Religie

Peştera Sfântului Proroc Ilie, locul adierii de vânt lin

de Carmen Ciripoiu

Muntele Carmel din Israel este locul unde prorocul Ilie a apărat puritatea credinței sale în Dumnezeul cel viu și a ținut ascunse vestigiile, pentru ca mai apoi să ni le arate puțin câte puțin. Dintre toate acestea, poate nimic nu răscolește mai mult pelerinul ca mănăstirea carmelită Stella Maris și Peștera Sfântului Ilie, venerată îndeobște de evrei, creștini, musulmani și druizi, fiind descrisă ca situl evreiesc din Haifa cel mai sfânt.

Izvorul minunilor de la manastirea izbuc

de Carmen Ciripoiu

De cele mai multe ori, în curtea Mănăstirii Izbuc, primul lăcaș de cult ortodox din Ardeal, n-ai loc să arunci un ac. Blindați cu sticle și cu bidoane, oameni din toate colțurile țării, ba chiar și din străinătate, sfioși, nădăjduiesc la ajutorul Domnului și al Maicii Sale Preafericite. Sunt convinși că, odată ce au băut din izvorul minunilor de la Izbuc, toată suferința care-i apasă va deveni doar o simplă amintire.

Mormântul lui Ştefan cel Mare de la Putna, cel mai durabil monument

de Carmen Ciripoiu

A intrat mai întâi în lumea nemuritoare a legendelor, luând cu sine sufletul neamului său, apoi a coborât pentru totdeauna sub lespedea somptuoasă din gropnița Putnei. Iar uimitoarele fapte ale lui Ștefan cel Mare și Sfânt, spunea Alexandru Xenopol în 1871, sunt păstrate „mai bine decât în cărţile ce pomenesc de ele, în cel mai mândru dintre izvoarele amintirii, în sufletul poporului însuşi, învăluite în comoară de nesfârşită poezie”.

Minunea din Capernaum: Biserica celor 12 Apostoli

de Carmen Ciripoiu

Fiecare biserică are povestea ei, adevărul sau legendele împletindu-se într-un incredibil tablou. Dar Biserica Sfinților Apostoli din Capernaum (Israel) pare un dar neprețuit al Domnului față de cei care au adus viața sfântă.

Păstorii preacuvioşi ai lui Iisus

de Carmen Ciripoiu

I-a ales dintre oamenii simpli și i-a îmbrăcat cu putere de Sus, le-a dat înțelepciunea să înțeleagă Scripturile, apoi le-a arătat cele mai mari minuni. Iar ei, cei 12 Apostoli, l-au urmat pe Mântuitorul vreme de trei ani și jumătate înainte de a se Înălța la Cer, păstrând cu sfințenie cuvintele Domnului: „Mergând, învățați toate popoarele. Propovăduiți Evanghelia la toată zidirea, botezându-i pe ei în numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt”. Astfel, cei 12 Apostoli și-au împlinit misiunea în lume și au împodobit-o cu mucenicia.

Crucea tămăduitoare de la Dervent, un miracol dumnezeiesc

de Carmen Ciripoiu

Istoria Mănăstirii Dervent stă scrisă în amintirea oamenilor, a fiecărui credincios care a săpat cu lacrimile sale în crucea tămăduitoare, o piatră miraculoasă apărută din pământ, a minunatului părinte Elefterie, ctitorul plin de jertă al lăcașului de rugăciune, trecut de mohani în rândul sfinților. Vindecă-i, Doamne, pe toți cei care ajung în acest loc plin de sfințenie, că la Tine este toată puterea...

Bat clopotele a sărbătoare

de Laura Zmaranda

„Clopote, o, clopote! Frumos mai suni când credincioşii îi aduni la locul sfânt de rugăciune”. Sunt versurile care descriu cel mai bine forţa copleşitoare a cântecului de clopot. Glasul lui răzbate până în înaltul cerurilor şi în măruntaiele pământului, chemând oamenii spre credinţă. Dacă-l asculţi cu toată fiinţa ta ai impresia că fierul rece devine o fiinţă. O fiinţă care te mustră pentru lipsa ta îndelungată din faţa lui Dumnezeu sau care, dimpotrivă, te binecuvântează. Fireşte că este doar un exerciţiu de imaginaţie, dar, dacă am putea privi clopotele ca pe o fiinţă, ce ar putea ele să ne spună? Radu Blotor, meşter clopotar şi manager al unei turnătorii din Satulung din Maramureş, ne va tălmăci povestea lor şi ne va împărtăşi din secretele meseriei de clopotar.

Plânsul amar al sfinţilor fără ochi

de Carmen Ciripoiu

Când le privești chipurile par că oftează. Știu o sumedenie de lucruri, dar parcă nici acum, după atât de mult chin, nu sunt pregătiți să le spună. Sunt sfinții cu ochii scoși, mutilați fără milă, cu frunțile și gurile sparte. Dar chiar și așa, cu chipurile lor blânde zdrobite, sfinții strigă din răsputeri și plâng pentru noi, păcătoșii, și pentru a noastră mântuire.

O poartă către alte lumi: Templul de la Şinca Veche

de Carmen Ciripoiu

Într-un sat din apropierea Brașovului, într-o biserică săpată în piatră, fenomenele paranormale par să se deruleze ca într-o periculă de film. La templul făcător de minuni de la Șinca Veche, tineri, bătrâni, oameni cu sufletul plin de durere, din România și din toate colțurile lumii, vin să-și rezolve problemele. Se spune că dorințele cele mai puternice se împlinesc foarte repede la trei sărbători importante ale creștinătății: de Sfântul Gheorghe, de Lăsata Secului de Paști și de Schimbarea la Față. Grație mărturiilor unor înalte fețe bisericești care au vizitat locul, lăcașul a fost sfințit chiar de mitropolitul Ardealului, PS Antonie Plămădeală.

Cele 10 porunci reflectate în legile actuale

de Gabriela Niculescu

Ideea acestui articol i-a venit avocatului Boiana Berchi (medalion), de la McGregor&Partners, în momentul în care fiica sa, în vârstă de aproape 7 ani, a întrebat-o: „Care a fost prima lege din lume, mami?” Pentru prima dată, după 20 de ani de practică în domeniul reglementărilor legale, și-a pus aceeaşi întrebare. O altă întrebare filosofică ce a urmat a fost: ce sens are o lege, de ce este creată? Legea are un motiv social, dar, de fapt, ea trebuie să desăvârşească umanitatea, societatea. Prima lege în istoria umanităţii avea ca scop menţinerea omului pe calea desăvârşirii. Porunca divină dată omului din pomul cunoştinţei binelui şi răului, „să nu mănânci”, însemna că ascultarea de Dumnezeu îl desăvârşea pe acesta. Apoi, Dumnezeu, în infinita Sa iubire faţă de om, a încercat să încetinească procesul degradării morale a lumii cu ajutorul Legii lui Moise, cunoscută de noi sub forma Celor 10 Porunci.

Stâlpnicii Candele între Cer şi Pământ

de Carmen Ciripoiu

S-au retras în pustie, unde s-au nevoit singuri întru sfințenie. Unii - câțiva ani, alții - zeci de ani sau poate toată viața. Au făcut toate cele curate ale lumii, tinzând neîncetat spre dobândirea tot mai mare a harului Duhului Sfânt, adoptând cea mai grea formă de ascetism monahal din câte au existat vreodată: stâlpnicia. Cum au reușit? I-a iubit prea tare Dumnezeu și i-a ținut acolo unde a vrut El ca să biruiască legile firii. Așa ne-a arătat nouă că viața în pustiu poate fi la fel de minunată.