor naționale într-un nou stil arhitectonic, stilul neoromânesc. Care îmbină în principal elemente din arhitectura rurală (foișorul și cerdacul), arhitectura veche românească (ornamentația exterioară bogată și coloanele scurte), arhitectura bisericească (planimetria curții interioare și folosirea stucaturii). Printre cele mai cunoscute lucrări arhitectonice ale sale se numără Școala Centrală de Fete, Casa Lahovari, Casa Vernescu, Casa Petrașcu din Piața Romană, „bufetul” din Șoseaua Kiseleff, în prezent Restaurantul „Doina”, cavourile Ghica, Gheorghieff, Cantacuzino din Cimitirul Bellu, toate în București, Catedrala Sfinții Petru și Pavel din Constanța, Palatul Administrativ din Galați, Palatul Băncii Comerțului din Craiova, Vila Robescu din Sinaia. A restaurat Biserica Stavropoleos din București. A decorat interiorul Palatului de Justiție din București. A fost profesor la Școala Superioară de Arhitectură (1898-1912), transformată azi în Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”. S-a implicat și în viața politică, fiind deputat în Parlamentul României (1895-1899). A militat pentru afirmarea statutului profesional al arhitecților din România, ca membru și apoi președinte al Societății Arhitecților Români, între 1903 și 1912, când se stinge din viață la București. În 2012 a fost declarat membru post-mortem al Academiei Române.